Despre agentii de PR, telefoane si email-uri
Life
Despre agentii de PR, telefoane si email-uri
foto: dreamstime.com
foto: dreamstime.com

Acum vreun an, publicatia The Industry m-a invitat sa scriu despre relatia dintre jurnalisti si agentii de PR. Doua grupuri diferite care, conform manualului, ar trebui sa convietuiasca in pace si buna intelegere 🙂

 

La vremea respectiva, articolul a circulat pe Facebook. Multi m-au injurat, multi s-au distrat (mai ales cei care sunt in aceeasi breasla cu mine). Am suparat niste oameni, desi nu asta a fost intentia – mai ales ca am lucrat si eu in PR si stiu ca, deseori, clientii vor sa muti muntii.

Intre timp, nu s-au schimbat prea multe. Inca primesc multe telefoane prin care mi se cere sa confirm ca am primit emailul. Despre astfel conversatii telefonice puteti citi pe site-ul theindustry.ro sau mai jos. 

P.S.  Trebuie sa mentionez ca in domeniul Relatiilor Publice sunt si multi oameni care stiu sa-si faca meseria, dar nu despre ei am scris in acest articol.

 

 

De ce-mi inchid telefonul seara

—— publicat in The Industry, aprilie 2012

 

– Alo, Mara? (În 90% din cazuri nu ştiu cine mă sună, e un număr necunoscut).

– Da, eu sunt.

– Mă numesc Ioana Confirmescu şi voiam să ştiu dacă ai primit e-mail-ul meu.

Aşa încep, în fiecare zi, câteva convorbiri telefonice cu diverşi oameni de PR. Confirmarea de primire a email-ului a fost înlocuită cu sunatul de confirmare – ocazie de a întreba „dacă apare ştirea“ şi când anume. Un obicei agasant (bineînţeles că am primit e-mail-ul), uşor jenant (în multe cazuri, ştirea nu are de-a face cu publicaţia la care lucrez, aşa că trebuie să refuz frumos) şi care mă face să răspund din ce în ce mai rar la numerele necunoscute.

Lucrez la Marie Claire, o revistă de modă upmarket. Primesc, zilnic, vreo sută de e-mail-uri. Multe sunt însoţite de telefoanele de confirmare. Mă gândesc acum oare cum ar fi dacă, într-o zi, fiecare persoană care îmi scrie m-ar şi suna?

Să stabilim de la început: nu insinuez, nici o secundă, că a lucra în PR e floare la ureche. Nici gând. Îţi trebuie multe calităţi ca să faci PR, dar trebuie neapărat să fii diplomat şi să ai bun-simţ. Să ştii când să cedezi şi când să insişti. Să te faci plăcut celor cu care vorbeşti. Dar undeva, în anii ăştia de criză şi de bugete mici, a dispărut diplomaţia. Şi nu mă refer doar la telefoanele de mai sus. Mai sunt şi alte categorii, mai interesante. De exemplu, cele care îţi demonstrează că oamenii de PR nu au deschis niciodată publicaţia la care lucrezi. Ţi-au găsit numărul de telefon într-un Excel şi s-au repezit să-l bifeze. „Cine ştie“, şi-au spus, „dacă o convingem şi pe asta să scrie ceva, ne-am făcut targetul pentru Client“.

– Aţi primit mailul referitor la noua trusă de scule? Voiam să ştiu dacă a apărut ştirea la rubrica pentru bărbaţi. Am trimis mailul acum o săptămână.

(Nu avem rubrică pentru bărbaţi şi nici nu avea cum să apară, revista este lunară.)

– Atunci poate apărea la ştiri sau la altă rubrică?

E genul de întrebare care te lasă fără grai, pentru că testul cel mare e să nu-l iei la fugă pe cel care te sună. Dar oare ce să-i spui? Că a apărut? Să-i zici care e structura revistei? Degeaba – va insista să apară „undeva“. Nu contează unde sau dacă se potriveşte sau nu. Va continua: „Chiar nu poţi pune trusa de scule în pagina de modă? Are nişte floricele pe capac!“

Şi distracţia continuă. Nu doar că sunt oameni de PR care n-au deschis revista niciodată, dar nici nu au de gând. Ţi-o spun răspicat, fără să-i întrebi măcar. Deduc că monitorizarea presei e o chestiune demodată.

– A apărut ştirea despre consumul de sfeclă de zahăr în Uniunea Europeană? Voiam să-mi spui dacă a apărut, ca să ştiu dacă să cumpăr sau nu revista.

Mă gândesc că, peste o săptămână sau două, cineva dintr-o agenţie de PR o să mă roage să-i citesc revista la telefon. Nu de alta, dar nu cumva s-o cumpere.

Din capitolul „nu ştiu cum arată revista“ sunt şi telefoanele legate de baza de date.

– Bună Mara, te sun din partea firmei Excelescu SRL. Ne actualizăm baza de date şi voiam să ştiu dacă acesta este numarul tău de telefon.

– Este, spun eu.

– Dar mai lucrezi la Marie Claire?

– Da. Datele mele sunt în revistă.

– Dar eu te-am sunat pentru că, din experienţa mea de om de presă, casetele redacţionale nu sunt update-ate.

(Cu siguranţă, dacă se schimbă redactorul-şef, va uita să-şi scrie numele şi să-şi pună poza la editorial.)

– Înţeleg, dar nu este cazul nostru, spun. Dacă ai nevoie de mai multe detalii, poţi să le afli şi de la recepţia companiei noastre.

– Stai, stai o secundă! Ştii cumva dacă Mihai Ghiduc mai lucrează la Sanoma?

În ultimul rând, sunt evenimentele – trebuie să fii acolo, trebuie bifat încă un nume pe Excel.

– Voiam să ştiu dacă veniţi mâine la conferinţa de presă despre substanţele chimice de nouă generaţie. Este la ora 19.

– Îmi pare rău, dar nu pot ajunge.

– De ce?

– Poftim?

– De ce nu puteţi ajunge?

– Mă întrebaţi cumva ce fac mâine seară?

(După o zi ca asta, când ajung acasă îmi închid telefonul).

 

Comentarii
  • Lumi Balaban spune:

    prea bine zis! e complicat cu a fi PR in Romania… in special cand faci totul dupa ureche cu ce ai citit pe Google ca face un PR si fara nici un pic de documentare prealabila asupra persoanelor… dar in timp cred ca se cern

  • Dorina spune:

    Priveste si partea buna a lucrurilor: stiu cum te cheama si fac eforturi sa iti gaseasca nr. de tel si nu iti trimit acel comunicat pe care il trimit tuturor din lista.
    Te suna sa iti povestesc despre ce e vorba :))
    Lasand gluma la o parte, da, ai dreptate, o mare parte din oamenii din PR nu au ce cauta acolo.
    PR-ul nu trebuie sa fie insistent, tupeist si ambitios, adica exact asa cum sunt cei (o mare parte) din Romania.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dumneavoastră. Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri

Sunt de acord