Într-o zi o să-mi iau lumea-n cap și o să plec
Evadare
Într-o zi o să-mi iau lumea-n cap și o să plec
26 feb. 2021 | 14 comentarii

Deși, până acum ceva vreme, n-aș fi avut curaj să fac așa ceva.

Până acum vreo doi ani n-am luat niciodată în calcul ideea de a călători singură. Mai și trăiam cu impresia că oamenii care pleacă singuri în vacanțe trec printr-un moment greu sau au de rezolvat ceva cu ei înșiși. Știu că e o idee preconcepută, dar, pe de altă parte, nu mă gândisem prea mult la subiectul ăsta. Până într-o seară în care citeam despre diverse locuri din Italia și mi-am dat seama că Italia e țara în care chiar aș vrea să merg, măcar o dată, doar eu, fără nimeni altcineva.

Am mai scris (aici sau în social media) că sunt îndrăgostită de Italia. Nici nu știu exact de ce; e un vibe acolo care mă face să mă simt minunat, deși orașele în care am fost sunt foarte diferite între ele. Habar nu am care e acel element care le unește, dar până la urmă ideea nu e să disec și să caut motivele, ci să mă bucur. Și în Italia mă bucur eu cel mai mult, acolo am lumină-n ochi și sunt copleșită de ce frumuseți găsesc la fiecare pas.

Revenind, acum vreo doi ani, când mi-a venit această idee, era dificil să organizez o astfel de evadare. Acum e și mai complicat (pandemie, carantină, restricții). Dar nu se vor termina toate astea? N-o să-mi fac eu bagajul și-o să mă duc să mă plimb de una singură? Abia aștept.

Planul meu e să stau măcar vreo zece zile, să mă duc în Florența (sau poate în Bari? nu m-am hotărât încă) și, de acolo, să iau trenul și să mă opresc într-un sătuc sau în vreun orășel din apropiere. Să stau două zile, apoi alt tren, alt sătuc. Ideea e să-mi fac rezervările de acasă, ca să am un program bine stabilit, să știu unde urmează să merg și să dorm. În rest… îmi doresc doar o experiență italiană autentică (de asta vorbesc despre sate și orășele), aș vrea să mănânc acolo unde mănâncă localnicii, să mă bucur de paste și de vin, să merg la piață, să fac fotografii, să citesc și, poate, să scriu. Fără obiective turistice de bifat și fără să mă grăbesc undeva.

Sper să se termine odată această pandemie de care m-am săturat până peste cap și să pun în practică această idee care nu m-a părăsit de când mi-a trecut prin minte.

A făcut cineva dintre voi așa ceva? Ați plecat singuri în vreo călătorie? V-a plăcut sau a fost oribil? Ați stat la hotel sau în apartamente închiriate / Air Bnb?
Mi-ar fi de folos chiar și o sugestie de itinerar (musai în Italia, în sate și locuri neturistice).

Nu mă grăbesc nicăieri :), dar măcar să am la ce să visez.

 

Fotografia e din Ischia, din minunată vară a anului 2019.

Pentru mai multe idei și momente surprinse în fiecare zi, urmărește-mă pe Instagram, @maracoman

Comentarii
  • Adriana T spune:

    Seamănă cu aventura din Eat, Pray, Love.

    • Mara spune:

      Mi-a mai scris cineva asta, pe Facebook. Seamănă, doar că eu nu am un an la dispoziție (din păcate) și nici nu vreau să mă regăsesc. Vreau doar să mă plimb, de plăcere. Și da, vreau și să mănânc – cum să nu mănânci în Italia?!

  • Mara G spune:

    Buna, Mara. Tot Mara si aici. 🙂
    Ma bate si pe mine gandul sa fac ceva de genul asta, dar ma tot intreb ce fac daca mi se intampla ceva si am nevoie sa ajung la un spital de exemplu. Te-ai gandit la asta? Ca pe mine asta ma sperie cel mai tare, sa ajung in vreo situatie neplacuta pe care n-as sti cum s-o rezolv.

    • Mara spune:

      Uite că azi nu m-am gândit :), dar de obicei mă gândesc.
      Plec de obicei cu asigurare de sănătate și, până la urmă, sunt în Italia, nu la capătul pământului. Dau un telefon, o veni cineva să mă salveze 🙂
      Dar asigurare îmi fac mereu, de ani buni.

  • tutancamon spune:

    Pai si sotul ce zice? Te lasa sa pleci asa singura?

  • Mircea Balea spune:

    Iti recomand Toscana. Noi asa am facut si am vizitat toate orasele si oraselele mai maricele din zona. Iar Florenta ramana orasul meu de suflet. Mai ales daca iti place arta.

  • Maria spune:

    Din experienta personal, iti recomand si Lombardia. Poti ateriza in Bergamo care este absolut superb, apoi mai departe in Milano si zona lacului Como, ori Milano-Verona-Florenta- Venetia. Oraselele/comune le din zona de Nord a Italiei sunt minunate. Iar transportul cu trenul este o placere. Doamne cat de mult imi doresc sa pot calatori din nou. Insa tocmai am citit ca Lombardia redevine zona portocalie din 01 martie 🙁

    • Mara spune:

      Mulțumesc, sună foarte bine. Nu vreau în orașe – nu o să le ocolesc, dar nu e scopul principal. Însă sunt convinsă că am foarte multe de văzut și în Lombardia.

  • Silvia spune:

    Subscriu pentru Italia, eu vreau Toscana. Dar in Italia nu m-am gandit sa plec singura. In schimb, vreau pe alte continente. :))
    Exact cum ai spus si tu, de cand mi-a incoltit ideea in minte, ma plimb virtual, fac scenarii, intreb oameni si fac calcule.
    Nu stiu daca are legatura cu varsta, cu cine sunt acum, cu divortul sau cu faptul ca s-au marit copiii, dar nu mi se mai pare nimic deplasat sa plec de una singura.

  • Marius spune:

    Bella Italia. Efectiv nu poți da greș cu Italia. Orice zonă e minunată, iar sudul dă „papa”. Într-un an am mers cu mașina din Napoli spre Matera, cu trecere prin Campania (buffalo mozzarella). Am explorat tot în jurul Matera, pe urmă am stat câteva zile la Aliano, o localitate mică dar mișto. In afară de fructe de mare, totul se producea in casele oamenilor. Dimineața mă trezeam și mergeam în livada de portocali. Mâncam portocale și leneveam. Nici semnal la telefon nu era , deci momentul perfect. Dacă alegi Bari, Matera e la o aruncătură de băț.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dumneavoastră. Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri

Sunt de acord