Opinie nepopulară :).
Mihai a plecat din România cu mașina, eu am zburat până la Bilbao, ne-am întâlnit acolo, iar în următoarele zile am tot condus dintr-un loc în altul prin nordul Spaniei.
Ei bine, Ioana și Maria nu-și doresc foarte mult să meargă cu mașina în fiecare zi, ba chiar le displace profund. Și nici să meargă pe jos câteva ore pe zi, doar ca să descopere orașe și sate despre care nu auziseră înainte, n-aș putea zice că e activitatea lor favorită. În schimb, nouă adulților, ne place foarte mult să facem asta.
Sincer, mi s-a părut varianta cea mai bună, având în vedere cele de mai sus, dar și știind foarte bine că, în fiecare an, mergem și în vacanțe gândite special să le placă și copiilor.
Mai mult, mi se pare sănătos pentru un cuplu să plece din când în când și fără copii.
Bine, având în vedere că Ioana și Maria au 14 ani, vă dați seama că am stat de vorbă cu ele înainte să luăm această decizie și le-am întrebat: „E OK dacă mergem doar noi doi?”
Amândouă ne-au asigurat că da, este OK, mai ales că rămâneau acasă într-o companie care le place și în care sunt în siguranță. Și, oricum, ar fi fost stresate să lipsească atâta de la școală. Știu că pare greu de crezut, dar chiar nu le place să lipsească de la școală. Deh, copii, ce să le ceri? 😁
Deci, totul bine și frumos.
Pe de altă parte, tot postând în social media din diverse locuri, ne-am trezit cu comentarii de la diverși.
Unii doar ne întrebau: „Ați plecat fără fete?”
Alții aproape că ne certau și spuneau că, de când li s-au născut copiii, n-au plecat niciodată fără ei.
Sigur, oamenii sunt liberi să aibă păreri diferite. Recunosc, atunci când am plecat de acasă, am fost împăcată cu decizia mea și nici acum nu mă simt vinovată.
Dar, da, mi-e dor de fete.
Pe de altă parte, eu am nevoie de genul ăsta de vacanță, în care nu trebuie neapărat să am grijă de cineva și în care mă gândesc mai mult la ce îmi doresc eu. La ce vreau eu să mănânc, la ce vreau eu să văd sau la ce vreau eu să fac. În restul timpului nu prea am cum să fac toate astea, așa că aveam mare nevoie de pauza asta în care să mă gândesc mai mult la mine și la ce-mi place mie.
Și am mai constatat ceva de când sunt aici: am dormit tun. Asta nu înseamnă că acasă nu dorm, dar probabil că rămân în starea asta de alertă. Știu de câte ori se trezesc fetele pe noapte – enu vin ele special să mă trezească, dar tot le aud. Știu dacă se dau jos din pat, dacă se duc să bea apă. Știu dacă pisica a găsit un elastic de păr și se joacă cu el.
Acasă știu tot ce se întâmplă peste noapte chiar dacă, teoretic, dorm. Practic, mă trezesc la fiecare mișcare. Cât am stat aici, în Spania, foarte rar m-am trezit noaptea. Nu-mi amintesc când am dormit ultima dată atât de bine ca în nopțile astea din hotel – probabil în alt hotel. Și asta, pentru că știu că nu trebuie să am grijă de altcineva.
Cam asta e experiența mea. Dacă trag linie, cred că uneori e bine să pleci de acasă și fără copii. O vacanță din asta face bine.
Voi plecați vreodată singuri?
Foto: Unsplash și Getty Images pentru Unsplash+.
Fara junior nu am plecat inca in vacanta. Insa fara sot am plecat. Ma gandesc ca daca anul asta se implinesc 25 de ani de la terminarea facultatii, poate plec singura la Bucuresti. Ii las pe baieti acasa. De obicei cand pleaca juniorul prin excursii si tabere scolare planific ceva cu domnul sot si asa suntem doar noi doi.
Ai putea să-i lași acasă 🙂
Mara, cred ca este foarte sănătos sa facem asta, măcar de doua ori pe an. Am fost de curând într-un recreat de doua nopti cu Alist Magazine & Spera Clinic la Porumbacu și m-am relaxat, am dormit mult și m-am întors acasă cu forte proaspete pentru Avi și căței și munca mea. Deci da, go for it de câte ori puteți. Loove.
Așa simt și eu, că o să am mai multă disponibilitate când mă întorc. Am respirat puțin 🙂
Foarte bine punctat! Nimic nu se compară cu puțin timp pentru tine, e o relație intimă pe care o are oricine cu el însuşi, fie că te gândeşti la tine, fie că vrei să împarți momentele acelea cu cineva. Copiii oricum se bucură de tine aproape permanent, câteva zile departe de ei sunt bune şi pentru tine, dar le ínvață şi pe ele să nu devină dependente, să-şi câştige libertatea interioară. Numai gânduri bune, în zi de sărbătoare!
Mulțumesc, sărbători fericite!
Da, am plecat și singuri. Copiii au stat cu bunicii. Este foarte bine să avem din când în când un sejur în doi, doar părinții. De când sunt (mai) mari, copiii noștri se bucură că plecăm de acasă. 🙂 Se simt mai liberi, independenți, mai ales că vor să stea singuri. Am încredere și îi las. Mai trece câte un bunic să-i verifice, să vadă că sunt bine. Dar și când ne întoarcem, ce bine le pare! 🙂 O pauză e binevenită pentru toți, nu?
Da, și la noi e fericită toată lumea 🙂
Sunt mare fan.
In fiecare an am cel putin o vacanta fara copil(si, evident, cel putin una cu el. Ma rog, ea, ca e fata 😊). Era stupid sa o iau la, de ex 4 ani, in circuit in Mexic cu schimbat hotel aproape zilnic, cu oboseala si multa informatie care pt ea nu ar fi insemnat nimic la varsta aia.
Nu inteleg(decat din motive logistice, exista familii care pur si simplu nu au cu cine sa lase copiii) incapatanarea uneori ostentativa a celor care isi târăsc copiii in locuri care pt ei nu inseamna nimic, ba chiar se chinuie, doar pt ca “vaaaai! Dar noi suntem o familie!”(Patit sa primesc aceasta replica, pe un ton jignit chiar, de la un cuplu care urma sa plece cu un bebelus intr-o tara exotica, cu un sistem de sanatate precar, dar care da bine pe Insta). Mi-a venit sa le raspund “stai asa, nu am spus sa il dati spre adoptie 😂, ci pur si simplu sa mergeti in alta vacanta mai potrivita pt el si in asta peste cativa ani, cand va fi mai usor.”
Dar am tacut, normal.
Au venit f nefericiti din acea vacanta, btw.
Deci un mare da, iar voua la cat mai multe vacante minunate!!
Eh, și pe mine m-au certat.
Dar sunt și familii care se simt bine să plece doar împreună, le respect decizia.
Am un baietel de 4 ani si pana a implinit 2 ani si jumatate nu am plecat nicaieri mai mult de 2 ore de langa el. Intr-un final ne-am facut curaj sa plecam in vacanta doar noi doi si a fost cel mai bun lucru pe care l-am putut face pentru sanatatea noastra mintala si pentru relatia noastra de cuplu. Plecam de 2 sau 3 ori pe an in mici city breaks de cate 3 sau 4 zile, vizitam muzee, mancam linistiti in restaurante, savuram linistiti cafeaua, facem lucruri de adulti si de cuplu in timp ce el se bucura de timpul petrecut cu bunica pe care o iubeste enorm. Vacantele in doi sunt minunate pentru cuplu, ocazii rare de a face doar ce ne place, de a ne dedica tot timpul si atentia unul altuia si noua insine si lucrurilor care ne bucura. As recomanda oricui sa incerce inainte sa judece ca sa vada cat de bine face sa pui putina distanta intre tine si copil si sa te concentrezi pe nevoile tale si ale partenerului tau chiar daca fiecare al doilea gand constient va fi tot acasa.
Este cât se poate de sănătos să pleci și fără copii, măcar cîteva zile pe an. Acum fetele mele sunt mari, 15 și 12 și nu sunt nici ele fane mers pe jos ore în șir.
Și cred că și o ieșire de unul singur este o cerință! Când al meu soț ia fetele și mă lasă singură acasă o săptămână, relaxare totală!