A fost un weekend ploios, fara soare, in care n-am avut chef sa ies din casa. Si in timp ce in Bucuresti era vremea asta de noiembrie, am vazut pe Facebook atatea poze cu plaja si soare, ca mi s-a facut dor de duca. Cum nu ma pot teleporta inca, am cautat pozele din vacanta in Santorini, cea mai frumoasa vacanta greceasca de pana acum.
Santorini e unul dintre locurile care apare pe site-urile cu destinatii „must see before you die”. Citisem cate ceva despre insula inainte sa merg acolo, dadusem peste cateva poze superbe, dar nimic nu se compara cu ce vezi pe viu. Mi-au placut casele si restaurantele suspendate pe marginea muntelui abrupt, sub care se intinde marea. Ba chiar, in unele locuri, peisajul iti taie rasuflarea la propriu – e bine sa n-ai rau de inaltime sau sa nu te cocoti pe cine stie unde.
Acum, dupa ce am ajuns in vreo patru insule din Grecia, incerc sa ma gandesc ce are Santorini atat de special: una dintre cele mai fotografiate panorame din lume, cea din Fira; cele mai frumoase apusuri, in Oia; plajele cu nisip rosu si negru; bijuteriile din metale pretioase combinate cu roca vulcanica; vulcanul inca activ, pe care se filma o productie bollywood-iana; casele albe cu albastru (stiu, nu doar in Santorini); marea in cele mai frumoase culori (din nou, nu e singurul loc din Grecia in care marea are culori superbe, dar mi-au placut atat de tare incat nu pot sa uit de ele).
Cumva, in Santorini am simtit ca toata lumea, turisti si localnici deopotriva, se relaxeaza, ca nimeni nu se grabeste, ca nu exista motive de stres si ca oamenii de acolo traiesc tihnit: mananca peste si salata greceasca, se adapostesc sub o umbrela, asculta marea. Te tenteaza sa revii.
SUNT ZILE CAND NU MAI VREAU SA POVESTESC CU MINE , SI ATUNCI MI-E DOR DE FOAIA DE HARTIE SI DE CREIONUL MECANIC AL TATALUI MEU, IMI INDOI GENUNCHII CA PE O MASUTA INCLINATA , IMI ASEZ AGENDA SI MA INTORC CATRE SOARELE CE MAI ARE 2 ORE PANA LA APUS INTR-O ZI DE APRILIE CALDUROASA. IN GRADINA IN CARE IARBA NU A VRUT SA CREASCA CA UN GAZON , SI IN CARE PASARILE DEAPANA AMINTIRILE TUTUROR , MA CUFUND IN CULORILE VIETII SI IMI ADUC AMINTE DE MINE , DE COPILARIE , DE PLIMBARILE CU MAMA IN PADUREA DE LANGA CARTIERUL DE BLOCURI . RAREORI ERAM SI CU TATA. PE ATUNCI ERAU DOAR EVADARI DE CONCEDIU SI VACANTE IN TARA. .ACUM, E DORINTA DE REGASIRE IN CULORILE SI FORMELE ALTOR MELEAGURI . SUNT MINUNATE PENTRU CA NU SEAMANA CU ALE NOSTRE , SI ALE LOR PENTRU CA NU SUNT ALE NOASTRE . JOC DE CUVINTE CAND DE FAPT SUNTEM LA FEL , LUMEA E ACEEASI DAR CU SUFLETE DIFERITE . MA PREGATESC DE DOUA LUNI DE CONCEDIUL DIN SANTORINI, IMI DORESC SA FIE CU MULTE BUCURII SI MOMENTE INTENSE . SI-MI ADUC AMINTE DE CRETA -SUPERBA !-CUVINTELE IMI RAMAN IN SUFLET ….
Multumesc pentru mesaj 🙂
Cat despre concediul la Santorini, sunt convinsa ca o sa-ti placa mult. In aceeasi masura, stiu ca orice loc e minunat daca esti alaturi un om drag.