Azi
Viața așa cum e
Azi
24 feb. 2022 | 7 comentarii

Am tot sperat că nu o să se întâmple.

M-am mișcat în reluare azi – și văd că nu sunt singura. Prietenii cu care am mai vorbit sunt și ei șocați de ce se întâmplă. Ne batem pe umăr unii pe alții, dar nu prea găsim cuvinte de încurajare (cu excepția prietenei mele optimiste, dar ea e mereu așa 🙂 ).

Nu m-a luat chiar prin surprindere vestea războiului, doar se vorbește despre asta la știri de atâta timp. Însă părea ireal. Și, iată, azi-dimineață m-am trezit, ca voi toți, cu niște imagini îngrozitoare pe care greu o să mi le scot din memorie. Și vor mai urma. M-am uitat la știri mai mult decât de obicei, am citit diverse site-uri de știri, căutând o speranță pe undeva. N-am văzut nici o luminiță – îmi spun că poate e prea devreme.

N-am prea multe de spus despre război – și, oricum, internetul nu duce lipsă de specialiști, eu aș mai lipsi. Însă am fost năucă toată ziua și am simțit nevoia să scriu, e un fel de alinare.

Știu că nu am nici o putere să schimb nimic din ce se întâmplă acum, așa că încerc să stau în pătrățelul meu și să-mi văd de ale mele. Trebuie să fac bagaje, mâine dimineață zbor. Ieri țopăiam de fericire la gândul ăsta, azi nici măcar n-am mai putut să mă bucur.

Comentarii
  • Lee spune:

    Stiu, Mara, si eu am fost la fel. Am vazut la un moment dat niste cadre, am plans jumatate de ora. Nu ma voi mai uita la stiri. O sa citesc titluri, cautandu-l pe cel bun. Poate ai dreptate si e devreme. Stii… americanii au Serenity Prayer. Cred ca ne-ar prinde bine sa o zicem si noi in gand, macar din cand in cand. Eu asta am incercat azi.

    Sa ai o vacanta cum vrei tu si sa gasesti acolo ce ai nevoie!

    • Mara spune:

      Eu m-am uitat la știri așa și așa, pentru că nu am putut.
      Mulțumesc, sper să reușesc să mă bucur, că merg într-un loc tare frumos.

  • ametist spune:

    Să ai drum bun şi să te simți bine unde mergi!
    Am fost şi eu cutremurată în dimineața asta. Nu credeam că voi ajunge să trăiesc asemenea vremuri..

  • Ralu spune:

    Nici eu nu am fost în apele mele azi… Îngrijorarea ne cuprinde. În drum spre serviciu citeam știri despre război și m-am uitat la niște imagini: părinți și copii mici sau adolescenți, iubiți și iubite, soți, părinți în vârstă… mi-au dat lacrimile efectiv și atunci am închis telefonul.
    Și noi vom pleca din țară săptămâna viitoare, avem bilete luate din timp, dar nu mă mai pot bucura la fel în condițiile actuale (de fapt, parcă nu mă mai pot bucura deloc; poate odată ajunși acolo ne vom schimba starea, cât de cât). Încerc să-mi păstrez echilibrul…
    Zbor lin și bucură-te de prezent!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dumneavoastră. Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri

Sunt de acord