Provocare: 2 săptămâni fără risipă
Life
Provocare: 2 săptămâni fără risipă

 

La începutul lui iunie am promis să colectez selectiv deșeurile de hârtie, plastic, sticlă și metal, timp de două săptămâni. Provocarea a venit de la Nestlé, companie care se implică mult în zona de sustenabilitate și care m-a întrebat dacă vreau să fac asta și, apoi, să împărtășesc experiența cu voi.

La finalul celor două săptămâni urma să am o întâlnire cu un expert care să-mi spună ce am făcut bine și ce nu.

 

premii Nestle

 

Am început cu un video – cel de mai jos – în care vă povesteam despre proiectul ăsta și în care vă invitam să mă ajutați cu sfaturi din experiența voastră. Am avut și un concurs, cu cinci câștigători (premiile sunt pe drum, vor ajunge curând).

După care m-am apucat de treabă: am pus recipientele speciale lângă ușă (mi-a fost mai ușor să le țin afară pentru că erau destul de mari și ar fi ocupat mult loc) și am făcut instructajul cu toată familia: tot ce este plastic, sticlă, metal sau hârtie trebuie pus separat.

Video și montaj: Alin Purcăroiu / Alex Gâlmeanu Studio
Muzică: Mid-Air Machine – Four Corners

 

Ce făceam înainte

Până acum colectam plasticul și sticla în clasicele pungi menajere pe care le depozitam pe balcon. Hârtia se strângea direct în coșul de gunoi din camera fetelor mele, pentru că acolo se desenează destul de mult. În rest, sinceră să fiu, nu avem prea multă hârtie – când și când, niște ambalaje din carton care ajung în același coș de gunoi. Metal, foarte rar, niște capace sau câte o cutie de suc.

Nu știu dacă asta se întâmplă peste tot în București – din păcate, am senzația că nu – , însă la mine în cartier vine, săptămânal, o mașină care adună deșeurile din plastic. Așa că tot ce trebuie să fac e să le las afară sâmbăta dimineața.

Pentru hârtie și sticlă e nevoie să merg la pubelele special amenajate, care sunt undeva în capătul străzii. Nu sunt departe, dar nici foarte aproape. Tocmai vorbeam cu cineva pe subiectul ăsta și îi spuneam că nu e prea simpatic să ajung acolo cu pungile cu sticle și să constat că pubelele sunt pline și că nu mai pot pune nimic. Dar partenera mea de discuții m-a făcut să văd totuși partea bună: dacă pubelele sunt pline, înseamnă că mai sunt și alți oameni care colectează selectiv. Yeeey, nu suntem singurele!

 

Ioana si Maria Coman
Foto: Alin Purcăroiu / Alex Gâlmeanu Studio

 

Cum au fost cele două săptămâni

S-au scurs relativ repede și fără mari probleme. Au mai fost momente în care m-am trezit cu câte un ambalaj cu care nu știam ce să fac, iar atunci căutam simbolul de pe spate. Internetul mă lămurea imediat, ba am aflat chiar mai multe informații decât aveam eu nevoie. De exemplu, nu doar că un anumit ambalaj trebuie pus în cutia cu plastic, ci și ce fel de plastic este și ce se poate face cu el după reciclare.

Cel mai repede s-a umplut recipientul cu plastic: era plin în proporție de aproximativ 80% cu sticle de apă. Și nu le-am pus pur și simplu, ci le-am presat: mai exact, le-am călcat în picioare, ca să aibă loc mai multe. (Apropo, activitatea asta e tare îndrăgită de copii.)

Pe locul doi a fost hârtia: multe desene „greșite” – fetițele mele le păstrează pe cele reușite, în câte un biblioraft special.

Ambalajele din sticlă au fost pe locul trei, mai exact niște borcane pe care știam că nu le voi refolosi, plus niște sticle de vin și de prosecco.

La metal am pus doar niște capace și un suport pentru șervețele care s-a dovedit a nu fi ce credeam eu că e când l-am comandat.

 

 

Verdictul

Acestea fiind zise, a venit și ziua în care urma să mă întâlnesc cu specialistul: Vali Dragomir, managing partener la Manager de Mediu, expert în gestiunea deșeurilor și expert în legislația mediului. Vali lucrează de mulți ani cu Nestlé și mi-a povestit câte-n lună și-n stele despre eforturile companiei de a avea grijă de mediu.

Știam și că o să-mi spună ce-am făcut bine și ce nu în ultimele două săptămâni. M-am descurat binișor, dar tot e loc de mai bine. Strict legat de ce am colectat eu, vă spun unde am greșit:

  • da, ajută dacă presăm sticlele și ambalajele din plastic și metal. Ajută și dacă le presăm pe cele din hârtie sau carton, dar NU dacă le mototolim sau dacă le rupem. În coșul meu cu hârtie erau o mulțime de coli mototolite. Vali mi-a explicat că hârtiile rupte și/sau mototolite sunt mai greu prelucrate de mașina care se ocupă de hârtie;
  • ambalajele pe care le colectăm trebuie spălate. Am făcut asta instinctiv: am spălat clătit sticlele de lapte, borcanele de miere sau de dulceață, la fel pe cele în care au fost produse pentru curățenie. Nici nu-mi imaginam ce mirosuri și câte insecte s-ar fi adunat altfel. Însă nu mi-a trecut prin cap să spăl ambalajele de la ciocolată, de exemplu – iar ambalajele pe care rămân urme de alimente nu pot fi reciclate.

 

Mara Coman Vali Dragomir Manager de Mediu
Alături de Vali Dragomir / Manager de Mediu

 

Concluziile mele după două săptămâni

  • nu mi s-a părut greu deloc să colectez deșeurile în felul ăsta. Am pus fiecare ambalaj sau produs pe care nu-l mai folosesc în recipientul destinat lui;
  • nu mă dau în vânt după călcatul în picioare al ambalajelor de plastic. Așa că le las pe fete să facă asta;
  • fără să-mi fi propus asta, vorbesc cu prietenii mei despre colectare selectivă, facem schimb de idei și de soluții. Ba chiar cineva care nu colecta și-a propus să încerce, deci am făcut o faptă bună;
  • copiilor le-a intrat în reflex să pună fiecare ambalaj la categoria respectivă. „Pe căprării”, asta-i expresia noastră;
  • cei mici se obișnuiesc foarte repede cu astfel de obiceiuri și, dacă îi învățăm așa, vor colecta selectiv din instinct, fără să simtă că fac vreun efort.

 

Do try this at home

Cum v-am spus de la început, Nestlé mi-a propus să colectez selectiv pentru două săptămâni și să scriu despre experiența asta. Scopul este, desigur, de vă spune sincer dacă mi-a fost greu sau ușor și de a vă încuraja să colectați selective – sau, altfel spus, de a face bine planetei. Ăsta e unul dintre lucrurile pe care le putem face acasă, fiecare dintre noi, fără a fi un efort prea mare.

Provocarea mea face parte dintr-una din campaniile demarate de Nestlé care se numește Nu risipi cât poți iubi – Less Waste More Love. Aceasta se integrează în demersurile globale ale companiei pentru protejarea mediului înconjurător.

 

 

Cum va arăta lumea peste 5 ani? Dar peste 10?

Știm deja cu toții că deșeurile din plastic reprezintă una dintre cele mai mari probleme de sustenabilitate cu care se confruntă întreaga lume. De aceea, Nestlé caută constant soluții inovatoare pentru reducerea, reutilizarea si reciclarea ambalajelor. Ambiția Nestlé este de a realiza până în anul 2025 ambalaje 100% reciclabile sau reutilizabile. Mai mult, până în 2030 Nestlé dorește să ajungă la impact zero asupra mediului în toate activitățile.

Mie ținta asta mi se pare extrem de importantă. Mă gândesc cum ar arăta lumea peste cinci, apoi peste zece ani, dacă mai multe companii ar face aceste eforturi.

Și cum ar fi dacă fiecare dintre noi ar face un efort mai mic, dar la fel de important – acela de a colecta selectiv și de a ajuta, astfel, planeta. De fiecare dată când mașina care adună plasticul ridică punga cu ambalaje din fața casei mele și de fiecare dată când fac drumul până la pubela specială pentru sticlă mă gândesc nu doar că am făcut un lucru bun ci și că, în felul ăsta, e o șansă ca lumea în care vor trăi fetițele mele să fie mai curate și mai frumoasă.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dumneavoastră. Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri

Sunt de acord