Însă aveam să aflu, încă o dată, că, oricât de obosită și oricât de agitată aș fi, o expoziție are darul de a pune un pic pe hold toată tornada de peste zi. Uitasem de efectul ăsta – doar când am fost ultima dată la o expoziție? Nici măcar nu-mi aduc aminte. Cu siguranță, înainte de pandemie.

Anul ăsta, RDW se ține la Combinatul Fondului Plastic – ultima zi de vizitare e 20 septembrie. M-am bucurat că e un spațiu mare și aerisit, mai ales în vremurile astea. Și această ieșire, care vine după atâtea luni de stat acasă, mi-a făcut foarte bine. Motiv pentru care vă recomand să mergeți și voi, că tare mult ajută o pauză din asta creativă. Și-acum o să vă zic ce mi-a plăcut mie, să vă treceți și voi pe listă.

Enough is enough, BETA 2000
Ilka Ruby, Anca Cioarec, Brândușa Tudor și echipa BETA

E un proiect care propune o temă interesantă: „Chiar trebuie să construim?” Aici m-a cucerit, și nu doar pentru că e o întrebare pe care o aud pentru prima dată, ci și pentru că – în cazul în care răspunsul e afirmativ – propunerea autorilor e să construim responsabil. Să aflăm mai întâi ce resurse există. Ce materiale putem reutiliza, ce putem repara, cum avem grijă de comunitate atunci când construim și, nu în ultimul rând, cum împărtășim cu ceilalți cunoșințele noastre.

Desigur, având în vedere întrebarea de la care pornește acest demers, autorii subliniază și că ar trebui să existe opțiunea de a răspunde negativ.

Eu am văzut acolo și un semnal de alarmă – construim prea mult, refolosim prea puțin – , dar și grijă: ne gândim dacă nu cumva comunitatea e afectată lucrările de construcție, iar, în final, ne propunem să dăm mai departe tot ce am învățat în acest proces. Practic, e un proiect care te pune pe gânduri, mai ales că majoritatea pașilor și îndemnurilor pot fi aplicate în multe domenii, nu doar în arhitectură.

O nouă perspectivă
Iqos World

Mi-a plăcut pentru că este într-adevăr un proiect diferit: dacă până să ajung să văd această instalație am fost un spectator, aici m-am simțit parte din poveste. Dintr-o dată, eu eram subiectul principal – nu știu dacă asta a fost intenția, dar cel puțin așa am simțit eu.

Intrarea la instalația Iqos World se face într-o zonă separată – un culoar negru te duce într-o încăpere inundată de lumină turcoaz. Acolo găsești o piramidă înconjurată de trepte și muzică pe fundal. Urci treptele și în acel moment ajungi în mijlocul poveștii. Chiar dacă de jos aveai senzația că nu mai urmează nimic, ridici ochii și vezi bucăți diafane de mătase care se mișcă în adierea vântului.
Nu e doar neașteptat (garantez că impactul va fi la fel de puternic chiar dacă ai o idee despre ce urmează să vezi); însă e ceva ce rupe ritmul cu care te obișnuisei; pentru câteva minute, când ești acolo, te rupi de toate gândurile și te bucuri de nou.

E o instalație care îmbină imaginația cu tehnologia, care îți provoacă simțurile, care te face să vezi lucrurile dintr-o perspectivă diferită. Cele două spații – de la parter și cel de sus, pe care îl descoperi când urci scările – sunt ca un dialog între prezent și viitor. Iar viitorul e îmbrăcat în mătase.

Înăuntru
Dume de mestecat X 441 Design Studio

O să fac o introducere – scurtă, promit; dar are legătură cu subiectul J. La începutul izolării, în martie, un prieten mi-a spus: „Toți cei care se adaptează la noile condiții vor rezista.” Nu prea îmi dădeam seama atunci ce înseamnă asta, mai ales că speram că viața își va reveni la „normal” cât mai repede.

Ei bine, pentru mine, proiectul Înăuntru e un exemplu creat tocmai de oameni care au știut să se adapteze. Înăuntru e un bloc construit pe Instagram; pandemia i-a găsit pe cele două echipe lucrând împreună, dar în case separate. Și chiar dacă stăteam cu toții închiși în case, autorii le-au propus oamenilor să le povestească cum era înăuntru și cum s-au simțit pe interior. Până acum, proiectul ilustrează 59 de apartamente. Poveștile sunt primite de la diverși oameni care au apreciat această idee, sunt editate și ilustrate de membrii echipei și publicate pe Instagram.

E o idee foarte frumoasă și foarte bine realizată. De altfel, la Romanian Design Week sunt mai multe lucrări expuse legate de viața în pandemie, cele mai multe cu un umor fin și negru, dar de care avem atâta nevoie.

Possible Realities
Concept curatorial Romanian Design Week, Cătălina Croitoru, Maria Neneciu

Deși mai sus am vorbit doar despre nișe proiecte punctuale, vreau să menționez și Possible Realities ce reunește mai multe creații – design vestimentar, ilusrație, grafică, obiecte de design interior – despre „noul normal”. Las mai jos mai multe fotografii care sper să vă stârnească interesul să dați o fugă la RDW până duminică.
N-o să vă pară rău.

Pentru mai multă inspirație, urmărește contul meu de Instagram, @maracoman.