Diplomație

După ce a făcut mofturi, Ioana a decis totuși să guste un fel de mâncare nou.
Ba mai mult, a recunoscut că i-a și plăcut.
Eu, încercând să fiu un părinte bun:
– Ioana, îți mulțumesc că ai gustat. E important pentru mine.
– Și acum putem merge la magazinul de jucării?

M-a desenat Maria. În bluză cu dungi, păr drept, cerceii pe care îi port cei mai des. Vorbesc între ele de parcă n-aș fi de față.
– Dar arată ca o adolescentă, îi zice Ioana.
– Mda, cred că am făcut-o prea tânără.
– Ce-ai ziiiiis?, o întreb eu.
– Ah, scuze, am uitat. Mami e deja tânără.

Plouă, bate vântul, e un pic de vijelie.
Gemenele stau la palavre:
– Ce facem dacă se întrerupe curentul?
– Ne uităm la un film.

– Ce înseamnă abătut?, întreabă Ioana.
I-a explicat Maria:
– Că te simți bătut, dar nu ești.

– Mi-a venit o idee. Da’ nu e de joacă; e de viață, îi zice Maria soră-sii.
– Oh!
– Uite, continuă Maria, pentru că eu sunt mai mare, că știi că m-am născut prima, mă gândeam ca de acum înainte să iau eu deciziile.
Ioana răspunde fără să stea pe gânduri:
– Nu.

Pentru mai multă inspirație, urmărește contul de Instagram @ioana_si_maria.

The post Când suntem #DoarNoiTrei (57) appeared first on Mara Coman.

Fetița mea inocentă

Suntem la Oradea, în vechea cetate. Maria e entuziasmată că a văzut o pisică. Era destul de departe de noi, dar fiică-mea mă anunță:
– E motănel.
– De unde știi tu?, o întreb.
– După fund!
Mă amuz, râd, dar vreau să înțeleg.
– Cum adică după fund?
– Are acolo o inimă întoarsă. <3

Nici nu-și dorește prea multe lucruri
Ioana se uită la un film. Vine spre mine alergând;
– Vino să vezi! Știi cu ce merge ăsta? Cu o mașină luungă! Vreau și eu!
Era desigur, o limuzină.
I-am zis că rezolv imediat.

Cuvinte pierdute
Maria vrea să povestească ceva despre o tornadă, dar nu găsește cuvântul:
– Știi tu, mama. Vâj-vâj.

Ce discută fetele mele cu prietenele lor
În dialogul de mai jos, Ioana o menționează pe Vera, prietena ei, care are 8 ani.
– Iohannis e urât, zice fiică-mea. Hai să-l înclouim.
– Cu cine vrei tu să-l înlocuim?
Stă un pic pe gânduri:
– Dracnea (cu c, da!) cum e? E urât și el?
– E în pușcărie, așa că…
– A, așa e. Uitasem. Mi-a zis Vera.

The post Când suntem #DoarNoiTrei (56) appeared first on Mara Coman.

Ce atâtea detalii?!

Ioana are acest moment dulce în care mă umple de complimente:
– Mama, ai cercei frumoși. Și ți-ai prins și părul frumos, uite ce bine-ți stă. Știi că nici n-ai riduri? Ești frumoasă, mama.
Intervine și Maria, plictisită:
– Dar nu puteai și tu să-i zici pe scurt?

Maria îi explică soră-sii:
– Trapezul arată ca un bucat din ăla de aur.
Mă pufnește râsul:
– Un bucat? Cum adică un bucat?
– Adică un lingou, mama.

Limbi străine

Facem unul din drumurile lungi cu mașina din vara asta. Fetele se entuziasmează la fiecare animăluț. Cai, vaci, oi și, desigur, câini și pisici. Și, dintr-o dată, Ioana vrea să știe:
– Calul vorbește limba călărească?

O să-i aduc eu aminte

Maria, strâmbându-se de fiecare dată când e o scenă ronatică într-un film și cei doi îndrăgostiți se sărută:
– Primul meu sărut va fi în clasa optișpea.

The post Când suntem #DoarNoiTrei (55) appeared first on Mara Coman.

Totul e despre noi
Suntem în mașină și Ioana vede pe geam o pensiune. Citește cu voce tare, pentru că are numele soră-sii:
– Uite, mama, Pensiunea Maria.
O secundă mai târziu:
– Dar de ce se cheamă pensiune? Că Maria mea n-a ieșit la pensie.

Nedreptate
Domnișoara Maria, la Cozia, după ce a coborât treptele vechi și denivelate din piatră, până jos, la râu:
– Mama, uite cât de nedrepte sunt scările astea!

Cariere de necontestat
– Trebuie musai să mă duc la cinema, să mă fac actriță, decretează fiică-mea, Ioana.
Maria nu se lasă mai prejos:
– Eu trebuie să joc fotbal, o să fiu portar.

Poate mai târziu
Vorbesc cu cineva și Ioana aude cuvântul dramă. Se înființează și mă întrerupe ca să mă anunțe că:
– Știu și eu o dramă, mama, doar că acum nu sunt concentrată.

Matematică
Copilele mele îmi arată un triunghi și-i zic dreptunghi. Sigur, mi-au zis că din greșeală. Insist:
– Triunghiul are doar trei laturi. Și tri vine de la trei.
– O fi așa, da’ dreptunghi nu are nici o legătură cu patru.
– Nu, pentru că triunghiul are trei laturi și trei unghiuri. Drept-unghi vine de la unghiul drept, care…
– De la ce? Despre ce unchi vorbești, mama?
Să lăsăm copiii să se bucure de vacanță, că mai au puțin și încep școala. Online.

The post Când suntem #DoarNoiTrei (54) appeared first on Mara Coman.

Sweet innocence
Sunt afară, în curte, aleargă, se joacă, vorbesc tare. Mă văd pe balcon și mă strigă, să-mi dea raportul:
– Mami, mami, am văzut două gărgărițe care se ajută: una o cară în spate pe cealaltă.
M-a pufni râsul și n-am îndrăznit nici să le contrazic, nici să le sugerez că poate fac altceva :)))

Motive
Fetelor mele nu le place să se trezească dimineața, în timpul școlii e destul de complicat cu trezitul dimineața. Și, cu toate astea, acum, în vacanță, vine Maria la mine cu această rugăminte: să o trezesc a doua zi la ora 8. Mă mir, desigur, și încerc să aflu care e motivul pentru care îmi cere așa ceva.
– Cum de ce? Pentru că vreau să trăiesc mai mult din viață.

Nu-mi iese chiar tot
Stau de vorbă cu un prieten când se înființează domnișoara Ioana și mi ți-l ia la înrebări:
– Tu ai meditat vreodată?
– Nu, îi spune sincer omul.
Eu mă amuz, că nu e deloc genul care să mediteze. Ioana continuă:
– Mami a meditat. Dar nu a reușit să și zboare.

Talente
Cu ceva timp în urmă, Ioana se uita absorbită la o fetiță care dansa – senzațional, de acord – la „Românii au talent”. O văd că-i place, o admiră, o și invidiază un pic. Și decide:
– Vreau să mă duci și pe mine la „Românii au talent”!
N-apuc să zic nimic, că-și lasă buza-n jos, a supărare:
– Doar că eu n-am nici un talent!

The post Când suntem #DoarNoiTrei (53) appeared first on Mara Coman.

Cu zahăr
Trag cu ochiul la film și nu înțeleg mare lucru din el.
– Cine  e domnul ăla negres?, întreabă Maria?
N-apuc să răspund, că intervine soră-sa.
– Nu e negres! E ciocolatist!

Adevărat, dar fals
Ioana vine spre mine alergând:
– Mooom, am o idee: hai să facem bani adevărați, dar falși!
…I-am zis că ideea asta au avut-o mai mulți.

Mai tăiem din litere
Maria alintă un motan care tot vrea să intre în dulap, dulap în care nu are voie (da, pentru că acolo sunt hainele mele):
– Hai la mine, micuțule, oh, nu știi tu că acolo n-ai voie, hai, prostu’ plantei!

Complimente
– Știi, când bunicul era mai tânăr, semăna cu Mr. Bean.
– Ioana, sper că nu i-ai spus asta!
– Am vrut, dar m-am gândit eu că nu prea o să se bucure…

P.S. Da, fotografia e de când erau mai mici și mai nepieptănate, dar nu m-a putut abține.

The post Când suntem #DoarNoiTrei (52) appeared first on Mara Coman.

Negociere
La masă, vorbesc amândouă întruna și le rog să ia o pauză.
Ioana mă lămurește:
– Noi nu suntem copii din ăia pe care îi pui într-un loc și tac.
Se gândește o secundă și revine:
– Bine, poate doar dacă ne dai ceva…

Pe o scară de la unu la zece…
– Mama, ce te doare?, mă întreabă Ioana.
– Sufletul, zic eu exasperată (eram la a 90-a întrebare în ziua respectivă).
– Ah, deci nu e nimic grav.

Conține zahăr
– Mom, ai găsit colibă?
– Ceee să găsesc, Maria?
– Colibă. Am mâncat la țară, la bunicul, și era așa bună…

Nod în papură
O țin în brațe pe Maria și-i spun:
– Ai un păr foarte frumos, Maria.
– Da, dar mă gâdilă.

Suferințele tinerei Ioana
– Am mâncat broccoli gol când eram mică.
– Și? Ai supraviețuit?
– Cu greu. Mi-a trecut toată viața prin fața ochilor.

The post Când suntem #DoarNoiTrei (51) appeared first on Mara Coman.

O strategie veche
Eram la mine în cameră, birou, și mă trezesc cu Ioana:
– Ești cea mai bună mamă din lume. Ești minunată.
Mi se strecoară-n brațe și continuă:
– Ești cea mai frumoasă și cea mai…
– Ce-ți trebuie, Ioana?
– Tableta.

Un influencer nișat
– Mom, cum îl cheamă pe electrician?, mă întreabă Maria de la ea din cameră.
Fac ochii mari.
– Care electrician?
– Electricianul ăla cunoscut.
Nu vă mai țin în suspans, era vorba de Einstein. Își făceau copiii temele.

Cuvinte inventate
Se uită amândouă la televizor, iar Ioana vrea să știe:
– Cine e domnul ăla arăbean?

Asta ne-ar mai lipsi
Maria vine sărind într-un picior de fericire:
– Mamaaaa, uite ce-am pictat: un asteroid care lovește pământul!
Și pleacă tot râzând.

Take it or leave it
Tot după pictat, mă uit la Ioana care are acuarele peste tot.
– Te-ai spălat bine pe mâini? Cu săpun?
– Da.
Îmi sar în ochi niște pete verzi de pe bluza ei roșie:
– Ești îngrozitor de murdară.
– Așa sunt eu, mama.

The post Când suntem #DoarNoiTrei (50) appeared first on Mara Coman.

Numai regină putea să fie 🙂 
– Aseară am visat că m-am transformat în pisică și că am călărit un unicorn. Și am ajuns la un castel și, acolo, eu-pisică am ajuns Regina Pisicilor. (Ioana)

De neiertat
– Nu, nu-mi place de N., zice Ioana. Nici măcar nu învață bine. Face tot felul de greșeli.
– Ce fel de greșeli? Dă-mi și mie un exemplu.
Ioana, indignată:
– Păi a scris „cremă de familie” în loc de „cremă de vanilie”!!!

Nu înțeleg eu cum e cu arta
Pictează amândouă în bucătărie. Din desenul Mariei nu înțeleg nimic.
– Ce-ai făcut acolo?, o întreb.
– Un acstract, îmi zice. (Și mai era și un pic contrariată).
– Și tu, Ioana, cum ai reușit să dai verde pe tine?
– Dar ce, mama, crezi că Picasso picta altfel? Crezi că el era perfect?

Și eu gândesc la fel 
Maria, fără chef de teme:
– Vreau să fiu din nou copil pentru ca viața mea să fie fericită din nou!

The post Când suntem #DoarNoiTrei (49) appeared first on Mara Coman.

Priorități
Ajung și eu acasă, vineri seara, după o zi foarte lungă la birou.
– Maria, te rog, strânge-ți și tu jucăriile de pe canapea.
– Nu pot acum, mama, că nu mi s-au uscat unghiile.

Limba română reinventată
În dimineața în care a nins, micuțele au deschis ochii și-au venit repede-repede (și desculțe) la mine în dormitor. Erau tare entuziasmante că e atâta zăpadă.
– Wow, mama, uite, oamenii sap!
– Da, și uită-te și la firurile electrice!

Alte cuvinte inventate
Găsesc o șosetă colorată cu carioca. O ridic de pe jos, i-o arăt Ioanei, dar n-apuc să zic nimic. Îmi zice ea:
– Mom, eu n-am cariocat nici o șosetă!

Ce-mi lipsește ca să fiu perfectă
Mi-am comandat (încă) o rochie galbenă. Ioana mă vede cu coletul tocmai adus prin curier.
– Lasă-mă să ghicesc: ți-ai luat o rochie neagră.
– Nu, uite că-i galbenă.
– Wow, păi parcă tu nu erai cu culorile. Dacă ți-ai lua și una roz, ai fi perfectă!

Tot cu culori. Sau fără 🙂
Am cumpărat un aspirator alb. Ioana:
– M-am săturat să umplem casa asta cu robotice și electronice! Și alb! Toată casa e cu alb! Mai luați și voi culori, oamenilor!

The post Când suntem #DoarNoiTrei (48) appeared first on Mara Coman.