Am scris de curând, în Marie Claire, despre ziua petrecută cu Sorina Călinescu, o elevă de liceu. Puteți citi povestea pe site, n-o să reiau aici decât câteva lucruri, ca să nu mă repet :). Întâlnirea face parte din programul Inspirație pentru viitor, demarat de Fundația PACT cu sprijinul companiei Avon. Sorina e în clasa a XII-a, e pasionată de desen și vrea să urmeze UNARTE.

Experiența mea mă face să încurajez pe oricine să-și urmeze pasiunea. E un lucru pe care eu l-am făcut pe jumătate – adică am studiat ceva ce nu mi-a plăcut deloc și profesez într-un domeniu pe care îl iubesc. Cu toate astea, mai știu că, uneori, să fii pasionat de un anumit lucru nu e neapărat de ajuns.

Cu o zi, două înainte să mă întâlnesc cu Sorina, am văzut vreo cinci minute dintr-un domentar. Era televizorul deschis, eu eram în zonă și am văzut doar un fragment. O tânără din State povestea cum a iubit dintotdeauna baletul. Trăia pentru balet. A făcut balet în școală, apoi în liceu și era cea mai bună. A urmat apoi studii superioare la o școală renumită de dans – unde nu mai era prima. A muncit mai mult, a depus toate eforturile, și știm cu toții că viața unei balerine nu e deloc ușoară. Repetiții, repetiții. Regim. Repetiții. Într-o zi, directorul școlii i-a spus că nu e făcută pentru balet, că nu va face niciodată performanță.

Inițial m-am revoltat. Am simțit că e nedrept să vină cineva și să-ți taie aripile brusc. Apoi, am urmărit-o în continuare pe tânăra din documentar care povestea, cu lacrimi în ochi, că acela a fost unul dintre cele mai importante momente din cariera ei. A renunțat la balet și a urmat dans contemporan, iar acum este una dintre cele mai bune din domeniu. Ea însăși spunea că știe că nu ar fi ajuns niciodată prim-balerină (deși această certitudine nu există) și îi mulțumea directorului școlii că i-a spus asta și că a convins-o să se îndrepte spre acea zonă în care poate face performanță.

Pasiunea nu e întotdeauna de ajuns.

Ei bine, atunci, la întâlnirea cu Sorina, aveam în minte documentarul ăsta. Și i-am spus și ei că, dacă îți place cu adevărat un anumit domeniu, atunci merită să studiezi și să profesezi în domeniul respectiv. Pentru că e tare frumos să muncești din pasiune. Însă i-am spus și că trebuie să fii cu adevărat bun. Din fericire, după ce am fost împreună la UNARTE, a primit niște confirmări: că desenele ei sunt bune. Că are șanse să intre la secția de grafic design, acolo unde își dorește și unde concurența e mare. Sorina e unul dintre acei oameni care nu are doar pasiune, ci și talent. Și care își poate atinge visul.

Am scris despre asta pentru că m-am tot gândit, în ultima vreme, la alegerile pe care le-am făcut. Și mi se pare foarte important că mi-a plăcut și-mi place jobul meu. Mă distrez uneori când tata încă mă mai întreabă dacă nu vreau să mă fac notar. Așa, de parcă dacă mi-aș pune mâine un deux-pieces și o cămașă, gata, sunt notar. Altfel, la cât mi-a plăcut mie codul civil, aș fi fost un notar/jurist/avocat trist și mediocru :). Noroc că mi-am dat seama la timp.

Vă las cu video-ul despre proiectul Inspirație pentru Viitor. Sunt și eu pe acolo, la minutul 3:33. Să nu mă ratați, mai ales că am avut a bad hair day 🙂