Restaurantul Mariei din Polychrono, Halkidiki
Evadare
Restaurantul Mariei din Polychrono, Halkidiki
27 aug. 2023 | 4 comentarii

Locul în care fetele mele au vrut să mănânce cel mai des în vacanța din Grecia. Dacă le satisface lor pretențiile, atunci e chiar bun :).

N-aș fi descoperit Moustakas, restaurantul Mariei, dacă nu ne-ar fi trimis acolo prietenii noștri care locuiesc aici, în Kassadra. Cel mai probabil ne-am fi oprit la o tavernă din Polychrono sau Kriopigi, cele două sate care sunt aproape de Villa Despina (locul în care ne-am cazat și unde mergem la plajă).

Zic că nu l-am fi găsit pentru că Moustakas nu e pe faleză, lângă mare, unde sunt înșiruite diverse terase.
E un pic mai retras, la câteva minute distanță, un loc liniștit și unde nu e agitație. De fapt, aici vin mai ales localnici și, uneori, turiști ca noi, care au aflat că e tare bună mâncarea de la Maria: niște preparate pe care îmi imaginez că le prepară acasă mamele grecoaice. Nu sofisticate, nu gourmet, ci tradiționale, dar cu gust.

Anul trecut, ai mei au făcut o pasiune pentru roșiile umplute de la Maria – deși nu au carne, ci doar orez și legume, sunt într-adevăr foarte gustoase. Fetelor mele le-au plăcut atât de mult, încât m-au rugat să le fac și acasă. N-au ieșit la fel, deși am încercat. Al doilea fel pe care mi l-au cerut când ne-am întors la București este o vită foarte fragedă cu paste mici, aproape cât bobul de orez.

 

Un gest pe care n-am putut să-l uit

Maria s-a bucurat când a văzut că Ioanei și Mariei le place atât de mult cum gătește, așa că mi-a zis, în câteva vorbe, cum să le fac acasă acele paste cu vită. Și, pentru că ea folosește un anumit tip de paste, mi-a cumpărat două pungi și mi le-a făcut cadou, în ultima seară în Grecia.

În seara aceea am stat până târziu la masă, iar când am plecat am uitat pastele. Nici măcar nu mi-am dat seama, eram obosită și aveam de făcut bagaje. Doar că, la un moment dat, mi-a sunat telefonul. Era Maria, care se urcase deja în mașină și venea spre cazarea noastră – doar nu era să ne lase să plecăm în România fără pastele fetelor.

Recunosc că m-a mișcat mult acest gest, mi s-a părut foarte frumos mai ales că venea din partea unui om pe care abia îl cunoscusem și pe care urma să-l mai întâlnim doar dacă ne întorceam în Halkidiki.

O lecție privată de gătit

Ne-am întors. Stăm tot la Villa Despina, pentru că ne-am simțit foarte bine aici – o să scriu și despre asta, într-un alt articol.

Am venit întâi in iulie, apoi acum, la final de vacanță. Încă de pe drum, Ioana și Maria, aceste fetițe pofticioase, au vorbit nonstop despre restul bunătăților de la Moustakas.

Iar așteptările nu le-au fost înșelate.
Maria ne-a recunoscut și ne-a răsfățat din nou papilele gustative. Și din nou a făcut ceva ce m-a impresionat: ne-a invitat, pe mine și pe fete, la ea în bucătărie, să vedem cum se fac roșiile umplute. E un fel pe care încă îl gătește mama ei, o doamnă de peste 80 de ani, și care ne-a dezvăluit rețeta de familie.

Și, pentru că am ajuns aici, e momentul să vă spun că Moustakas e unul dintre acele locuri cu tradiție. Părinții Mariei au deschis întâi o cafenea, în 1966, iar în 1974 au început să construiască restaurantul în care mâncăm noi azi.

 

Ioana în fața unui platou de koutsomoura 🙂

 

Ce am mai mâncat aici și mi-a plăcut

Pe lângă roșiile umplute, mai e peștele. Aici am învățat să mănânc koutsomoura, un pește mic și roșiatic, frate cu barbunul.
Koutsomoura se prăjește. Apoi îi scoți doar șira spinării și capul și în mănânci – restul oaselor, dacă mai există, sunt foarte mici și crocante. Deși nu pare apetisant, când îl guști afli că e un pește dulce. OK, dintre noi patru eu pot fi subiectivă, pentru că mie îmi place cel mai mult peștele, în general. Dar fetele mele ar fi în stare să ceară koutsomoura la fiecare masă.

Bun, dar eu iubesc mai ales peștele la grătar. Tot aici am învățat să nu comand clasica dorada, pe care o găsesc și-acasă, ci diverse tipuri de grouper – pești răpitori de apă sărată, cu carnea albă și foarte gustoși.

Prietenii noștri știu să aleagă un pește mare, din care mâncăm toți șase. Am mâncat sargos, stira sau sfirida – din păcate nu le știu denumirile în românește. Uneori nici nu știu ce să comand, așa că o rog pe Maria să-mi pună pe grătar „un pește bun”.

Au fost niște mese memorabile, despre care povestim când ne întoarcem acasă.

 

 

Alte restaurante de încercat Halkidiki

Deși ospitalitate ca la Maria n-am mai găsit în zonă, sunt câteva restaurante în care mâncarea e delicioasă. Cele câteva pe care le menționez aici sunt niște locuri speciale, despre care mi-au povestit prietenii din Grecia. Deci nu le găsiți în zonele aglomerate, în care n-ai loc să arunci un ac. Însă la toate e nevoie de rezervare.

 

Nefeli, în Polychrono

Nu vă opriți în față, pe faleză, ci cereți o masă la terasa superbă din spate. Aici am mâncat cea mai bună salată de icre (se numește tarama), un tartar de pește minunat, pește la grătar și specialități de brânză al căror nume nu l-am reținut.

 

Trizoni, în Kriopigi

E un loc cu preparate grecești, dar care au influențe gourmet. Am luat acolo o cină superbă, mi-a plăcut tot. Dacă aș merge acolo din nou, l-aș lăsa pe ospătar să facă o selecție de aperitive specifice și aș cere un pește bun la grătar pentru felul principal.

 

Metoxi, în Kassandreia

E la vreo 20 de minute de mers cu mașina de Kriopigi. Ultima parte a drumului e pustie, ai impresia că nu mai urmează nimic și că ai greșit adresa. Însă, când ajungi acolo, ești impresionat de locul minunat construit în vârful dealului.

Metoxi e specializat în preparate din carne. Am mâncat o vită superbă la grătar și un preparat tradițional care se numește kokoretsi, un fel de cârnat umplut cu organe.

Dacă ajungeți în Grecia în zona asta, puneți locurile asta pe listă. Sunt sigură că n-o să vă pară rău.

 

Pentru mai multe idei și momente surprinse în fiecare zi, urmărește-mă pe Instagram, @maracoman.

Comentarii
  • Florina B spune:

    Grozavă experiența!
    Afacerile de familie au ,, ceva”.
    Pot primi rețeta de roșii umplute?
    Nu am mâncat niciodată. Mulțumesc.🤗

  • Maia Condurache spune:

    Mulțumesc pentru articol! 🙏💞Am avut șansa să trăiesc acolo și sa cunosc grecii timp de 3 ani. Asa sunt în toate zonele, turistice sau mai puțin, sau deloc. Și în special atunci când le apreciezi cu sinceritate munca și le arăți respectul cuvenit, fie ca esti în piața, fie în restaurant/taverna/cafenea. Și mai e ceva ce m-a impresionat la ei…respectul și prețuirea pe care le poarta tuturor bătrânilor și copiilor.
    ❤️

  • tudor popescu spune:

    Kokoretsi e un fel de drob la rotisor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dumneavoastră. Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri

Sunt de acord