Mai toate încercările mele de-a face prăjituri acasă au fost un fiasco. Până acum.
Chiar n-am intenția să vă asaltez cu rețete pe blog, mai ales că nu mă descurc prea bine la bucătăreală (sincer, prefer să mănânc). Însă de data asta m-am așezat să povestesc despre tarta mea cu fructe pentru că am pus o fotografie în stories și am primit muuulte mesaje înapoi – toate erau despre rețetă.
Și mai am un motiv: mi-a plăcut până și mie ce-a ieșit. Atât de mult, încât am mai preparat-o o dată, la o săptămână distanță.
Să stabilim de la început: la capitolul deserturi, am două mâini stângi. Nu-mi iese mai nimic.
Știți prăjiturile alea care cresc frumos în cuptor, cele despre care toată lumea îți spune că n-ai cum să le greșești? Ei bine, eu am cum. Chec, brioșe, pandișpan, banana bread – you name it. În loc de aluat crescut și pufos obțin un fel de… clătită. OK, clătită americană, dar nu are nici o legătură cu ceva ce ți-ar face poftă.
Pentru că acestea sunt datele problemei, am rezolvat situația: nu am mai făcut dulce acasă. Oricum nu mânca nimeni. Fetele îmi serveau placa diplomată, cu „e foarte bun, mami, dar nu mai pot acum” și-apoi căutau momentul potrivit să înfulece un Kinder.
Problema a apărut pentru că…
Ioana și Maria își doresc foarte mult să gătească. Nu orice, ci dulce. Cea mai mare bucurie a lor e, în ultima perioadă, să facem prăjituri împreună. Așa că m-am pus pe căutat rețete simple și încercăm câte una pe weekend.
Nebunia a început de la eclerul la tavă :)))). Executat într-o sâmbătă, a ieșit decent, fetele au mâncat toată tava în câteva zile. Chestia asta m-a motivat din două motive: 1. că n-a rămas, pentru că urăsc să arunc mâncarea; și 2. că am descoperit crema de vanilie.
Probabil că sunt ultima de pe planetă, dar nu știam că pot face eu, acasă, ceva atât de bun și de simplu.
Secretul cremei de vanilie
A fost descoperit pe Savori Urbane. Am pus link pentru că toate info utile sunt acolo. Apropo, înainte am încercat și altă rețetă, găsită pe alt site și a fost un fiasco; cea de aici iese cum trebuie. Am urmat toți pașii, inclusiv cel cu folia alimetară, rezultatul e perfect.
Crema e delicioasă, am folosit-o în varianta ecler la tavă și am pus niște frișcă pe deasupra. Însă, pentru că scrie pe Savori Urbane că, de obicei, crema de vanilie e doar o bază, am încercat și varianta în care o amestec cu frișcă – se numește Creme Princesse. Nu îi dădeam mari șanse, pentru că mie nu prea îmi place frișca.
Dar, surpriză, e ceva absolut delicios. Nu mă mai săturam; am mâncat cu toții, cu lingura, din oală, înainte să terminăm tarta.
Rezumat: pentru tarta cu fructe se prepară întâi crema de vanilie ca aici – varianta mai groasă, cu 80-100 grame de făină sau 40-50 de grame de amidon și 250 grame zahăr pudră pentru că urmează să o amestecăm cu frișcă. Dar citiți articolul, că merită, și autoarea chiar știe ce face.
Eu am făcut crema de vanilie vineri seara și am lăsat-o peste noapte, că intenționam să fac tarta a doua zi.
Despre cum se amestecă această cremă cu frișca, tot pe Savori Urbane am citit. Pe link e o rețetă de tort, dar găsiți rapid, e un subtitlu mare care se numește fix Cum se face crema de vanilie cu frișcă. Aruncați un ochi acolo, mai mult ca să rețineți că frișca se pune treptat și se amestecă ușor.
Cealaltă mare descoperire a mea
Este aluatul de tartă care se face în mai puțin de 5 minute. Poate vi se pare banal, dar eu mi-am prins urechile de câteva ori înainte să găsesc această rețetă minunată și super simplă.
Dulciuri făceam mai rar, dar îmi place mult să fac diverse quiche-uri cu orice. Uneori aluatul ieșea OK, alteori era ca o bucățică de carton crocantă.
Ei bine, nu mai am problema asta – rețeta despre care vă spun e perfectă și pentru tarte dulci, și pentru tarte sărate. Și nu începe cu: untul să fie musai rece, să nu îl frământați cu mâna, să nu, să nu.
Vă las și aici un link, mai ales că mie mi-a plăcut și articolul. Dacă n-aveți răbdare, aia e, scroll până găsiți lista cu ingrediente.
Am făcut aluatul ăsta de multe ori, e varianta cea mai simplă și cea mai gustoasă. Iese foarte fraged.
Un mic truc: să vedeți în articol că autorul topește untul în cuptor până începe să se rumenească. Recunosc că am scurtat timpul folosind de fiecare dată cuptorul cu microunde: 2 minute, atât.
Întâlnirea dintre cele două
După ce s-a răcit și gătit aluatul de tartă, am făcut frișca, am amestecat-o cu crema de vanilie și am așezat-o peste. Am păstrat crema rămasă, că o mâncăm cu lingura, cu fructe sau fără.
Am pus pe deasupra fructe de pădure; crema e destul de dulce și, în opinia mea, cel mai bine se combină cu căpșunile.
Tarta trebuie să stea la frigider ca să se întărească această cremă minunată. Noi n-am avut răbdare, am mâncat câte o felie aseară, deși nu arăta cum trebuie. Azi-dimineață, însă, când am tăiat-o, crema stătea la locul ei – avea și ținută, nu doar gust.
Cam asta e. În caz că mi se va mai întâmpla ceva memorabil la capitolul gastronomie (deși nu cred că mai fac vreo descoperire anul ăsta), vă voi ține la curent cu aventurile mele din bucătărie.
Pentru mai multe idei și momente surprinse în fiecare zi, urmărește-mă pe Instagram, @maracoman.
Foto: Daniela Zarnescu / Unsplash
Totul are un început, Mara. Eu la fel de târziu m-am apucat să fac dulciuri în casă. Asta pentru că mama a fost o gospodină desăvârșită și, până să se îmbolnăvească tata, ea făcea prăjituri demențiale. Rețete din familie, pentru că toate surorile ei au fost pricepute, iar sora cea mare a făcut școala la un pension catolic unde erau măicuțe din Franța, Germania și Italia. Ea a adus în familie rețete de prăjituri. Mama știa de biscotti și multe altele. Când eu m-am apucat de prăjiturit, am început cu rețete din familie iar apoi am experimentat de la Adi Hădean și de la Savori urbane😍. Iar la un moment dat am avut un PFA cu prăjituri la comandă. Pe mine făcutul de prăjituri mă spăla la bibilică😁. Mă liniștea foarte tare iar apoi văzând cum înfulecau au mei sau prietenii….well, asta făcea toți banii.
Wooow, ai făcut și un mic business 🤗. Și eu mă entuziasmez la o cremă de vanilie :))
Păi asta este răsplata. Entuziasmul😁. Și da, crema de vanilie este divină😍.
Am vrut si eu sa fac, si tot la cea de pe savori urbane m-am oprit, dar n-a fost sa fie de data asta. Insa cu asa exemplu musai de incercat. Si mie imi plac tartele, dar la crusta (short crust) nu m-am incumetat, cumparam fie cea sarata de la Linco patisero, fie cea din saptamana speciala de la Lidl cand aduceau ingrediente pentru copt. Mie nu-mi iese si pace pandispanul, nu creste pufos, oricum nu-l faceam pentru a fi mancat ca atare, ci ca baza pentru crema, neaparat cu fructe, sau inghetata, si iese o chestie tuflita, pe care o mananc oricum, ca nici mie nu-mi place sa arunc mancare.
Nici eu nu mă pricep cu pandișpanul, dar nici nu îmi place în mod special.
Încearcă rețeta asta pentru crustă, mie mi s-a părut o super descoperire :).
Chiar ca da, si articolele par interesante. Multumesc!
🙂