Și-am început 2021 spunându-mi că nu-mi mai fac nici un plan. New year, zero resolutions. Doar că obiceiurile de-o viață nu dispar așa ușor; mă tot trezeam că pun la cale câte ceva. Și-ntr-o zi, scrolând pe Instagram, am dat peste o postare cu „micro-rezoluții”. Una dintre ele mă îndemna să-mi fac cu ochiul când îmi întâlnesc privirea în oglinda din lift.

Și-am zâmbit, așa cu ochii-n telefon. Ce-ar fi dacă, în 2021, mi-aș face planuri realizabile? Așa că mi-am propus să pun pe hârtie (aici, pe blog, e „hârtia” mea) o listă cu lucruri aparent neînsemnate, dar care contează pentru mine. Și care depind numai de mine.

Chiar dacă stau acasă. Pentru simplul fapt că mă binedispune. Eram obișnuită să folosesc parfumul doar când ieșeam din casă, dar nu văd nici un motiv pentru care să nu-mi fac această plăcere și în zilele în care nu plec nicăieri.

Sigur că e mai comod să comand online tot ce am nevoie, dar eu iubesc piețele. Mă bucur de fiecare dată când mă plimb printre tarabele cu fructe și legume proaspete, cumpăr mult pătrunjel pentru salată și, aproape întotdeauna, flori.

Mai ales că-mi e dor de ei. E drept, în contextul în care ne vedem rar spre deloc, conversațiile noastre durează măcar o oră, dar întotdeauna simt că e o oră bine investită din timpul meu.

Aici, în București. Și da, singură. Să-mi comand o cină delicioasă, în cameră, să beau un pahar de vin, să văd un film și să citesc. Să dorm într-un pat king size și-n cearșafuri din alea proaspăt călcate. Să-mi umplu cada cu apă fierbinte și spumă. Să nu-mi sune alarma de la ceas a doua zi și, când deschid ochii, să am o priveliște superbă. Oare ce hotel din București e așa?

Îmi place să gătesc, dar sunt un dezastru la capitolul deserturi. Așa că mi-aș dori să mă specializez într-un singur fel dulce, doar unul, dar care să iasă cum trebuie. Să crească aluatul, să nu fie nici prea ars, nici prea necopt. Și, dacă nu cer prea mult, să le placă și fetelor mele, ca să simt măcar o dată că pot concura cu ciocolata de la supermarket.

Nu glumesc. Alea 7563 de mailuri unread sunt cele cu informații de care „e posibil să am nevoie”. Unele, din 2013, dar cred că am și din paleolitic. Desigur, nu ajung niciodată la ele și ar fi bine să n-aștept până când vine Marie Kondo să le pună în ordine.

Una dintre pasiunile mele e papetăria, iar stilourile sunt pe locul 1. Și cerneala, desigur. Nu cartușele cu cerneală, ci cea în călimară. Am diverse culori, diverse branduri și (doar) câteva stilouri preferate. O să caut mai multe motive să le folosesc.

Și fără să mă simt vinovată sau să mă întreb când o să-i port.

Eu mie, când mă zăresc în oglinda din lift – exact așa cum spunea postarea pe care am văzut-o întâmplător pe Instagramul IQOS. Care mi-a amintit că mi-e bine când sunt atentă la mine însămi, când mă întreb ce aș vrea să fac și nu ce trebuie.
Bine, mi-a amintit și de un flirt în lift, de acum câțiva ani, că a fost tot cu zâmbete și cu priviri. În perioada aia n-am întârziat niciodată la job, dar asta e deja altă poveste.

Foto: Alex Gâlmeanu