După o pauză neplanificată și diverse întâmplări care mi-au cam pus capac, m-am întors la cuvintele mele. Dintre multele povești pe care le am de spus (nu glumesc, ar trebui să vedeți lista) m-am oprit la cea de azi, cu cărțile, pentru că mi-a plăcut ideea și pentru că simt că putem face ceva ca să mișcăm lucrurile.

Să nu vă mai țin în suspans: e vorba despre promovarea cărților, dar într-un mod inedit. Prietenii de la Nemira au lansat Bookvertising, o inițiativă prin care susțin literatura română contemporană plasând cărți scrise de autori români în diverse reclame.

Știți clip-urile în care, de exemplu, o femeie bea cafea și citește o carte? Cei de la Nemira încurajează brandurile să facă vizibilă acea carte (scrisă de un autor român contemporan, cum ziceam) și să n-o mai folosească doar pe post de recuzită. E un mod de a susține literatura contemporană în special și de a promova cititul în general.

Pe Bookvertising.ro sunt adunate toate informațiile necesare: de la editurile partenere la cărțile scriitorilor români contemporani care pot fi incluse în reclame. Plus date de contact pentru cine are nevoie de alte detalii.

Spuneam la început că putem ajuta și noi – și nu mă refeream doar la a da mai departe informația de mai sus. Ci la a semna petiția care să convingem CNA să încurajeze lectura: să introducă pe posturile TV un mesaj de interes public: „Pentru o dezvoltare armonioasă, citiți cel puțin o carte pe lună.”

Cred că e un reminder pentru toți, inclusiv pentru iubitorii cărților care se mai lasă prinși în vâltoarea evenimentelor și mai uită câtă liniște și bogăție aduce o poveste bine scrisă.

Foto: Annie Spratt / Unsplash 

The post O carte pe lună appeared first on Mara Coman.

Eram în Italia cu fetele, am luat trenul de la Bologna la Veneția și aveam chef să citesc ceva. Nu-mi luasem o carte tipărită cu mine pentru că nu voiam să car prea multe (aveam deja rucsacul plic cu haine groase, în caz de vreme rece), deci am deschis aplicația Voxa și am început să caut. Am dat peste Visătorul, am văzut că e scrisă de Ian McEwan, unul dintre autorii mei preferați, și am decis s-o răsfoiesc.

De obicei, când iau în mâini o carte tipărită, mă uit pe spate, citesc câteva rânduri despre ea, să-mi fac o părere. De data asta nu puteam s-o întorc, din motive evidente, deci m-am apucat de citit fără să am vreo idee despre ea. Și a fost minunat că am făcut asta pentru că, dacă aș fi aflat că e o carte cu povești, nu aș fi început-o și ar fi fost o pierdere. I-aș fi pus din start o etichetă, că e pentru copii (e ȘI pentru copii, dar e scrisă pentru adulți), că n-am eu răbdare să citesc povești, că eu vreau scrieri cu substanță etc.

Dați-i o șansă, vă las și două pagini în galeria foto de mai jos. Visătorul ar putea să vă aducă multă bucurie.

Da, da, ați auzit bine: povești. Nu chiar cu zâne și zmei, ci povești din viața lui Peter, un băiețel de zece ani care visează cu ochii deschiși. Peter are o soră cu care se înțelege uneori, duce un război cu păpușile ei, intră în trupul unei pisici sau descoperă o cremă care te face invizibil. Șapte povești plus o introducere, toate minunate pentru că, așa cum spune și autorul în prefață, „este o carte pentru adulți despre un copil, într-un limbaj pe care să-l înțeleagă și copiii”.

Mi-a plăcut atât de mult pentru că e bine-scrisă și amuzantă (mă trezeam zâmbind în tren), pentru că m-a dus într-o călătorie în mintea unui copil poznaș, pentru că are ritm, e alertă și m-a făcut curioasă: după prima pagină, abia așteptam să citesc mai departe.

Mi-a făcut atât de mult bine, mai ales că nu are deloc drame de adulți și nici conflicte de oameni mari, cum am citit cel mai des în ultima vreme.

Visătorul n-are nici măcar o sută de pagini, poveștile sunt scurte, puteți citi și în metrou, în drum spre job, ca să vă asigurați că intrați în birou cu un zâmbet jucăuș pe față.

Foto: Quinn Buffing / Unsplash

The post Visătorul appeared first on Mara Coman.

A durat mai mult decât credeam – și de cât mi-am dorit – să mă adun și să scriu textul ăsta. Motive ar fi mai multe, de la to do list-urile care se tot lungeau până la gândul că nu vreau să expediez cartea lui Iulian într-o postare scurtă, cu poză și-atât. Mai ales că de Iulian mă leagă o mulțime de amintiri și o prietenie.

Cartea, ca să încep cu ea, se numește Călătorie pe Volta, Planeta Becurilor, și e o poveste adorabilă pentru copii. Autorul se numește Iulian Comănescu și mi-a fost șef la primul meu job, cel de redactor, acum 20 de ani (nu calculați; haideți să fim de acord că eram foarte tânără când m-am angajat :))).
Eroii din carte se numesc Efrem (ca pe fiul lui Iulian), Alma (ca pe iubita lui Efrem), Titi și un bec botezat, previzibil, Becul :). E o poveste foarte inocentă, cu desene superbe, numai bună de citit seara, înainte de somn. Fetele mele au fost încântate, mai ales că au mai aflat câte ceva despre sistemul solar, greutate și acest cuvânt pe care nu-l pronunță cum trebuie, im-pon-de-ra-bi-li-ta-te. Deci nu e doar un basm, ci o carte din care cei mici au ceva de învățat într-un mod plăcut. 

Recunosc că am fost surprinsă când am aflat că Iulian a scris o carte pentru copii; eram obișnuită ca el să scrie chestii serioase. Bine, când l-am cunoscut eu, mi-a ținut niște prelegeri despre jurnalism, mi-a editat multe texte, m-a trimis să fac reportaje, ședințe foto și multe altele. În vremurile acelea stăteam cu toții târziu în redacție, aveam acest program cam haotic, dar care ne plăcea, și una dintre amintirile mele preferate este despre cum Iulian scurta horoscopul. Textul era prea lung și nu intra în pagină. L-a tăiat până i-au rămas zece zodii. 🙂

Însă Iulian pe care-l știam eu, acest maestru al ironiei și al umorului fin, s-a schimbat mult când a devenit tată; uneori nu-mi venea să cred cu câtă duioșie povestește despre Efrem. Iar Efrem, ei bine, Efrem este unul dintre cei mai frumoși băieței pe care i-am văzut vreodată. Și super-smart; de altfel, am citit întodeauna cu plăcere dialogurile lui Efrem cu Ana-Maria, mama lui.

Călătorie pe Volta s-a născut în pandemie, când Iulian și familia lui s-au mutat la Bruxelles și a fost nevoie de multe povești ca să alunge plictiseala și să se acomodeze într-un loc nou. Cum nu puteau ieși din casă – ca noi toți – , au plecat într-o excursie imaginară, acum publicată.

Lăsând la o parte istoriile mele cu autorul și familia lui, cartea chiar e superbă, una dintre acelea îndrăgite de copii. Iar mie mi se pare foarte important să găsim cărți care să fie pe placul lor; numai așa le putem deschide apetitul pentru citit.

The post Călătorie pe Volta appeared first on Mara Coman.