Deși nivelul meu de energie era destul de scăzut, mi-am dat seama că tot ce-mi trebuia erau o cină delicioasă și un pahar de vin bun. Pe lângă astea, am avut și parfum: noua lansare a casei Creed, una dintre cele mai cunoscute din lumea parfumeriei, cu o istorie care începe în 1760.

De când am intrat, mi-a atras atenția felul în care a fost decorat locul. Cei de la Obsentum, care au organizat evenimentul, au așezat parfumul cel nou într-un decor floral elegant, în nuanțe de bordo, așa cum e și Oud Zarian. Iar preparatele special gătite pentru noi au avut în compoziție note care se regăseau și în parfum.

Dar să vorbim despre Oud Zarian, pentru că el a fost în centrul atenției.
O compoziție care pune accentul pe Oud Choron – extras din niște copaci care cresc undeva în Bangladesh. Este, însă, un tip de oud maturat timp de 80 de ani. Da, ai citit bine: optzeci.

E un ingredient căutat pentru calitatea și raritatea sa, iar în Oud Zarian aduce o profunzime catifelată, rășinoasă și o notă generală complexă. Pentru că nu, nu e un parfum simplu – e misterios și se lasă descoperit treptat, în timp ce notele se așază pe piele.

În deschidere, Oud Zarian are o prospețime care te ia prin surprindere: bergamotă, ghimbir și tămâie, toate într-un dans scurt, dar intens.
Apoi intră în scenă trandafirul Centifolia (care poate fi recoltat doar trei săptămâni în luna mai, la răsăritul soarelui) – cald și nobil, el face legătura între partea lemnoasă și cea florală.
Finalul? O bază persistentă de santal, smirnă, paciuli, tonka și, desigur, oud.

Un parfum unisex, care rămâne mult după ce evenimentul s-a încheiat și conversațiile s-au stins.

Este un parfum cu greutate. Nu pentru diminețile grăbite, ci pentru seri în care vrei să lași o amprentă.

Oud Zarian, alte parfumuri Creed și o gamă foarte variată de parfumuri de nișă sunt disponibile în Obsentum.

Foto: Creed, arhiva personală.

The post Dacă vă place aroma de oud… appeared first on Mara Coman.

Unele nu-mi plac deloc, iar altele mă lasă rece, dar anumite parfumuri mă atrag atât de mult, încât ajung să le consider numai „ale mele”. Pe aceste câteva „neprețuite” mi se întâmplă uneori să le admir cu un sentiment de posesie inexplicabil. De parcă ar fi fost concepute special pentru mine. Tocmai de aceea mereu m-am întrebat cum iau naștere parfumurile pe care le ador.
Cum ajung parfumierii la combinația unică de note capabilă să-mi stimuleze simțurile și imaginația până în punctul în care parfumul respectiv devine o mică obsesie?

Dincolo de aspectul tehnic despre care am tot am citit, pentru mine crearea unui parfum „bun” a fost mereu ca o loterie olfactivă învăluită într-o aură de mister. Și, fiindcă rar am ocazia să descopăr un parfum nou văzut chiar prin ochii celui care l-a inventat, atunci când Obsentum și Amouage m-au invitat să iau parte la un workshop dedicat noilor sale creații, nu puteam rata momentul.

Aveam să aflu direct de la Renaud Salmon, Chief Creative Officer la Amouage, și de la parfumierii Alexandra Carlin și Bertrand Duchaufour – autorii parfumurilor Dia 40 Woman și Jubilation 40 Man –, ce este atât de special la aceste două noi creații ale Casei.

Pentru început, trebuie să știți că Dia 40 Woman și Jubilation 40 Man au fost anume realizate pentru a puncta cum se cuvine o aniversare extrem de importantă din viața brandului Amouage, împlinirea a 40 de ani de la înființare.

Iar aceia dintre voi care sunt familiarizați cu viziunea și modul  de lucru al unui brand de parfumerie de nișă vor înțelege imediat ce înseamnă asta. Fără limitări enervante în ceea ce privește costurile de execuție, fără așteptări riguroase legate de timpul de producție. Practic, visul profesional al oricărui parfumier. Singura presiune? Atingerea excepționalului olfactiv.

Cele două parfumuri au fost gândite de la bun început așa încât să-și găsească locul într-o colecție Amouage exclusivă, una care conține doar câteva Exceptional Extraits, cum le numesc reprezentanții Casei.

„Vorbim despre reinterpretări ultra elaborate și ultra intense ale unora dintre cele mai îndrăgite parfumuri lansate vreodată de Amouage”, a explicat directorul creativ al Casei în cadrul atelierului la care am participat.

„Prin însăși natura ei, colecția Exceptional Extraits are o aură festivă atemporală, deoarece aduce un omagiu perpetuu, unor creații din trecut. De aceea nu aveam cum să nu integrăm și aniversarea noastră de 40 de ani în filozofia acestei colecții”, a adăugat Salmon.

Nu știu voi cum sunteți, dar mie chiar îmi place să înțeleg la ce mă uit atunci când intru într-o parfumerie. Adică îmi place să privesc pe rafturi cu ochi de cunoscător. Așa că am întrebat, bun, dar ce înseamnă, de fapt, din punct de vedere al creației, Exceptional Extraits?

Salmon ne-a povestit puțin despre sticla specială a recipientului, lăcuită pe interior, și despre cutia de o calitate deosebită, după care, în sfârșit, a punctat esențialul: „Dincolo de recipient și ambalaj, caracterul excepțional este dat de ce se află înăuntru, de parfumul în sine”.

Și se pare că sunt câțiva parametri deosebit de importanți care fac un parfum Amouage demn de a face parte din colecția Exceptional Extraits:

Primul”, a început Salmon enumerarea, „este procentul cât de ridicat se poate de concentrație în uleiuri de parfum pure. Al doilea este timpul, cu cât mai lung cu atât mai bine, de maturare și macerație a ingredientelor. Și, în sfârșit, al treilea, dar nu cel din urmă, este dat de calitatea ireproșabilă a materiei prime și de amprenta creativă unică a parfumierului.”

Practic, aceste parfumuri au o concentrație de uleiuri de parfum pure extrem de ridicată, și iau naștere printr-un proces de execuție de-a dreptul excepțional. Totul cu un singur scop, acela de a le face cât mai intense și mai complexe posibil.

„Era clar că, având în vedere că marcăm cea de-a 40-a aniversare a Amouage, atât Dia, cât și Jubilation trebuiau să aibă o concentrație de 40%: o provocare care nu putea fi îndeplinită decât de către cei mai talentați parfumieri din industrie”, a punctat în cele din urmă Salmon, lăsând parfumierii Alexandra Carlin și Bertrand Duchaufour să pășească în cadru.

Misiunea de a reinterpreta Dia 40 Woman, parfum creat inițial de către Jean-Claude Ellena în anul 2002, i-a revenit Alexandrei Carlin, o parfumieră renumită pentru tehnica ireproșabilă, înzestrată cu intuiție și o înțelegere deosebită a modului în care interacționează diverse ingrediente în componența unui parfum.

Dia Woman, un parfum floral de zi, a fost mereu considerat unul dintre cele mai feminine ale Casei. Cu versiunea sa actuală, Alexandra Carlin a reușit să păstreze eleganța lipsită de griji a originalului, conferindu-i, în același timp, o bază mai profundă și o aură mai întunecată.

„Aventura mea cu Dia a început odată cu procesul de creație a noii versiuni. Asociez versiunea inițială cu efervescența anilor 1920 și cred că nu e de mirare că aceasta a fost lansată la începutul în anilor 2000. Iar când mă gândesc la noul Dia, îmi vin în minte imagini cu apariția soarelui la răsărit, cu apusul electrizant, dar și cu călătoria în timp, între aceste două momente”, a încercat Alexandra să-mi descrie Dia 40 Woman, luată întrucâtva prin surprindere de întrebarea mea despre ce amintire îi evocă creația sa.

Dar este foarte complicat să-ți imaginezi cum miroase un parfum luând ca punct de reper o imagine mentală, mai cu seamă una care nu-ți aparține. Așa că las mai jos fișa lui tehnică:

Parfumier: Alexandra Carlin

Familia olfactivă: floral-pudrat, aldehide.

Învechire: 5 săptămâni de maturare + 2 săptămâni de macerație

Concentrație: extract de parfum care conține 40% uleiuri de parfum pure

Note de vârf: aldehide ciclame, mosc, coacăze negre, frunze de violete

Note de mijloc: trandafir, floare de portocal, garoafă, Ylang-Ylang, cistus, dafin, tarhon

Note de bază: rădăcină de iris, lemn de santal, Amyris, lemn de Guaiac.

Pentru Jubilation 40 Man, adică varianta și mai festivă a lui Jubilation XXV Man lansat în anul 2008 cu ocazia aniversării a 25 de ani, Amouage a apelat la talentul creatorului său original, Bertrand Duchaufour.

Deși a păstrat intactă structura esențială a compoziției sale – considerată de unii connoisseurs drept însăși esența masculinității – parfumierul spune că a evidențiat unele aspecte cheie, pentru a realiza un amestec și mai interesant.

„Jubilation 40 Man este și mai convingător decât originalul”, ne-a spus Bertrand despre noua sa creație. „Procesul îndelungat de macerație, concentrația mare de uleiuri de parfum pure, și mai ales patchouli, ingredientul principal din notele de bază, fac ca Jubilation 40 să evolueze continuu, chiar și după ce creația lui s-a încheiat. Pe scurt, dacă îl veți păstra mai mult timp, o să constatați că îmbătrânește frumos, întocmai ca un vin bun.”

De ce anume îi amintește Jubilation 40 lui Bertrand?

„De călătoriile mele în Orientul Mijlociu, din India și până în cele mai îndepărtate părți ale Chinei și Japoniei. În plus, grație notelor sale de tămâie, îmi amintește de familia și de copilăria mea, ambele marcate de credință și de Catolicism.”

Parfumier: Bertrand Duchaufour

Familia olfactivă: Chypre lemnos

Învechire: 3 săptămâni de maturare + 7 săptămâni de macerație

Concentrație: extract de parfum care conține 40% uleiuri de parfum pure

Note de vârf: mure, coacăze negre, rozmarin, Labdanum, portocală, Davana

Note de mijloc: scoarță scoțiană, tămâie, scorțișoară, cuișoare, Bay St Thomas, trandafir, semințe de țelină

Note de bază: Patchouli, cistus, Opoponax, smirnă, lemn de cedru, lemn de Guaiac, mosc, mușchi, Ambergris, Oud.

Acum îmi dau seama că am trecut foarte rapid la început peste modul în care sunt prezentate aceste parfumuri. Și având în vedere câtă migală au depus creatorii în acest proiect, nu-mi pare corect. Așa că las, în încheiere, și câteva cuvinte despre asta.

Sticlele noilor parfumurilor sunt, din perspectiva designului, reinterpretări la superlativ ale recipientelor iconice Amouage. În plus, sunt lăcuite pe interior, un proces de fabricație complex care le conferă aspectul inedit, dar care implică și o grijă suplimentară, aceea de a menține calitatea parfumului, pentru că lichidul intră în contact direct cu vopseaua aplicată pe sticlă.

Ambele sticle – în nuanța cuprului pentru Dia 40 Woman și de culoarea mierii pentru Jubilation 40 Man – sunt finisate cu celebrul sigiliu Amouage „Gift of Kings”. În sfârșit, un strat de praf de aur este aplicat pe ambalajul exterior, ca un blazon inconfundabil al Casei.

Cele două noi Exceptional Extraits pot fi cumpărate din boutique-urile Obsentum sau online. 

The post Dia & Jubilation marchează 40 de ani de Amouage appeared first on Mara Coman.

Recunosc că nici aromele nu erau chiar ce-mi doream. Vă gândiți, probabil, că sunt eu prea pretențioasă, dar miroseau a sintetic. Și asta, în ciuda faptului îmi cumpăram ceva fresh, citric, nu cine știe ce mix complicat.

În ultima perioadă chiar renunțasem la aceste parfumuri și am preferat să aprind mai des lumânări parfumate (aici am mai multe opțiuni care îmi plac) sau să folosesc un spray cu extracte din plante. Ultimul e departe de parfumul de cameră visat de mine, dar măcar miroase plăcut, natural, a ierburi.

Cum nu mi-am pus niciodată problema să fac un research în domeniul ăsta, probabil că, pentru mine, lucrurile ar fi rămas așa. Doar că, acum ceva vreme, am fost invitată la un eveniment Obsentum dedicat brandului Dr. Vranjes – o companie cu sediul la Florența care produce parfumuri de interior din 1983 și care tocmai a împlinit 40 de ani.

Având în vedere experiențele mele anterioare, m-am dus la eveniment cu curiozitate, dar și o oarecare reticență: mă temeam să nu fiu din nou dezamăgită.

N-am fost. Scriu aceste rânduri din dormitorul meu, care miroase a Rosso Nobile; tocmai am întors bețișoarele din lemn cu susul în jos (părțile care au stat peste noapte în parfum sunt acum în partea de sus a sticlei), iar notele ce amintesc de vinul din Toscana îmi răsfață simțul olfactiv.

Fondatorul și parfumierul companiei este Dr. Paolo Vranjes, care a studiat farmacia și cosmetologia.
Nu s-a îndreptat către acest domeniu întâmplător, ci datorită bunicului său, un comerciant de textile care nu aducea acasă doar materiale prețioase, ci și diverse esențe. Copil fiind, Paolo a avut această curiozitate de a descoperi aromele din fiecare sticluță adusă de bunicul său, dar și de a le combina în diverse moduri.

Ani mai târziu, după terminarea studiilor, Dr. Vranjes avea pregătirea necesară pentru a crea produse pentru îngrijirea pielii, parfumuri, dar și parfumuri de cameră.

“În 1983, când și-a deschis un mic magazin în Florența, Dr. Vranjes făcea câte puțin din toate: și parfumuri pentru uz personal, și de interior, și creme pentru față și corp”, îmi povestește Cristina Ribollini, Export Manager al companiei, care a venit la București cu ocazia evenimentului.

“Apoi a decis că trebuie să se concentreze pe ceva anume și a ales parfumurile pentru interior pentru că era de părere că amintirile noastre au legătură cu mirosul dintr-o anumită încăpere.
Asociem o vacanță memorabilă sau un moment special din viața noastră cu un parfum pe care l-am simțit în jur. Acesta e motivul pentru care Dr. Vranjes a vrut să ofere clienților lui niște creații olfactive care să le evoce diverse amintiri.”

Ce vreau să subliniez e că parfumurile de interior Dr. Vranjes sunt create asemenea apelor de toaletă: ingrediente de bună calitate, zeci de combinații și de încercări, luni sau chiar ani de lucrat la o singură aromă. Un proces care implică chimie și talent, experiență și inspirație.

De aceea rezultatul este un parfum sofisticat pe care clienții și-au dorit să-l poarte și pe piele. Practic, așa s-a ajuns la extinderea gamei clasice de la home diffusers și lumânări parfumate la apă de parfum, loțiune de corp, spray pentru corp și spray pentru păr.

Ba chiar și un parfum pentru mașină, ceea ce recunosc că mi s-a părut o idee foarte inspirată pentru că toate odorizantele pe care le-am întâlnit în mașini miros groaznic, sintetic, îmi fac rău fizic. Acesta e motivul pentru care niciodată nu mi-am pus problema să-mi cumpăr așa ceva. Până acum.

Este Rosso Nobile, cel pe care-l am și eu acasă și care-mi place la nebunie. De altfel, o surpriză pentru mine: rareori rezonez cu cele mai bine vândute parfumuri. Însă Rosso Nobile m-a cucerit pe loc cu aroma lui fructată, dar intensă, care are și o poveste frumoasă.

Unul dintre prietenii lui Paolo Vranjes, un producător de vin din Nappa Valley, obișnuia să vină în fiecare an în vacanță în Florența. Într-una dintre aceste vacanțela provocat pe amicul său: “Ești un parfumier extraordinar, dar pun pariu că nu poți crea o aromă care să-mi amintească de vinul din Toscana”.

Luni mai târziu, Dr. Vranjes i-a trimis prietenului său parfumul de cameră Rosso Nobile, într-o sticlă specială, foarte asemănătoare cu cea de vin roșu, și un decantor în care să pună lichidul parfumat și bețișoarele din lemn.

De altfel, această ediție specială cu sticla de vin și decantorul este disponibilă și la Obsentum și, dacă cineva nu mi-ar fi atras atenția, aș fi fost convinsă că e vorba despre băutură, nu despre parfum.

Tot Rosso Nobile e parfumul care tocmai a fost lansat într-o ediție limitată pentru a sărbători cei 40 de ani ai brandului. Licoarea cu note de floare de portocal, căpșună, fructe de pădure și note lemnoase vine într-o cutie specială, elegantă, care marchează această aniversare.

Mi-e greu să vorbesc despre toată familia de parfumuri Dr. Vranjes, mai ales că sunt multe și diverse. Vă spun însă că sunt variante pentru toate gusturile – florale, citrice, gurmande, cu note de ambră sau oud.

Multe dintre ele au corespondent în apă de parfum și, la acest capitol, preferatul meu e Ginger Lime. Îmi dă o senzație răcoritoare, mă face să zâmbesc, îmi place prospețimea limetei și ghimbirul condimentat.

Cam asta e ideea din spatele design-ului sticlelor care ascund aromele Dr. Vranjes: să aduci acasă ceva ce-ți amintește de Florența. Pentru că sticla octogonală este inspirată din cupola Domului Santa Maria del Fiore, pe care o vezi în mai toate fotografiile iconice din oraș.

La început, în 1983, Dr. Vranjes își vindea parfumurile în sticle simple, pătrate. Și poate nu le-ar fi schimbat niciodată dacă n-ar fi intrat, într-o zi, în buticul unui artizan italian care lucra în sticlă. Acolo i-a atras atenția o lampă care aducea cu forma cupolei domului. I-a plăcut atât de mult ideea, încât a lucrat, împreună cu artizanul, la crearea unei noi sticle pentru produsele sale, una care încapsulează spiritul florentin.

1. În primul rând, țineți cont de mărimea sticlei.
   Un parfum de cameră de 250 de ml este recomandat pentru o încăpere de 10 metri pătrați. Pentru o cameră mai mare e nevoie de o cantitate mai mare pentru a simți aroma respectivă.Eu nu știam asta – am cumpărat și am primit, de-a lungul timpului, parfumuri de cameră în recipiente mici. Abia acum am înțeles de ce nu făceau față.

   Având în vedere cele de mai sus, nu e de mirare că Dr. Vranjes produce parfumuri de cameră de la 250 de ml până la… 5 litri. Sticlele gigant sunt folosite în încăperi mari, de peste 50 de metri pătrați.

2. Întoarceți bețișoarele cu susul în jos o dată pe zi.
   Practic, așa se evaporă parfumul: nu pur și simplu, din sticlă, ci doar dacă întorci bețele, iar părțile umede, care au stat în parfum, sunt în aer.
3. Reumpleți recipientul înainte să se termite chiar tot.Când nu mai e prea mult parfum în sticlă, înseamnă că s-a evaporat aproape tot alcoolul, motiv pentru care parfumul nu mai e atât de persistent. Dacă reumpli recipientul (la Dr. Vranjes sunt și sticle speciale pentru reumplerea celei  originale), vei avea din nou parte de parfum la adevărata lui intensitate.
4. Plasați parfumul de cameră undeva în centrul încăperii, ca să vă bucurați de el din orice colț.
   Iată un lucru pe care eu nu-l pot face: sticla mea stă într-unul dintre puținele locuri în care nu ajung pisicile.

Foto principală: Obsentum, Dr. Vranjes

The post Cum mi-am schimbat părerea despre parfumurile de cameră appeared first on Mara Coman.

Trebuie să recunosc că nu auzisem de The House of Oud înainte să aflu că Obsentum aduce acest brand de parfumerie de nișă în România. Însă, la o simplă căutare pe google, am fost intrigată de felul în care arată sticlele de parfum: niște forme ovale, a căror bază este dopul (practic, stau cu susul în jos!) care parcă sunt glazurate cu diverse culori.

Aveam să aflu, mai târziu, că acest design e realizat manual de un artizan italian, motiv pentru care nu există două sticle identice, ci doar asemănătoare. E prima dată când am văzut o sticlă de parfum care merită să fie păstrată chiar și după ce se termină aroma – de altfel, am și scris despre asta, aici.

Dar oud*? Deși l-am mirosit în atâtea parfumuri, nu sunt cel mai mare fan. Mai ales că mie îmi plac, în cele mai multe cazuri, aromele fresh, lejere, cele care nu persistă – iar toate aceste atribute sunt opusul oud-ului.

Urma să aflu că, deși brandul a pornit de la acest ingredient prețios, THoO nu lucrează doar cu oud.

Printre zecile de parfumuri deja lansate sunt fel și fel de arome, fiecare cu câte o poveste. Am aflat câteva dintre ele direct de la fondatorul The House of Oud, Andrea Casotti. Un om care a studiat ingineria nucleară, un street artist pasionat de graffiti și, iată, de parfumerie.

Andrea Casotti este și CEO-ul CFF, Creative Flavours & Fragrances, una dintre cele mai cunoscute fabrici de parfumerie din Italia, care produce arome pentru diverse branduri și diverse produse – nu doar pentru ape de toaletă, ci și pentru alte cosmetice sau pentru produse pe care le folosim în casă și trebuie să aibă un miros plăcut.

E o informație care leagă ingredientele poveștii: datorită acestui job, Andrea a călătorit în toată lumea, inclusiv în Orientul Mijlociu. Și tot datorită acestei poziții a avut toate cele necesare pentru a crea un parfum special pentru prieteni.

Mă opresc aici cu introducerea și vă las în compania lui Andrea Casotti. Sper să vă placă și vouă – e unul dintre interviurile mele cele mai dragi.

O să-ți pun o întrebare pe care știu că ai mai auzit-o, dar e ceva în biografia ta care nu-mi dă voie să trec peste acest aspect. E vorba despre background-ul tău, și anume cel în inginerie nucleară, și despre cum ai ajuns să lucrezi în parfumerie.

Andrea: Bănuiam (zâmbește). Sincer, nu m-am gândit niciodată că voi avea de-a face cu parfumeria. Dar din prima clipă în care am intrat în fabrica noastră (n. red: este vorba despre fabrica CFF) am simțit că în această lume se întâlnesc cele două fațete ale mele.

Așa cum ai spus, sunt inginer. Lucrez într-un domeniu foarte specific, cel al ingineriei chimice. Cu toate astea, sunt foarte pasionat de graffiti, deci am avut întotdeauna și alt gen de preocupări. Practic, pe de o parte sunt cifrele, pe de alta libertatea și creativitatea.

Am simțit mereu că am aceste două înclinații diferite, iar parfumeria e singurul loc în care aceste două părți din mine se întâlnesc, discută, dansează. Pentru că, atunci când creezi un parfum, ești foarte atent și la cifre. Fiecare parfum este o formulă, iar modul în care sunt create parfumurile e strâns legat de cifre și de o deosebită precizie. Un echilibru între materialele brute, cele naturale, arome, chimie.

Sunt o mulțime de aspecte tehnice, dar, în final, e vorba și despre creativitate.

Pentru mine, parfumeria reprezintă un pod între creativitate și matematică. De aceea simt că nu mai pot trăi în afara acestei industrii.

Ai menționat că ai simțit asta în primul moment în care ai intrat în fabrică. Dar cum ai ajuns acolo?

Din pură întâmplare. Familia mea a preluat o fabrică de parfumerie și, din nefericire, cel care era responsabil de ea a murit după câteva luni. Iar eu eram singurul din familie care avea cunoștințe legate de chimie.

Țin minte că le-am spus: “Îmi pare rău, dar eu sunt inginer. N-am nici o legătură cu parfumurile.”

Cu toate astea au insistat: „E o fabrică; e chimie. Te rugăm, vino și ajută-ne să înțelegem ce se întâmplă acolo.”

Deci, atunci când spun că a fost pură întâmplare nu exagerez deloc.

În final, am acceptat să arunc o privire. Aceea a fost ziua în care mi-am dat seama cât sunt de fericit acolo. Era ceva magic. E o lume diferită, cu o mulțime de materiale brute, oameni care lucrează cu diverse formule. Practic, creau parfumuri de la zero, creau parfumuri folosind cifre. Am fost fascinat și mi-am dorit să rămân. Asta se întâmpla în 2004.

Majoritatea celor care lucrează în domeniu au o poveste legată de o excursie în Grasse sau de grădina bunicilor, cu tot felul de flori parfumate…

Nu, chiar n-a fost cazul meu. Eu am ajuns în parfumerie din întâmplare, cum ți-am spus deja. M-au tot rugat, aproape că m-au forțat să mă duc în fabrică.

E drept că am avut o relație specială cu aromele, am fost mereu foarte sensibil la diverse parfumuri. Uite, în fabrica noastră producem zilnic peste o sută de arome diferite (abia mai târziu ne-am îndreptat spre parfumeria de nișă). Indiferent de ce parfumuri producem într-o zi sau alta, mirosul din fabrică este același în fiecare zi. Și e acel gen de miros fără de care de care simt că nu pot respira.

Dacă sunt plecat cu treabă o lună de zile, îmi lipsește acel miros din fabrică. Cred că ție ți s-ar părea oribil: e un mix cu de toate, dar e magic. Lucrăm cu diverse formule zi de zi, dar mirosul e același.

Te-ai gândit să-l încapsulezi într-un parfum?

N-am nici o șansă. Nu știu să fac asta, e prea complicat.

Când te-ai gândit prima dată să-ți lansezi propriul brand de parfumerie de nișă?

N-am intenționat să lansez un brand; am vrut doar să le fac unor prieteni un cadou de Crăciun.

Când lucrezi în parfumerie, călătorești mult în căutarea ingredientelor sau pentru întâlniri cu diverși clienți. Mulți dintre ei sunt în Asia și de multe ori ai escale în Orientul Mijlociu. Ei bine, în timp, Orientul Mijlociu a devenit pentru mine un fel de a doua casă, însă cultura e foarte diferită. Vorbeam despre aceste diferențe cu prietenii mei și încercam să le spun cât mai multe despre Orientul Mijlociu. Însă nu e deloc ușor să faci o descriere.

Așa mi-a venit ideea să creez un parfum care să mă ajute, care să vorbească despre Orientul Mijlociu. Ăsta este motivul pentru care s-a născut The House of Oud: un cadou pentru prieteni. Am produs 80 de bucăți. 

Acum înțeleg de ce brandul se numește The House of Oud, aroma Orientului Mijlociu.

Și mai e ceva. Unul dintre cei mai importanți furnizori de oud și, de altfel, co-fondator al brandului, este Abu Nashi, originar din Arabia Saudită, dar care e stabilit în Indonezia. Am mers deseori la ferma în care locuiește – iar acolo sunt depozitate o mulțime de ingrediente, e un loc în care se păstrează și oud. Iar când cineva mă suna să mă întrebe unde sunt, îi răspundeam că sunt „in the house of oud.” Așa că am păstrat denumirea asta pentru brandul de parfumerie.

Sincer, n-a fost o decizie comercială. Pentru că atunci când spui „oud” nu te gândești că va fi denumirea unui brand. Dar „the house of oud” descria cel mai bine ce am vrut să fac atunci.

Deci n-ați avut o strategie, un plan bine pus la punct.

În nici un caz. Sunt bun prieten cu Abu Nashi, merg deseori la el. Imaginează-ți că eram la el acasă, găteam niște paste, vorbeam despre cum ar fi să facem acest cadou pentru prietenii noștri, mai luam o bucată de oud și încercam să o fierbem (n.red.: o parte din procesul de extragere al oud-ului, așa cum e el folosit în parfumerie). Pur și simplu așa s-a întâmplat totul.

A fost doar un cadou de Crăciun… pe care l-am făcut împreună cu un arab. (râde). N-am planificat nimic. Încă nu-mi vine să cred când intru într-o parfumerie atât de elegantă, cum e Obsentum, și văd că produsele mele sunt expuse într-un astfel de loc. Încă sunt surprins că e posibil așa ceva, mai ales că știu cum a început totul.

Spun povești folosind ingrediente. Ca un fel de scriitor, doar că nu folosesc cuvinte, ci parfum.

Ce aveți în comun tu di Abu Nashi? Știu că sunteți prieteni.

Prieteni? Îmi e ca un frate. Ba mai mult de atât, pentru că, fără el, nu pot cumpăra oud pentru parfumurile mele (râde).

Am lansat împreună acest brand, iar primele două povești pe care le-am spus oamenilor prin parfumurile noastre au fost despre Orientul Mijlociu. Și-apoi a început cu adevărat să-mi placă.

Așa că am decis să nu mă opresc doar la arome care vorbesc despre Orientul Mijlociu, mai ales că eu nu călătoresc numai acolo, ci peste tot în lume. Am creat și alte parfumuri care nu conțin neapărat oud. Iar brandul s-a transformat în THoO (n. red.: acronimul de la „the house of oud”).

Unde ați vândut pentru prima dată parfumurile? În Orientul Mijlociu?

Nu. Sincer, nu vindem în Orientul Mijlociu și îți spun și de ce. E adevărat că brandul nostru se numește The House of Oud, așa cum e adevărat că oud este un ingredient foarte important în parfumerie. Dar e și dominant. Și, sincer să fiu, nu-mi place să folosesc oud așa cum îl folosesc ei. Este foarte intens, foarte puternic. Aș minți dacă aș spune că îmi place să port oud ca în Orientul Mijlociu.

Acolo nici măcar nu e folosit într-un parfum, ci e aplicat pur, direct pe piele. Și ei nu-l folosesc sub formă de ulei (care, apropo, e varianta mai ieftină), ci ard bucăți de lemn, fac fum și steau în acest fum, să-și afume hainele. Și apoi își dau și cu parfum.

Deci felul în care cei din Orient folosesc oud nu e pentru noi. Așa că am folosit diferit acest ingredient, mai ales că nu voiam ca notele fabuloase de trandafir sau de iasomie să fie practic acoperite de oud. Pentru că, așa cum ziceam, e un ingredient dominant.

Ei bine, de aceea am început întâi să vindem în țările europene, în Italia, în Germania, apoi în Statele Unite. Vindem în Japonia, în India. Dar am vrut să amân prezența noastră în Orientul Mijlociu.

Folosit într-un anumit fel, oud-ul poate să pună în evidență frumusețea celorlalte arome – și nu să le acopere.

Lucrați cu mai mulți parfumieri.

Da, cu trei parfumieri: Cristian Calabrò, Maurizio Cerizza și Douglas Morel.

Ești implicat și tu în crearea parfumurilor?

Da, sunt. În principiu, lucrăm împreună în fiecare zi. Respect prea mult munca unui parfumier pentru a spune despre mine că sunt și eu parfumier. Dar e o muncă cu care am de-a face în fiecare zi. Alegem ingredientele împreună, discutăm despre cum să modificăm un anumit proiect.

Însă, dacă e proiectul lor, le las libertate să decidă. Acești trei parfumieri sunt extrem de pasionați de zona parfumeriei de nișă. Iar să creezi parfumuri de nișă înseamnă șansa de a da frâu liber creativității. Ai libertatea de a spune o poveste și trebuie să fii focusat pe acea poveste, nu pe volumul vânzărilor.

Practic, parfumierii au libertatea de a folosi ingrediente rare fără stresul de a se gândi că acele ingrediente nu sunt disponibile în cantități foarte mari – pur și simplu le aleg pe cele mai bune, nu nici un fel de bariere.

Ați colaborat și cu diverși artiști. Kayone, un italian renumit pentru graffiti, Ksenia Penkina, un patiser din Canada, Nino Machaidze, soprana din Georgia căsătorită cu baritonul italian Guido Loconsolo. Cum ai ales acești artiști? Ce au ei în comun?

Am început The House of Oud prin a scrie povestea domnului Abu Nashi. Dar nu am vrut să ne limităm și am decis să creăm mai departe, mai ales că sunt norocos să cunosc mulți oameni talentați.

De exemplu, Ksenia Penkina își glazura prăjiturile cu același design pe care îl folosim noi pentru sticlele de parfum. Când am aflat asta, nu mi-a venit să cred. Nu ne cunoșteam, noi eram în Italia, ea, în Canada.

Și ea a fost uimită să afle că cineva, în cealaltă parte a lumii, decorează sticlele de parfum în același fel în care ea decora prăjiturile. Așa că ne-am întâlnit, am discutat despre crearea unui parfum, despre cum ar trebui să fie acel parfum care spune povestea ei.

“Aș vrea să fie gurmand”, a zis ea. Iar pentru noi, ca parfumieri, gurmand înseamnă biscuiți cu ciocolată, vanilie, cappuccino. “Nu”, a spus Penkina. “Un parfum gurmand care pornește de la fructe de mango.”

Trebuie să-ți spun că nu mi-a trecut niciodată prin minte să creez un parfum gurmand folosind mango. A fost o provocare. În final, efectul gurmand pe care l-am obținut a fost bazat pe dulceața fructelor. Și, dacă nu ar fi fost felul Kseniei de a se raporta la dulce, nu aș fi făcut asta niciodată.

La fel a fost și cu Marco KayOne Mantovani. Când eram tineri, eram prieteni foarte apropiați. Amândoi făceam graffiti, dar el a devenit un artist faimos în domeniu.

Niște ani mai târziu, când ne-am reîntâlnit, am băut împreună un Negroni Sbagliato, un cocktail milanez, și ne-am întrebat dacă n-am putea crea ceva împreună. Ne-am decis să pictăm ceva împreună (n. red.: este vorba despre graffiti) și apoi am exprimat acea creație printr-un parfum. Un vetiver urban care reprezintă și orașul nostru natal, Milano.

Un alt mod de a spune povești a pornit de la Hugo și Nino, un cuplu de cântăreți de operă.

E foarte interesant să iei masa cu ei. Practic, tot ce-ți dorești e să se certe. Pentru că ridică vocea unul la celălalt și în final ajung să se certe cântând.

“Wow”, mi-am zis, “stau în fața unor oameni care dau un spectacol special pentru mine!”.

Când încep să cânte, vocile lor se combină. Așa mi-a venit ideea să fac două parfumuri – unul pentru Guido și unul pentru Nino – pe care le poți amesteca. Sunt două parfumuri care nu au nimic în comun unul cu altul, dar care, când se combină, chiar “cântă” împreună. Se numesc Up to the Moon și Get the Feeling.

Practic, fiecare parfum din colecția noastră are o poveste în spate.

Îmi poți spune câteva cuvinte despre cele trei parfumuri noi lansate în colecția Royal Stone?

Sigur. Inițial s-au vândut exclusiv în Harrods – este modul nostru de a aduce un omagiu familiei regale britanice.

Ruby Red este inspirat din celebra broșă cu rubin a Reginei Elisabeta a II-a, cea pe care a primit-o de la Prințul Philip în 1966. Când am creat acest parfum am folosit ghimbir în notele de vârf pentru a aduce o notă minerală, foarte contemporană, de altfel. Red Ruby reprezintă povestea de dragoste dintre Regină și Prințul Philip.

Dar toate parfumurile din această colecție au o poveste. Și Green Emerald, și Sapphire Blue. Safirul e piatra pe care Prințul Albert i-a dăruit-o Reginei Victoria și care, mai târziu, i-a fost dăruită Prințesei Diana. E acea piatră pe care Prințul William o ținea în mână când a cerut-o de soție pe Kate.

Preferatul meu este Ruby Red.

Este bazat pe ghimbir.

Poate de aceea…

Deci e clar, ăsta e parfumul tău. Îți mai place și altul?

Da. Wind Heat. 

Ah, știi povestea din spate? Ei bine, imaginează-ți că ești în Orientul Mijlociu, că afară sunt 40 de grade și că planifici o excursie în deșert pentru a doua zi.

“Vin să te iau mâine dimineață”, îți spune ghidul.

Pentru noi, dimineață înseamnă ora șapte, opt, nouă. Dar pentru el înseamnă 11 și va ajunge, de fapt, la 1 după-amiaza, pentru ei că întârzie mereu.

Ce parfum îți imaginezi că poartă acel ghid arab? Oud, ambră, șofran? Nu. În timpul zilei folosește un parfum răcoritor, apă de colonie. Dar tot se simte aroma de oud din seara trecută. Pentru că oud-ul rămâne chiar și după cinci dușuri.

Să rezum: ești lăsat să aștepți două ore. Afară e foarte cald. Iar când ghidul vine, în final, poartă acest parfum fresh, energic, care se simte peste tot în jurul tău. Și te întâmpină cu un zâmbet larg. Practic, ai uitat de tot. Dați mâna și ești și tu plin de energie când pleci spre deșert. Wind Heat reprezintă această energie pozitivă pe care o simți în acel moment.

Trebuie să te întreb și despre sticlele de parfum pentru că nu arată a sticlă de parfum, ci a obiect de decor.

Asta mi-am și dorit: să nu arunci sticla după ce folosești parfumul. E motivul pentru care am decis să oferim aromele noastre într-un recipient unicat, care arată ca o decorațiune. Și, nu uita: când am făcut primele parfumuri, nu le-am făcut în scop comercial. Erau niște cadouri. Voiam să fie ceva ce ai vrea să păstrezi.

Știi, multă lume mă întreabă de forma parfumului, mai exact de ce e cu susul în jos. Dar uite, forma parfumului se potrivește perfect cu palma, cu felul în care îl ții atunci când îl pulverizezi. Și a fost destul de complicat de produs din punct de vedere tehnic, ca să nu existe nici o scurgere. Felul în care e pictat e și el complicat. Dar asta înseamnă excelență.

Vrem ca atunci când oamenii ating parfumul să simtă că e o mare pasiune în spatele creării lui.

Sticlă unicat?

Da, exact așa e. Cu tehnica pe care o folosim, culorile unui anumit parfum vor fi mereu aceleași, dar designul e ușor diferit în cazul fiecărui produs. Nu poate fi la fel pentru că e lucrat de mână. Lucrăm cu un artizan italian, o afacere de familie care deține acest secret de decorare. Nu există două sticle identice. Asta înseamnă să oferi fiecăruia ceva unic.

*Sunt convinsă că ați auzit de oud, dar acest articol nu ar fi complet fără câteva detalii despre acest ingredient.

Oud-ul este o esență orientală extrasă din lemnul de agar și are note lemnoase, de mosc, dar și dulci, aduce și cu vanilia.

Când lemnul de agar este contaminat cu un anumit parazit (un fel de mucegai) se produce o rășină prețioasă și parfumată. Aceasta este oud-ul. Este un ingredient rar (mai puțin de 2% din copaci îl produc) și unul dintre cele mai scumpe folosite din parfumerie.

Procesul de extragere al oud-ului care se folosește în parfumerie e unul foarte complex.

Foto: prin amabilitatea The House of Oud și Obsentum.

The post Cadoul de Crăciun care s-a transformat într-un brand de parfumerie de nișă appeared first on Mara Coman.

Chiar dacă am avut flacoane elegante, n-am simțit nevoia să le colecționez după ce am terminat parfumul, deci nu le-am păstrat. Nu le găseam utilitatea și nici nu mi se pare că sunt atât de elegante încât să poți decora vreun colț de măsuță de toaletă. Bine, întâi mi-ar trebui o măsuță de toaletă :).

Însă acum vreo două săptămâni am descoperit prima sticlă de parfum pe care o voi păstra. Cei de la The House of Oud au creat, pentru parfumurile lor, niște sticluțe care arată ca niște obiecte de decor. Dacă nu le-aș fi descoperit în Obsentum, n-aș fi ghicit că sunt, de fapt, parfumuri.

N-am vrut ca oamenii să arunce sticla după ce folosesc parfumul”, mi-a spus Andrea Casotti, CEO-ul The House of Oud.

„De aceea am decis să oferim un obiect unic, care nici măcar nu arată ca un parfum, ci ca un obiect de design.”

Mai mult, chiar dacă vei cumpăra din nou aceeași aromă, sticuța va fi totuși diferită: procesul de vopsire se face parțial manual de către artizanii din nordul Italiei.
Așa că, deși fiecare flacon de parfum are aceleași nuanțe, modelul nu va fi niciodată identic, ci doar asemănător.

De aceea, în fiecare cutie vei găsi și un certificat care garantează că fiecare piesă este unică.

Preferatele mele de la The House of Oud sunt Ruby Red (cel mai nou lansat) și Wind Heat.

Mi-a plăcut foarte mult să stau de vorbă cu fondatorul brandului The House of Oud. Sper să citiți și interviul și povestea brandului.

Foto: prin amabilitatea THoO și Obsentum.

The post Voi ce faceți cu sticlele goale de parfum? appeared first on Mara Coman.

Dacă ați intrat cel puțin o dată în parfumeria Obsentum, atunci aproape sigur ați testat un parfum Xerjoff – un brand italian de lux care creează parfumerie de nișă și care a fost lansat în 2007 de Sergio Momo.

Nu știu dacă e o surpriză pentru voi, dar România e o țară importantă pentru parfumeria de lux – așa se face că Sergio Momo însuși a venit în țară pentru a participa la evenimentele pe care Obsentum le-a dedicat brandului său.

Cel mai recent a fost legat de Monkey Special, parfumul care poartă numele chitaristului de la Black Sabbath – Tony Iommi. O asociere neașteptată și curajoasă care a pornit de la ideea unei creații olfactive și s-a concretizat într-o experiență care îmbină mai multe tipuri de artă.

Tony Iommi – Monkey Special a fost lansat acum un an, motiv pentru care am discutat cu creatorul lui nu doar despre procesul de creație, ci și despre cum a fost primit acest parfum întunecat.

Înainte de a trece la interviul propriu-zis, vreau să vă fac cunoștință cu Sergio Momo.
Născut în 1964, la Torino, Momo a crescut într-o familie pasionată de parfumerie. Își amintește cum bunica îi arăta cu mândrie sticluțele cu arome Lanvin și Coty. Apoi, prin tatăl lui – care călătorea mult în țările din Est – a făcut cunoștință cu esențe precum tămâia și lemnul de santal.

Sergio Momo a absolvit grafică și design, a lucrat în diverse agenții de publicitate din Londra și s-a hotărât să se dedice parfumeriei după o călătorie la Grasse.

Numele Xerjoff vine de la „Joff”, cum îi spunea bunica sa, și de la „Sir”, cum i se adresau colegii londonezi.

Esențele Xerjoff sunt rezultatul unei combinații rare între creativitatea italiană, meșteșug local (flacoanele sunt realizate de artizani italieni), ingrediente fine, de calitate foarte bună, inovație. Nu e de mirare că toate acestea au dus la nașterea unor parfumuri prețioase, a unor experiențe olfactive greu de uitat.

De unde a venit ideea acestei colaborări cu Tony Iommi?

Sergio Momo: Aflasem de la un prieten comun că Tony e pasionat de parfumerie. Iar în pandemie, când toată lumea era acasă, stăteam de vorbă cu prietenii mei care îmi tot spuneau: „Trebuie să vorbești cu Tony, chiar trebuie”. Așa a început totul.

În primă fază i-am trimis niște parfumuri, iar el m-a sunat. A vrut să-mi mulțumească, dar nu printr-un simplu email. Am vorbit la telefon, apoi am mai vorbit încă o dată, apoi am început să ne cunoaștem și ne-am gândit că am putea să facem ceva împreună.

Iar acel ceva nu a fost doar un parfum, ci o experiență.

Exact. Și știi de ce? De frică.

Mă gândeam că oamenii nu vor înțelege ce am vrut să facem. Simțeam și eu că, dacă avem doar un parfum, lipsește ceva. Ca și când pui numele unui star pe o sticlă de parfum și gata.

Dar noi avem o prietenie. Iar Tony Iommi e o legendă rock. Apoi a venit el cu ideea asta, să compunem o piesă (n. red.: piesa se numește „Scent of Dark”) care să completeze parfumul. Și tot el mi-a propus să cânt și eu, pentru că știa că sunt pasionat de chitară. În final ne-am gândit să completăm experiența cu un clip, cu o poveste.

Practic, aveam muzica, aveam parfumul și aveam și o viziune. Trei aspecte multi-senzoriale pentru ca oamenii să înțeleagă mai bine ce am vrut să transmitem.

Cum descrieți dumneavoastră parfumul Tony Iommi?

Nu am vrut să creez doar un parfum drăguț, ci unul care să vorbească despre istoria lui Tommy Iommi și despre relația noastră artistică. Un parfum care să aibă o semnificație aparte. De aceea am căutat în trecutul artistului și am decis împreună că patchouli este elementul central în jurul căruia putem să construim.

Era un ingredient iubit în perioada Woodstock, în vremurile hippie, când era folosit chiar și simplu. Și apoi? Am căutat diverse alte elemente care țin de zona rock and roll și heavy metal – și aici, desigur, avem jacheta de piele și culoarea neagră, doar voiam să facem legătura cu Black Sabbath.

Deci aveam câteva lucruri cu care să lucrăm, dar ne doream și ceva modern: am ales bergamotă și condimente.

Știi, Tony Iommi este englez, e născut în Marea Britanie, dar strămoșii lui sunt italieni. Deci exista o legătură. Și, în final, apoi am adăugat ceva ce chiar cred că a făcut diferența: fructul pasiunii, care e ușor acid și aduce un touch modern. E surprinzător, mai ales că nu te aștepți să iasă ceva bun din combinația dintre fructul pasiunii și patchouli. Dar iată că se potrivesc foarte bine.

Am pus și condimente, care pentru Tony sunt foarte importante. Practic, am încercat să adaug note care au o anumită semnificație, dar care, evident, să se potrivească una cu cealaltă.

A rezultat un parfum întunecat, care să-l descrie pe Tony și muzica pe care o cântă, dar care să aibă un twist modern în același timp.

Cum este Tony când lucrează?

E foarte atent la detalii. S-a interesat de ambalaje, de tot. La fel lucrează și în muzică. Când am înregistrat piesa a stat în studio ore în șir. Mie mi se părea că totul sună bine și nu simțeam diferențele, dar el le auzea foarte bine.

Cât despre proiectul nostru, la început a fost mai dificil. Când îl întrebam dacă îi place un amestec sau un altul, nu era de ajuns să răspundă cu da sau nu. Aveam nevoie de punctul lui de vedere, aveam nevoie să înțeleg, iar Tony nu deținea toate cunoștințele sau abilitatea de a descrie un singur ingredient – pentru el e un cu totul alt domeniu.

De aceea am petrecut mult timp cu el, am vorbit despre cum creezi un parfum, cum îl poți modifica, ce se poate face și ce nu. De exemplu, dacă pui o concentrație mai mare dintr-un anumit ingredient, nu vei avea un parfum mai bun. Dacă pui mai mult patchouli, nu va mirosi mai bine.

E ca și când ai adăuga mai multă sare într-un preparat. Sau prea mult zahăr sau prea mult ulei. Totul ține de echilibru.

Tot purtând discuțiile astea, am început să ne cunoaștem mai bine. M-am împrietenit cu el și cu soția lui. Întâlnirile noastre au început să aibă un alt vibe, deci ne-a fost mai ușor să lucrăm împreună.

Și apoi a fost vorba despre încredere: el mă privește ca pe o persoană importantă în parfumerie, el e pentru mine un zeu al rock-ului. Asta ne-a făcut să credem în acest proiect comun, să fim convinși că va fi un succes.

Și, până la urmă, n-a fost doar un parfum. Ați mers mai departe.

Ne-am tot gândit, mai ales că știam că există și un risc. Am luat în calcul posibilitatea ca oamenii să nu înțeleagă acest produs. Pe de altă parte, credeam foarte mult în idee, așa că i-am dedicat mult timp și multă pasiune. Și apoi ne-am decis să scriem și o piesă pentru acest parfum. Și ne-am întrebat: “Cine o să cânte?”

După o vreme, Tony mi-a zis: „Uite, eu nu cânt. Deci n-o să cânte nimeni, o să fie o piesă instrumentală.”

Și a avut dreptate pentru că, atunci când ai un vocalist, toată atenția se îndreaptă spre el, spre cel care stă în mijlocul scenei.

Însă, în acest proiect, eroii suntem noi doi, eu și Tony. Iar oamenii ar trebui să asocieze parfumul cu muzica. Ar fi fost confuz să avem și un vocalist. Tony m-a convins și a avut dreptate, deși, în visele mele, mă gândeam să creăm o piesă pe care să o poți cânta, să o poți fredona.

Dar când auzi această melodie, vezi videoclipul, faci legătura cu parfumul și vezi că totul se leagă.

Cum a fost prima întâlnire de business cu Tony Iommi?

Ah, prima discuție a fost online. Eu eram în Torino, el, lângă Birmingham, și am avut o conversație pe zoom. Era în timpul lockdown-ului. Apoi, când am putut călători din nou, m-am dus în UK și ne-am întâlnit.

Însă inițial vorbeam pe WhasApp sau pe Zoom aproape zilnic. Eu i-am trimis un parfum cadou, el mi-a trimis o chitară.

La un moment dat chiar ne gândeam dacă vom reuși să ne întâlnim vreodată pentru că a fost o perioadă în care totul devenea din ce în ce mai dificil. Părea că pandemia n-o să se mai termine niciodată și că n-o să reușim să ne ducem ideea la capăt.

Când am început să merg în UK trebuia să stau izolat în hotel o săptămână. Dar măcar am început să ne vedem, să lucrăm împreună. Am început să cântăm și la chitară, apoi am făcut un story board pentru videoclipul piesei și tot așa.

Cum e persoana care ar purta acest parfum? Cum v-o imaginați?

Un om care este foarte curios.

Nu cred că se adresează neapărat celor care iubesc rock-ul, nici celor care cumpără de obicei parfumurile Xerjoff. Cred că e cineva care și-a spus: “Hmm, sună interesant. Hai să vedem cum au rezolvat acest puzzle.”

Ne-am dorit ca oamenii să înțeleagă ce am vrut să facem, deci am investit mult în acest proiect. Și timp, și concentrare, și bani. Știam că avem o idee bună, dar execuția trebuia să fie la fel de bună. Pentru că ea face diferența între un proiect care e înțeles de public și unul care nu ajunge la oameni.

Și am reușit: din mii de comentarii pe care le-am citit de la lansarea parfumului, doar două au fost negative. Două. Deci oamenii au fost interesați, i-au dat o șansă. Iar jurnaliștii au scris articole întregi în Financial Times, în Forbes UK; am avut o pagină întreagă în Sunday Times, nu doar o mențiune. Înseamnă că li s-a părut interesant.

Deci primiți și dumneavoastră comentarii negative?

Sigur, ca toată lumea. Sunt niște oameni care se ascund în spatele unei tastaturi și au șansa asta de a fi răutăcioși cu restul lumii.

În cazul Xerjoff, cel mai des sunt comentarii despre preț. Dar asta se întâmplă peste tot în lumea industriei de lux. Iar cei care au o problemă cu prețurile noastre, au și cu prețurile mașinilor de lux, ale hotelurilor, ale restaurantelor. Chiar dacă e la latitudinea lor să decidă pe ce anume vor să-și cheltuiască banii.

Știu la ce vă referiți. Când eram redactor-șef al revistelor Marie Claire și Harper’s Bazaar am primit deseori astfel de întrebări – de ce produsele de lux au prețuri mari.

Eu cred că e corect ca oamenii să întrebe asta. Iar noi ar trebui să le răspundem.

Mulți bani sunt reinvestiți în cercetare și în calitate. Și, desigur, într-o mulțime de lucruri care trebuie plătite. Consumatorul nu are de unde să știe ce se ascunde în spatele unui produs. Și nici nu e ceva ce se învață la școală.

Și ingredientele pe care le folosiți au un impact asupra costului.

Desigur. Multe sunt culese de mână, precum lavanda, care nu e neapărat scumpă. Dar, dacă este culeasă de mână, vei obține un rezultat mai bun în timpul distilării. Ai mai multe note florale.

Am dat doar acest exemplu al lavandei, care nu e nici rară, nici scumpă. Cei care lucrează cu legumele și cu fructele știu foarte bine de câtă muncă manuală e nevoie. Dar lucrurile astea au legătură cu parfumeria naturală, desigur. Iar noi lucrăm cu companii care ne dovedesc că tot ce ajunge în laboratorul nostru este de calitate foarte bună, dar și sustenabil.

Știu că Xerjoff e prezent în România de mult timp.

Da, a fost una dintre primele țări în care am fost prezenți. De altfel, Xerjoff a avut succes mai întâi în afara Italiei. Marea Britanie, UK, Rusia, Orientul Mijlociu și România au fost printre primele în care am crescut. De altfel, țările care au o istorie îndelungată au reușit să înțeleagă complexitatea parfumurilor noastre. E vorba despre acelea în care frumusețea e vizibilă în artă, arhitectură, chiar și în gastronomie.

Iar când mergi prin București vezi frumusețea asta, arhitectura, istoria. Nu te gândi acum la politică, te rog. Uite, arhitectura îți spune imediat ceva despre istoria unei țări. O arhitectură care are o poveste dovedește că există o istorie pe care oamenii au adus-o în jurul lor, au înglobat-o în cultura lor.

Ei bine, un parfum precum cele de la Xerjoff – complex, cu însemnătate, cu multe povești – e întotdeauna mai bine perceput în aceste țări.

Sigur, lucrurile sunt diferite în Orientul Mijlociu.

Într-adevăr, ei au alte preferințe olfactive.

Da, dar e un schimb interesant între cultura orientală și cea europeană. Azi toată lumea știe ce este acela oud, dar acum șase, șapte sau zece ani, foarte puțini știau. Era ceva îndepărtat, nici măcar nu făceam referire la oud. Iar acum cei din Orient cumpără parfumuri create de noi, iar noi le cumpărăm pe ale lor.

Este un schimb cultural foarte frumos, care nu ține cont de pașaport sau de viză și de toate lucrurile care ne separă. Nu mai sunt granițe. Oamenilor le place să experimenteze pentru că, în final, aceasta este cheia creativității.

Foto: Xerjoff.

Parfumul Tony Iommi Monkey Special (50 ml) este disponibil pe site-ul Obsentum. La data redactării articolului, prețul era de 1175 lei. 

De citit și interviul realizat de Diana Cosmin cu Sergio Momo, un material pe care l-am citit cu plăcere și care aduce informații noi despre fondatorul și casa Xerjoff.

The post Interviu cu Sergio Momo, creatorul brandului de parfumerie Xerjoff appeared first on Mara Coman.

Sunt multe noutăți și descoperiri – că nu sunt toate abia lansate, unele sunt noi doar pentru mine – despre care n-am apucat să scriu la timp, așa că încerc să recuperez. Așa că m-am pus pe treabă și am făcut din nou o selecție de produse care-mi plac. Pentră că, în final, ăsta e criteriul de la care am promis să nu mă abat aici, pe blog.

Știu că abordarea asta e un pic diferită față de structura pe care o foloseam de obicei la #GlitterNews, dar e important să vorbim despre sustenabilitate. Așa că n-o să încep cu un produs nou lasat, ci cu o inițiativă importantă lansată de grupul L’Oréal. Este vorba de măsurile pe care compania le-a luat pentru a contribui la reducerea poluării, îmbunătățirea calității aerului și sprijinirea comunităților. Și m-am gândit că e un lucru despre care merită povestit. Așa că voi trece în revistă câte ceva din planul lor global de sustenabilitate, „L’Oréal for the Future”:

– până în 2023, L’Oréal România va face tranziția către ambalaje din plastic 100% reciclat sau generat prin metode sustenabile;

– compania va reduce producția de materiale publicitare și va utiliza materiale reciclabile în proporție de 100% pentru comunicarea cu consumatorii;

– astfel, toate materialele destinate punctelor de vânzare a produselor L’Oréal vor fi realizate în proporție de 100% din materiale reciclabile sau care vor putea fi reciclate sau reutilizate, iar transportul lor va avea un impact redus asupra mediului;

– compania va sorta, trata și recicla deșeurile în toate locațiile sale (sediul central și magazine proprii) și va asigura accesul consumatorilor români la informații despre sustenabilitate și reciclare în cadrul programului Garnier Green Beauty;

– pentru că informarea este esențială, L’Oréal România a lansat prima platformă care îi învață pe consumatori cum să colecteze corect ambalajele produselor cosmetice și care sunt etapele reciclării. Platforma oferă informații despre tipurile de produse care pot fi sau nu reciclate, despre cum trebuie pregătite ambalajele înainte de fi aruncate, despre tipul containerelor în care trebuie aruncate.

Cine nu a auzit de Pat McGrath? Imposibil. Este unul dintre cei mai prestigioși makeup artiști din lume, iar trendurile din ultimele două decade au fost dictate de ea. Talentata vizionară Pat McGrath are propriul brand de cosmetice, iar acum îi putem comanda produsele de pe site-ul Sephora sau de pe propriul ei eshop (cu transport gratuit).

Îmi fac cu ochiul multe produse Pat McGrath, dar, dacă ar fi să aleg, atunci mi-aș lua un ruj MatteTrance Divine Rose II Collection – ador textura lui, finishul mat, opac care nu permite ca nuanța buzelor mele să influențeze nuanța rujului. Îmi place mult și paleta de farduri de pleoape Mothership VIII Artistry Palette Divine Rose II, mai ales pentru nuanțele solare. Mă veți vedea mai des cu auriu, bronz și șampanie, dar nu exclud – mai ales după un an de nemachiat – tonurile de roz deschis, piersică și burgund. Măcar așa, de dragul experimentului.

O altă noutate care mă bucură este primul blush sub formă de pudră liberă de la Givenchy, Prisme Libre Blush.
Compus din patru nuanțe, Prisme Blush are una dintre cele mai delicate texturi cu care poți accentua a pomeții. Este un blushul care te pune în valoare într-un mod natural.
Am văzut de multe ori o culoare prea intensă pe pomeți sau aplicată inegal; asta se întâmplă în special în primii ani în care te machiezi, până deprinzi un pic de îndemânare. Dar Prisme Libre Blush te ajută să obții un look natural, neostentativ. În plus, îl poți purta cu tine în fiecare zi: cutiuța are oglindă și un aplicator pentru retușuri.

A doua noutate de la Givenchy e balsamul Rose Perfecto – o variantă a balsamului de buze iconic, cu o nouă formulă cu textură marmorată și, desigur, cu ingrediente de skincare. Formula este compusă în proporție de 95% din ingrediente de origine naturală.

Givenchy este disponibil exclusiv la Sephora.

Nu mă dau în vânt după orele în șir petrecute la soare (cele de la plajă, de sub umbrelă, se pun la ore de stat la umbra, da? 😉), dar un strop de bronz în place, mai ales dacă e aplicat dintr-o paletă superbă precum Dior 5 Couleurs Couture Summer Dune, în ediție limitată. Pentru vara asta, paleta vine în două variante: Mirage și Dune.

De la tonuri intense de bronz și până la auriu, nuanțele pot fi aplicate și pe pleoape, dar și pentru a da chipului strălucire solară. Mie mi se pare că e mai simplu să port un pic de auriu pe poemți, în loc de blush.

Dacă vrei tipsuri despre aplicare direct de la Peter Philips, makeup artistul Dior, găsești pe site-ul oficial.

O noutate pentru România, Grown Alchemist este un brand australian de produse cosmetice 100% naturale.
Creat de frații Jeremy și Keston Muijs, în 2008, brandul adună experiența unui chimist cosmetic, a unui biolog și a unui specialist în achiziții de ingrediente. Desigur, accentul se pune pe sănătatea pielii. Ei spun că, înțelegând cum să îmbunătățim sănătatea pielii noastre la nivel celular, putem întări dezvoltarea sănătoasă a celulelor, optimizând procesele celulare și oferind organismului resursele de a combate îmbătrânirea.

Așa că sfatul meu este să testezi pe propria piele pentru că chimia dintre tine și un produs de skincare se poate produce doar așa.

Eu am testat balsamul pentru ochi (e minunat și e bine de știut că are o textură de balsam, nu de cremă), balsamul pentru buze cu pepene și vanilie (aroma delicioasă, dar și mai important e că hidratează perfect – și eu chiar am încercat toate balsamurile de buze) și spray-ul pentru față cu lime. Am zis că o să-l iau și în vacanță, e răcoritor și parfumat și îmi dă o stare de bine.

Găsești Grown Alchemist în Obsentum Băneasa Shopping City și pe obsentum.com.

The post #GlitterNews: Esențiale pentru vară appeared first on Mara Coman.

N-am reușit să mă țin de știrile cu glitter în ultima vreme, cel puțin nu în ritmul pe care mi l-am dorit. Așa că m-am apucat acum, la ceas de seară, să mai trec în revistă câteva lansări faine – mai ales că e și o ofertă specială care-o să și expire dacă mai aștept mult.

Vanilie și vetiver

Lansarea Vetiver and Golden Vanilla de la Jo Malone a fost într-o joi seara, în boutique-ul Obsentum din Băneasa. Și cum mie-mi place Jo Malone (în special acele eau de cologne fresh și citrice), am zis că merg. Bine, nu luasem în calcul că asta se va întâmpla la o zi după ziua de naștere/petrecerea gemenelor mele și că a doua zi urma predarea ediției de martie Bazaar. Practic, am ajuns la Obsentum la spartul târgului, dar evenimentul părea în toi. Eu eram frântă de oboseală, dar asta nu cred că interesează pe cineva prea mult 🙂
Vetiver and Golden Vanilla de la Jo Malone este o eau de cologne intense, deci ceva mai puternică decât clasicele ei surori, în sticle transparente. Are vanilie – și eu nu mă dau în vânt după parfumurile cu vanilie, mi se par dulci și grele, aș putea să leșin de la ele. Însă vanilia e bine echilibrată cu vetiver și cu niște note picante de cardamom și grepfrut. Așa că a rezultatul e fain, e o colonie persistentă, pe care eu aș purta-o în zilele reci. Mi se pare important de menționat că e unisex: chiar se potrivește și pentru bărbați.

https://www.instagram.com/p/B81zkDRKGI4/

 Armani Beauty boutique, în Băneasa Shopping City

S-a deschis de ceva vreme, însă evenimentul oficial a fost săptămâna trecută. Și aici am confirmat ferm, am zis că vin – însă n-am reușit. (Am lipsit motivat de data asta, una dintre fetițele mele a făcut gripă, habar n-aveam dacă luasem și eu sau nu, deci chiar nu era cazul să vin la vreun event și să mai ajut și eu la înmulțirea cazurilor.)
Deci n-am poze de la deschidere, daaar e un loc foarte fain, am fost acolo când nu era nici un event :). Și aici găsești parfumeria Armani Prive și linia de machiaj Armani – fondurile de ten sunt deja celebre, inspirate din materialele folosite în creațiile designerului și da, Luminous Silk chiar are textură de mătase; eu iubesc și rujurile și fardurile de pleoape. Mă rog, boutique-ul Armani beauty e un loc în care eu merg când și când, măcar să văd ce mai e nou și să mai testez câte un fard auriu pe mâna stângă.

Primul Institut Guinot din România

Alt eveniment la care n-am ajuns și la care chiar mi-aș fi dorit să ajung (deși nu-mi doresc să merg la așa multe). Dar s-a întâmplat să fie în această perioadă teribil de aglomerată la birou, când nu știam ce să fac mai întâi.
Bun, hai să vă zic și de ce mi-aș fi dorit să merg și să văd cu ochii mei ce seîntâmplă acolo: pentru că am avut, de-a lungul timpului, câteva creme de la Guinot și sunt absolut senzaționale. Guinot e un brand recunoscut de skincare, cu asta se ocupă – în ideea în care, știi doar, cele mai bune ceasuri le cumperi de la un brand care face ceasuri, la fel și cu produsele de îngrijire a pielii.
Menționez și că nu sunt deloc fan al saloanelor de beauty. Mă plictisesc teribil la coafor, n-am răbdare să fac tot felul de tratamente corporale, să-mi pună cineva o mie de măști pe față, nu-mi doresc clasica „relaxare la spa”. Dar depinde și unde se întâmplă toate astea, depinde și cu ce produse. Pe mâna celor de la Institutul Guinot chiar m-aș lăsa (și nu sunt multe locuri despre care pot spune asta).
Bun, cred că v-ar fi de folos și o adresă: Calea Dorobantilor 116-122, București.

O ofertă valabilă doar până la finalul lunii

Da, știu, mai treceau câteva zile și se termina luna, dar, deh, la mine a fost haos în perioada asta, cum am (tot) zis. Deși nu intră musai în categoria fashion și beauty, intră cu siguranță aici, la glitter, căștile FreeBuds 3 de la Huawei. Adică fără fir și disponibile nu doar pe roșu – sunt și pe alb, și pe negru, pentru oamenii ca mine :).
Să trecem la informația importantă: 50% la a doua pereche de căști cumpărată – pentru că oferta a fost gândită pentru doi, în luna asta cu Valentine’s Day. Bine, pe mine Valentine’s Day mă interesează puțin spre deloc, însă oferta mi se pare mișto și era păcat să nu scriu despre ea, chiar și în ultima săptămână.
Nu sunt eu specialist în gadgets și tehnologie, dar despre FreeBuds 3 știu că blocheză zgomotul din jur (auzi perfect chiar dacă ești într-un loc foarte aglomerat) și că, după 30 de minute de stat la încărcat, poți să asculți muzică timp de 14 ore.
Mai vreau să zic ce discutam acum vreo două săptămâni cu amicul M., posesor de Huawei P30 Pro, ca mine: e cel mai bun smart phone pe care l-am avut vreodată. Și una e să zici asta după ce l-ai folosit o lună – e nou, e mișto, ține bateria – și alta e să spui asta după 11 luni. Da, telefonul meu are 11 luni și nici măcar acum nu e nevoie să plec cu încărcătorul după mine. Întotdeauna rezistă până seara, chiar și în vacanțe, când fac o mie de poze pe zi. Și se încarcă în 30 de minute. Și nu s-a blocat niciodată – deci nu a fost nevoie să îi dau restart niciodată. Știu și de subiectul Huawei și Google, dar mă bucur că n-au renunțat și că își dezvoltă aplicațiile lor. (Plus că eu cred că povestea asta cu Google și Trump n-o să țină o veșnicie, sunt prea multți bani în joc, dar ar fi bine să mă limitez la ce știu, nu la ce cred – că n-am nici un glob de cristal la îndemână).

Cafea de inspirație italiană

Și tot aici, la categoria paietată, vă las pe scurt câteva vești despre cafeaua mea preferată: Nespresso și colecția Ispirazione Italiana. Am pus un video mai sus tocmai pentru că e vorba de Italia, țara mea preferată, în care sper să ajung din nou în aprilie și în iulie (și, dacă se poate, să rămân acolo). Colecția aceasta de cafea conține șapte sortimente, dintre care două sunt noi: Ispirazione Napoli și Ispirazione Venezia. Dar promit că voi povesti curând mai multe despre ele și despre dragostea mea pentru Italia (caută și #MaraInItaly pe Instagram, o să vezi doar o mică parte din povestea mea de amore).

The post Glitter News (6) appeared first on Mara Coman.