Doar că, de data asta, n-am reușit să apăs butonul de pauză. Deși n-am lucrat în ultima săptămână, n-am știut cum să mă odihnesc – și când zic asta nu mă refer la faptul că n-am dormit destul :). Am dormit, doar că încă am impresia că alerg, ca un hamster într-o rotiță.

Știu c-o să treacă, probabil că mai am nevoie de câteva zile în care să încerc să nu fac nimic. Bine, nici asta nu mai știu exact cum e – primul lucru la care mă gândesc dimineața, când deschid ochii, e ce am pe to do list. Îmi trebuie un pic de timp până-mi amintesc că nu am nici un to do list.

N-am găsit încă soluția pentru starea asta, bănuiesc că e nevoie de somn, liniște și răbdare. Deci nu e un text care să-i învețe pe ceilalți cum să se oprească din alergat, ci doar constatarea că anul ăsta a fost, pe alocuri, și greu. Nu numai – pot chiar să număr multe plusuri – , s-a terminat cu starea asta care m-a lăsat fără puteri. Nu sunt deloc pesimistă, sunt convinsă că e doar o perioadă și c-o să reușesc să-mi încarc bateriile. Doar că durează mai mult decât de obicei.

Oricum, sper că eu sunt un caz izolat și că, acolo, la voi, s-a strâns energie și voie bună pentru tot anul :).

Foto: Catalin Sandru / Unsplash