Și-n timp ce eu jonglam cu cele de mai sus, prietenii mei aveau tot felul de programe interesante: postau ba de la terase, ba din vacanță, ba de la teatru, ba de la Festivalul Enescu. M-au chemat și pe mine de vreo două ori, dar le-am povestit că mă reacomodez greu cu trezitul la șase dimineața și că tot ce-mi doresc e să vină odată weekendul și să dorm.
Weekend-ul a venit, nu m-a trezit nici o alarmă, mi-am băut cafeaua în liniște și am primit o surpriză: o invitație pentru două persoane la Festivalul Enescu. Duminică seara, la Sala Palatului. Plus transport cu o mașină elegantă, cu Renault Arkana, mașina oficială a festivalului.

Bucuria a fost cu atât mai mare cu cât eram convinsă că festivalul s-a și terminat și-mi cam luasem gândul de la orice spectacol în perioada asta. Și, chiar dacă poate suna frivol pentru unii dintre voi, m-am bucurat chiar și pentru am ocazia să mă îmbrac frumos. Nu că-n restul timpului mă îmbrac urât 😊, dar n-am așa de multe ocazii în care să port hainele elegante cumpărate, cu optimism, în pandemie.

Duminică seara le-am rugat pe fetele mele să fie cuminți și am plecat la concert, însotiță de un blogger celebru. Am mers cu noul Renault Arkana – eu în dreapta, desigur, pentru că încă nu m-am decis să conduc din nou (trebuie să rezolv asta, știu). Până atunci, mă bucur de ocaziile în care am șofer personal.

Arkana e o mașină cu adevărat cu un design special și e clar că nu-mi place numai mie, că întorceau oamenii capul după ea în trafic. E un SUV spațios și confortabil, dar cu un design elegant, și pare că se conduce ușor. Mie, din dreapta, mi-au plăcut ecranul mare pentru navigare, camera video pentru marșarier – m-am gândit că așa chiar aș avea și eu șanse să parchez fără să mai dureze o veșnicie. Mașina nu e deloc leneșă și, cireașa de pe tort, nu se aude deloc motorul în mers. Pentru că e un motor hybrid, iar cel electric nu se aude deloc în timpul mersului prin oraș.

Am ajuns la festival la timp și am fost încântată de forfota de la Sala Palatului, de oamenii gătiți pentru eveniment și de o doză mai mare de bun-simț pe metru pătrat decât în alte locuri. Am ascultat Orchestra Tonhalle din Zurich care a interpretat superb din Enescu, Beethoven și Schumann și, la final, mi-am dat seama cât de bine m-am simțit să fiu acolo, să nu fac nimic altceva decât să ascult și să trăiesc muzica. E un mod minunat de a încheia o săptămână plină și mi-am propus să repet experiența mai des, chiar și atunci când trăiesc cu senzația că n-am timp de nimic. O să învăț să-mi fac.

Înapoi acasă, tot cu șofer personal și cu Arkana, care a simțit că ne apropiem de ea, așa că și-a deblocat singură ușile și și-a aranjat oglinzile. Mașina asta chiar știe ce vrea o femeie de la ea 😊.

Copilele mele erau pregătite de culcare, că urma zi de școală. Înainte să adorm și eu, am căutat un pic pe net despre mașină, să aflu așa, orientativ, cam cât costă. Am răsuflat ușurată când am văzut că n-are un preț intangibil, nu e din categoria mașinilor pe care ai senzația că n-o să le poți avea niciodată.

Ia să mă apuc eu să conduc din nou.