E prea cald. E cald si noaptea. Adorm greu si ma trezesc greu. In fiecare zi in care am chef sa ma imbrac in jeansii cei noi trebuie sa-mi schimb planul, pentru ca din nou vor fi peste 35 de grade. Mi se pare ca n-am destule rochii. Vreau un weekend liber, in care sa nu sa fac nimic, si, cand, in sfarsit, il am, mi se pare prea scurt. Nu-s mofturoasa, nici cu capsa pusa. Am doar nevoie de concediu. Mai am 12 zile pana atunci, asa ca imi fac planuri de vacanta. Ce daca o sa respect doar jumatate din ele?!
Imi propun:
Sa ma dau cu crema de protectie solara cu filtru 50 in fiecare zi. Si sa-l stresez si pe barbatu-meu cu asta.
Sa iau cu mine doar doua carti, nu cinci, ca data trecuta. Doar n-o sa-mi petrec vacanta in hotel.
Sa nu-mi deschid emailul in nici una din cele 8 zile in care voi fi plecata. Stiu sigur ca, daca arde, ma va suna cineva.
Daca totusi imi deschid emailul, atunci voi raspunde numai mesajelor extrem de urgente.
Sa nu fac fotografii, oricum face jumatatea mea vreo zece mii de cadre. Si, din principiu, ale mele nu pot fi mai bune decat ale lui (e teoria care sta la baza unei familii fericite).
Sa nu sun la birou si sa nu intreb cate reclame avem pentru editia urmatoare. Si sa nu-mi vina idei de proiecte speciale la cina de pe malul marii.
Sa mananc caracatita la gratar, creveti si sepie. Sau, bine, fie, orice n-are carbohidrati.
Sa nu-mi pun ceasul sa sune decat in ziua in care am avion.
Sa transmit live, pe blog, ce-mi place si ce nu, in fiecare dimineata.
Sa nu ma machiez si sa port doar haine si sandale in care ma simt foarte confortabil.
Si, in final, sa tin minte ca nu trebuie sa-mi mai programez niciodata vacanta atat de tarziu. Asta daca nu vreau sa fiu si la anul in aceeasi stare: sa mi se para ca e prea cald, sa nu pot sa adorm, sa nu ma trezesc dimineata si sa sustin ca nu-s cu capsa pusa. De mofturi, nici nu mai zic.
