Nu mi-am dorit niciodata, pana azi, sa am un salon de manichiura. Nici azi nu mi-l doresc cu adevarat, ci doar pentru o saptamana, doua, cat sa fac un test. Sa ma joc intr-un salon de manichiura ideal.

Daca as avea un astfel de loc, mi-as face manichiura de doua ori pe saptamana, as testa toate lacurile de unghii (desi sunt putine branduri pe care nu le-am incercat deja), as face exces de ulei hidratant pentru cuticule. Dar, inainte de toate, as face un regulament de ordine interioara:

• *toate manichiuristele angajate in salon ar avea unghiile taiate. Mai ales la picioare.
• *nici una nu ar avea unghii false
• *maimutelele, floricelele si pietricelele stralucitoare de pe unghii ar lipsi cu desavarsire
• *interzise ar fi si unghiile-oglinda, metalice (aceasta noua gaselnita ce seamana cu poleiala de la ciocolata si pe care, daca vrei sa o privesti, ai nevoie de ochelari de soare)
• *personalul din salon ar purta pe unghii doar rosu, bej sau negru. Nu toate o data. Nu o unghie rosie, una neagra. Manichiura uni, clasica, eleganta.

De asemenea, le-as ruga pe doamnele angajate sa nu vorbeasca neintrebate. Sa nu le spuna clientelor ce-a declarat Oana Zavoranu si sa nu le povesteasca ultimul episod din Suleiman Magnificul. Sa nu le intrebe, incruntandu-se, nici cine le-a facut ultima data manichiura. Si sa nu-si dea cu parerea, extrem de mirate: „Vaaaai, ce unghii subtiri aveti! Dar vi se rup imediat! Si se si exfoliaza. Vaaaai!” Poate ca au dreptate, dar sa nu uitam ca o unghie rupta nu e nici o tragedie.

Spuneam la inceput ca mi-ar placea sa am un astfel de salon de manichiura pentru o saptamana, doua. E adevarat ca, in conditiile de mai sus, ar da faliment in mai putin de-atat.

Totusi, in cazul in care aflati de vreun loc in care doamnele care lucreaza in salon n-au maimutele si pietricele pe unghii, va rog sa-mi spuneti si mie.