E prea scump
Life
E prea scump
01 feb. 2025 | 19 comentarii

Nu o dată mi s-a întâmplat să primesc această replică în legătură cu ceva despre care am scris. Uneori era o observație, alteori un reproș.

Știu senzația: foarte multe lucruri sunt prea scumpe și pentru mine. Dar asta nu înseamnă că nu vreau să aud de ele, să înțeleg ce magie a dus la nașterea lor și să le admir indiferent dacă mi le permit sau nu.

Nu cred că tot ce e scump este și de o calitate foarte bună.

Însă cred că există și lucruri excepționale, pornind de la idee și încheind cu execuția. Pentru unii dintre noi, ele pot reprezenta „doar” o rochie, „doar” un parfum, „doar” o sculptură, „doar” un tablou. Pentru alții, sunt adevărate opere de artă, care ascund în spate creativitatea unor genii, sute de încercări și de teste, tehnici speciale și, în final, nenumărate ore de muncă.

Să vă dau un exemplu: la un moment dat, când lucram la Marie Claire, am făcut o ședință foto la Paris cu haine și accesorii Louis Vuitton. Dar am obținut pentru acest shooting și niște bijuterii extrem de rare și de prețioase, semnate de aceeași casă. Printre ele, un colier cu diamante și smaralde.

Acel colier a fost adus la studioul foto cu o mașină blindată, într-un seif, cu bodyguarzi special angajați pentru a-i asigura securitatea. Alți oameni, tot angajați Vuitton, veniseră la ședința noastră foto pentru că, în afară de ei, nimeni altcineva nu avea voie să atingă colierul. Cu mănuși speciale, au luat bijuteria din seif, au pus-o la gâtul modelului și, când am terminat cu fotografiile, au așezat-o la loc.

Era vorba despre o piesă unicat care costa 1,5 milioane de euro.

Ce ziceți? Scump? 🙂

Pentru mine e ceva dincolo de orice imaginație. Nici nu știu să scriu cât înseamnă în lei.

Cu toate astea, îmi amintesc și azi de ziua respectivă și de bucuria de a admira cu ochii mei o piesă atât de prețioasă. Nu am rămas cu nici un fel de regret, chiar mă simt norocoasă că am avut șansa asta.

Și n-a fost singura. E drept, poate că acel colier a fost cel mai costisitor lucru pe care l-am admirat și care era de vânzare, chiar se putea cumpăra :).

Dar am fost, de exemplu, și într-o manufactură Louis Vuitton, un loc unde se lucrau piesele de marochinărie. Am văzut cuferele speciale făcute la comandă – ceva ce nici nu visam.

Am intrat în boutique-ul Chanel fine jewelry din Place Vendôme, dar și la Porsche Exclusive Manufaktur, la Stuttgart.
Nu, acela nu e locul în care te duci să-ți cumperi un Porsche, ci cel în care ți-l personalizezi. Nici nu vreau să mă gândesc cum se traduce asta în bani.

Foto: Radu Chindriș

Dar să vă zic și cum am ajuns azi la acest subiect. Mi-au zis niște oameni că scriu despre niște lucruri prea scumpe.

În primul rând, e vorba despre ceva foarte personal – ce e scump pentru mine poate fi acceptabil pentru tine.

În al doilea rând, nu înțeleg problema. Scriu despre niște piese care merită admirate și chiar am grijă la exprimare: nu vă îndemn să le cumpărați neapărat, nu vă spun că sunt must have și că nu se poate trăi fără ele.
Dar sunt creații cu povești frumoase în spate pe care e păcat să nu le știm și să nu le vedem.

e prea scump

Încă de când lucram la revistă eram deseori certată că avem în paginile de modă rochii care costă 10.000 de lei.

Ca să nu existe dubii: nu mi-am cumpărat niciodată o rochie atât de prețioasă. Nici nu știu dacă mi-am dorit. Ce știu e, însă, că unele piese de îmbrăcăminte sunt adevărate opere de artă. Am avut șansa să văd, la Alaïa, e exemplu, niște lucruri incredibile, cărora nu le-aș putea pune preț – și aici mă refer la creație în sine, la croi, la idee.

Pentru mine, nu e doar despre ceva ce pot cumpăra, ci despre lucruri care merită văzute, admirate, lăudate.

Au fost momente în viața mea când – deși eram redactor-șef al unei reviste de modă cunoscute peste tot în lume – am mers la lansări de parfumuri mai scumpe decât banii pe care-i aveam pe card. Știam însă că sunt acolo în interes de serviciu. Dacă aș fi lucrat la o televiziune de știri, aș fi mers, probabil, la dezbaterile din Parlament. Doar că job-ul meu era cu parfum :).

În aceeași perioadă în care aveam acest job glam mi se întâmpla să împrumut bani până la următorul salariu.
Dar asta nu mi-a răpit plăcerea de a lua în mână o revistă și de a studia ultimele campanii de advertising ale marilor case de modă.

Nu mă gândeam, când răsfoiam revista, că nu-mi permiteam nici măcar un breloc – ci încercam să ghicesc ideea din spate, cum a fost ales produsul care e în focus, cum va influența moda sezonului.

Mergeam des la Paris cu job-ul și-mi făceam timp pentru o plimbare pe Rue St-Honoré și pe Rue Cambon. Intram în boutique-urile luxoase pentru că voiam să văd cu ochii mei acele piese superbe din reviste. Am și acum o listă cu câteva objects of desire de care nu mă pot atinge – și e ok.

Nu putem avea totul. Dar sunt multe lucruri care merită văzute și admirate, indiferent dacă ni le putem cumpăra sau nu.

Dar e o diferență între cunoaștere și ce putem lua acasă. Altfel, nu am mai intra nici în muzee, nu? Că nu ne putem permite să ieșim de acolo cu un Van Gogh (nu începeți cu coiful de la Coțofenești, vă rog).

Dacă mâine voi afla că există un parfum senzațional cu un preț cu patru zerouri, îmi voi dori să citesc despre el, să-l testez, să-l înțeleg – deși un astfel de preț n-are nici o legătură cu puterea mea de cumpărare.

Acestea sunt motivele pentru care voi scrie în continuare despre piese de excepție atunci când voi considera că ele merită atenție – și voi face asta indiferent de prețul lor.
Mi se pare important să înțeleg de unde se nasc ideile și cum e făcut frumosul – și mai puțin relevant raportul între procesul de creație și banii pe care-i am eu pe card într-un anumit moment.

Foto principală: Radu Chindriș.
Celelalte fotografii sunt Unsplash+ sau Getty Images pentru Unsplash.

Pentru mai multe idei și momente surprinse în fiecare zi, urmărește-mă pe Instagram, @maracoman.
Comentarii
  • Alina Ana Alecu spune:

    Superb articol, atât de la obiect și articulat, chiar cred ca avem nevoie deastfel de “puneri la punct” incat vad ca mulți si-au luat nasul la purtare. Bravo, Mara!

    • Mara spune:

      N-am vrut neapărat să pun la punct pe nimeni, ci să-mi exprim o idee.
      Pe mine, cel puțin, mă interesează lucrurile exceptionale și nu le cataloghez doar prin prisma costului lor.

      • Călimara spune:

        Minunat articol, Mara! Perfect punctat. Frumosul și luxul vin în diferite forme. Este ok că nu ni le putem permite. Trist ar fi, însă, să nu stim despre existența lor. Face parte din procesul de cunoaștere, de creștere și de formare a gustului și a “ochiului”. Mulțumesc pentru fiecare imersiune in frumos, indiferent de natura lui.

  • LUMINITA STOICA spune:

    Mmmm, cred că cei cărora le erau “destinate” săgețile le-au văzut/auzit/simțit. Daca nu…asta e! Noi, oamenii care te citi, am înțeles. Am înțeles că e despre a admira frumosul, nu despre a-l avea cu orice preț, indiferent dacă ni se potrivește au ba…PS: eu îmi doresc un parfum “La vie est belle” de când mă știu, dar niciodată nu mi l-am permis. Și acum, pensionara fiind, cu atât mai puțin. Dar tot îmi place, îl ador!

  • #Corina spune:

    Foarte frumos spus! Și mie îmi place să văd, haine, tablouri și eu mai știu ce, chiar dacă nu am bani să le cumpăr. De cele mai multe ori nu mă interesează prețul, știu ca nu mi-l permit dar, contează satisfacția ca am văzut respectivul obiect, indiferent ce e!

  • AdinaE spune:

    Ce e scump pentru mine nu e neaparat scump si pentru tine. Asta e adevarul.
    Dau cu placere un ban in plus pe cercei, rochii sau articole de bucatarie. Poate ca pentru altcineva, aceste articole nu inseamna nimic si ar cumpara doar varianta ieftina🤷‍♀️. Fiecare face ce vrea cu banii lui.

    • Mara spune:

      Adevărat.
      Dar ce încercam să zic e că nu-mi cumpăr toate lucrurile frumoase pe care le descopăr.
      Mi-ar plăcea, nu zic nu 🙂

  • Olivia spune:

    Draga Mara, eu iti multumesc pentru articolele de tipul asta, pentru ca intr-adevar ne fac sa descoperim lucruri noi si frumoase, si mi se pare foarte refreshing sa citesc despre produse fara ca in acelasi timp sa fiu si indemnata sa le cumpar. Keep up the good work ♥️

  • Dyamisi spune:

    Înainte de era internetului, eram abonată la câteva reviste de modă, le citeam regulat și le așteptam in fiecare lună. Nu-mi permiteam mai nimic din paginile revistelor, eram o studentă săracă, dar ce bucurie era să admir, apreciez, cunosc și visez. Îmi luam idei de acolo și reconstituiam cu piese pe care mi le permiteam, trendul respectiv. Cred că este vorba despre bucuria și aprecierea frumosului in toate formele lui. Și nu despre a avea. Mulțumesc pentru articol și pentru sinceritatea cu care l-ai scris. Sinceritatea înseamnă putere. Nu vulnerabilitate.

    • Mara spune:

      Cuvintele tale mă încurajează să continui.

      • Dyamisi spune:

        Mara, ai un stil incredibil de personal și inconfundabil. Și ești o voce care contează în multitudinea celor din online. Să nu te îndoiești niciodată de asta. Sunt convinsă că de multe ori ai senzația că nișa în care crezi că te încadrezi pare că se îngustează, dar nu este așa. Ea chiar se deschide. Și în fiecare an ești nominalizată la premiile importante din media. Continuă neabătută. Ești o forță. Să nu te îndoiești de asta. Pupici.

  • Libelula spune:

    De acord cu tine, Mara. Multumesc pentru articol. M-a facut sa ma gandesc la o scena din ‘Diavolul se imbraca de la Prada’, in care Nigel ii spune lui Andy ca Runway este mai mult decat o revista ci o raza de speranta.

  • Libelula spune:

    Scuze, ar fi trebuit sa scriu ‘Runway este mai mult decat o revista, este o raza de speranta’. Mi-am amintit de o duminica in Frankfurt. Mara, in mod sigur cunosti strada Goethe. Desi era duminica, strada era plina de lume care iesise la plimbare si admira vitrinele magazinelor de lux.

  • Valia spune:

    Cainii latra, caravana trece. O vorba foarte adevarata. Nu e cazul pentru nimeni sa incerce sa satisfaca pe toata lumea, iar tu nu ai de ce sa ocrotesti sau sa fii atenta la nevoile emotionale ale cuiva. Din articolele tale, am inteles anumite lucruri cu privire la fashion, lucruri pe care nu le stiam si uneori, faceam si eu interpretari eronate, cauzate de lipsa de stiinta. Si iti multumesc pentru asta! Ma bucur ca scrii despre obiecte frumoase, lucruri frumoase si povesti frumoase! E intr-adevar foarte interesant sa afli cum a fost interpretata o anumita idee in practica, fie ca e vorba despre o rochie, un colier cu diamante sau o masina. Inovarea este fascinanta! Succes in continuare, raman printre cititoarele tale, nepasatoare fata de cei care te contesta sau iti contesta articolele!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dumneavoastră. Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri

Sunt de acord