Sigur ați citit și voi, de-a lungul timpului, despre persoane publice care au divorțat și au anunțat asta în social media – adică locul în care foarte mulți oameni lasă tot felul de comentarii. Love & hate, la grămadă, de la tot felul de necunoscuți.
Mi-a ajuns în fața ochilor textul scris de Tudor Galoș, care se întreabă de ce fac oamenii publice astfel de lucruri. Am lăsat link către postarea originală.
Pe scurt, el consideră că e mai degrabă nepotrivit sau, mai bine zis, nedelicat să-ți anunți divorțul în social media: îi expui pe copii, deschizi o ușă celor care vor să profite de noul tău statut și primești comentarii pline de ură.
Sigur, există mai multe opinii și în comentariile de la textul scris de Tudor – de la faptul că anunțul e făcut pentru un plus de expunere, până la ideea că ar putea obține mai multe campanii de la branduri (bani).
Am și eu niște păreri, prea lungi să le las în comentarii pe Facebook, așa că le înșir mai jos.
Pur și simplu nu pot să cred că oamenii care trec printr-un moment atât de greu fac un astfel de anunț doar ca să mai câștige ceva: expunere, imagine, proiecte.
Mă rog, poate sunt eu naivă.
Disclaimer: nu susțin că am dreptate. Dar, pentru că am trecut și eu, care nu sunt persoană publică, printr-un divorț (fără să-l anunț pe Facebook), m-am lovit și de niște situații neplăcute doar pentru că oamenii cu care intram în contact nu știau c-am divorțat.
Cu atât mai mult, când ești persoană publică sau vedetă totul e mai complicat.
Asta înseamnă că o mulțime de necunoscuți care te urmăresc (la TV, pe Instagram, pe blog etc.) știu că ești căsătorit, că ai copii etc. Familia apare în pozele tale din vacanță, în care vorbești și despre partenerul tău de viață. Și apoi se întâmplă ceva și divorțezi.
Ce faci? Pur și simplu nu mai pui poze cu respectivul?
Să zicem că da. Tot ce postezi e doar despre tine, de parcă nimic nu s-a întâmplat.
Dar, dacă află cineva că ai divorțat, ești linșat online că n-ai zis, că ți-ai mințit comunitatea, că postezi doar când ai o campanie și vrei să vinzi rochii de la Trendyol, deci doar pentru bani.
Sunt și cazuri de persoane publice care nu postează neapărat 1000 de poze cu partenerul și dragostea lor. Dar dacă ești Simona Halep, de exemplu, e cam greu să ascunzi că ai divorțat.
Și doar simpla bănuială că se întâmplă ceva într-un cuplu celebru face internetul și publicațiile online de scandal să fiarbă. Apare o știre „pe surse”. Urmează zeci, poate sute. Ești sunat pentru declarații – și asta când treci printr-un moment dificil.
Și atunci? Nu mai bine spui tu primul, oficial, versiunea ta și nu lași loc de presupuneri și speculații?
Un anunț ferm generează mai puține bârfe. Și doare mai puțin.
Cum e să fii urmărit
Poate credeți că treaba asta cu bârfele nu e mare brânză și că persoanele publice sunt obișnuite. Or fi, dar una e să scrie peste tot despre tine că ai divorțat și alta e să existe o bănuială – și să fii urmărit nonstop de cei care vor să publice primii știrea.
Eram redactor-șef la Marie Claire și urma să fac un interviu și o ședință foto cu o vedetă, o femeie pe care chiar o recunoștea toată lumea pe stradă. M-am întâlnit cu ea de câteva ori, să discutăm detalii despre proiect și m-am îngrozit: eram cu ea în mașină și eram urmărite de paparazzi. Când ne-am dus la o cafenea, am evitat terasa – stat înăuntru și departe de geam, ca să stăm departe de fotografi.
A fost o senzație foarte ciudată și neplăcută să știu că sunt urmărită, deși ținta nu eram eu.
Femeia despre care vorbesc nu putea face aproape nimic normal, ca noi ceilalți. Presa de scandal știa inclusiv unde locuiește. Dacă într-o seară ar fi venit acasă cu un alt bărbat, ar fi apărut imediat fotografii.
De ce te-ai expune la așa ceva când poți să anunți că ai divorțat și să nu dai apă la moară publicațiilor care speculează tot ce faci?
Până la urmă, oamenii tot vor afla, nu e ceva ce poți ține secret – și nu știu nici de ce ai vrea asta.
Cu cât știu mai mulți oameni, cu atât ești mai puțin sâcâit
Asta nu e o concluzie la care au ajuns cercetătorii britanici, ci eu, pe pielea mea. Și eu nu sunt persoană publică, nici pe departe. Dar vreau să știți cum se simte un om obișnuit după divorț când e agasat de:
Cred că m-am gândit și atunci că mai bine postam pe Facebook – lucru care nu era deloc confortabil pentru mine, dar poate așa ar fi aflat toți și aș fi fost lăsată în pace.
Și mai am o întrebare: ce faci dacă vrei să mergi la o întâlnire?
Ești persoană publică, ai divorțat, n-ai făcut anunț public, din discreție, dar ieși cu cineva în oraș. Nu întâlnire de business, ci flirt.
Din nou, material spumos pentru publicațiile de scandal și oamenii care cred că ești căsătorită și-ți înșeli partenerul. Și chiar dacă n-ar fi acest shaming online, e de ajuns să dai peste o persoană cunoscută căreia să fii nevoită să-i explici că te-ai despărțit de partener și că ai dreptul să te vezi cu altcineva.
Mă aștept aici la voci care să ne spună la cât timp după ce ai divorțat ai voie să te întâlnești cu altcineva. Nici nu vreau să intru în subiectul ăsta, fiecare are voie să facă fix ce-i place și cu cine îi place.
Expui copiii dacă-ți anunți divorțul printr-o postare?
Aici cred că fiecare știe cum stau lucrurile la el acasă și cum se raportează copiii la tot ce se întâmplă.
Personal, mi se pare că pentru ei e un disconfort mai mare să le ceri să ascundă despărțirea părinților. Și apoi să facă față bârfelor despre care vorbeam mai sus – când cineva bănuiește ceva, dar nu e sigur etc.
Îmi amintesc de fetița unei prietene care, atunci când au divorțat ai ei, povestea despre asta oricui avea timp s-o asculte. În tren sau la coadă la Mega. Am admirat-o pe maică-sa că nu i-a zis nici să tacă, nici că e un subiect tabu, nici că e ceva rușinos. Copila suferea și așa putea ea să suporte durerea, plângându-se tuturor.
Știu, e doar un exemplu, nu e valabil pentru toți copiii.
Dar cred că pe ei îi afectează despărțirea în sine, nu postările în social media – sigur, depinde și de vârstă. Un copil de 10 ani n-ar trebui să aibă acces la Facebook și la comentariile pline de ură.
În loc de concluzie
Statutul de persoană publică vine la pachet cu expunere.
Oamenii vorbesc despre tine, au păreri despre ce ar trebui să faci, să mănânci, să te îmbraci. Vor să vadă poze de la nuntă și sunt curioși despre divorț. Indiferent ce ai face, o parte din oameni tot vor considera că e greșit. Unii te vor iubi, alții te vor urî și o să-și expună ura cu fiecare ocazie.
Apoi, depinde și de cât de mult spui tu despre tine. Poți să postezi 1000 de poze cu familia sau deloc. Poți să dai detalii în fiecare zi sau să vorbești doar despre profesia ta.
E un reglaj pe care și-l face fiecare, conștient fiind că gradul de expunere va genera reacții proporționale și când treci prin perioade mai puțin roz.
Foto: Unsplash+.
Pentru mai multe idei și momente surprinse în fiecare zi, urmărește-mă pe Instagram, Facebook, TikTok & YouTube
Cred că echilibrul e cel care ne face bine și ne păzește de nevrute. Adică, cum ai afirmat în concluzie: atunci când nu dai detalii prea multe despre tine (de la început), nu postezi fotografii intime cu tine și partener, cred că ești mai ferit de viitoarele expuneri nedorite.
Dar na, eu nu sunt persoană publică și nici nu am divorțat ca să pot vorbi din experiență.
Desigur, e mai ușor să povestești când e totul bine. Dar oamenii așteaptă același grad de expunere.
Urmăresc o persoană publică care include și familia în unele postări. Copii, partener, părinți etc. La un moment dat partenerul a dispărut din postări, evident că toți urmăritorii au bănuit că ceva s-a întâmplat. După o perioadă a explicat scurt că s-au separat, că aceste schimbări uneori sunt inevitabile și că viața merge înainte. Am apreciat curajul expunerii, și lecția dată. Și persoanele publice divorțează. Și persoanele publice au vieți asemănătoare cu ale noastre, trec uneori prin aceleași probleme. Oricum, cei care au ceva de comentat o vor face oricum. Pentru că atât pot. Și e mereu despre ei.
Pe scurt, apreciez când anunță public persoanele publice dar nu blamez dacă nu o fac. Fiecare e liber să aleagă ce variantă e mai potrivită în acel moment.
Cred că e foarte greu să te expui așa, dar cred că la fel de greu e și să primești întrebări de peste tot.