In Paris mi s-a parut tot timpul firesc sa ma asez la o braserie si sa mananc singura. Sa ciresc o carte sau sa imi pornesc laptopul si sa raspund la emailuri. Sa fac poze sau pur si simplu sa mananc si atat. In Bucuresti nu-mi place sa fac asta – de fapt, rareori vezi oameni care-si beau cafeaua sau mananca singuri. Insa in Paris nu ma intreaba nimeni daca astept pe cineva, de ce sunt singura si ce citesc. E firesc: vrei o cafea, te asezi la masa si o bei linistita. Nu ti se cere socoteala.
Eu mai am 15 minute pana plec la aeroport sa iau avionul spre casa. Am asteptat aici, intr-o braserie, am cerut parola de wi-fi si am petrecut o ora cu o caffe creme langa Palais Royal. E soare, bate usor vantul, e perfect. Daca n-ar trebui sa prind avionul, aproape ca as ramane pentru cina.
Imi plac oamenii pe care-i intalnesc in Paris. Nu toti – sunt zone in care nu e bine sa mergi noaptea, unele in care trebuie sa fii atent si ziua. Dar acum, langa mine, e un domn care citeste o carte veche, cu coperta de matase. Pur si simplu sta aici, la umbra, si citeste. Acum vreo doua zile, doi tineri studiau niste partituri in alta braserie. Altii stateau pe bordura si desenau. De-asta imi place Parisul, pentru ca aici oamenii stiu cum sa-si faca timp pentru lucruri frumoase.
