Sâmbătă și duminică am bătut străzile minunându-mă. Parcă nu-mi venea să cred că sunt atâtea clădiri superbe, atâtea piațete cochete, cu restaurante mici și mari, cu copaci înfloriți, parcuri, o mie de parcuri, o stradă îmbrăcată în flori.

Eram obosită când am ajuns, trezită de la 4 dimineața, în avion la 7. Am aterizat la Barcelona unde m-a așteptat Mihai (plecat într-un road trip de la București la Punta de Tarifa), am dat o raită prin Tarragona și apoi ne-am  urcat în mașină și am pornit spre Valencia.

Doar că la un moment dat am simțit un miros în mașină. În cele mai multe cazuri când intră un miros în mașină nu e ceva plăcut. Nu și de data asta.

Inițial am zis că mi se pare, apoi l-am întrebat și pe Vasilescu, care mi-a confirmat. Nu înțelegeam de unde vine parfumul ăsta, dar mi-a picat fisa curând: treceam pe lângă livezi de portocali în floare. Pe lângă sute de hectare de livezi de portocali care miroseau atât de putenic, încât se simțea și în mașină. Am mers așa kilometri întregi.

A fost primul meu contact cu Valencia.

După ce ne-am cazat am mers direct în centrul vechi, în zona cu Catedrala și Torres de Serranos. Am găsit aici exact mood-ul care-mi place, cu clădiri gălbui și cărămizii luminate de soarele ca mierea, cu palmieri care contrastează cu culorile calde, cu străduțe mici care te duc în piațete frumoase, cu tapas, paella și cava.

Dacă mă gândesc bine, ce-mi place la Valencia e acest 3 în 1: orașul vechi cochet care contrastează puternic cu Orașul Artelor și Științelor și, peste toate, marea. Mi se pare că e genul de loc care le are pe toate. M-am zis chiar că aș putea locui aici.

Trebuie să recunosc că am avut și noroc cu vremea foarte frumoasă. Nu știu dacă mi-ar fi plăcut Valencia pe ploaie, dar la 25 de grade a fost minunată. Plaja era plină azi, orașul era destul de plin, dar nu era încă atât de aglomerat cât să te incomodeze. Am promis c-o să mă întorc și cred că aprilie sau octombrie ar fi perfecte.

Cam atât despre Valencia, dar revin cu povești din sudul Spaniei, spre care pelcăm mâine. Sper să nu fiu atât de frântă și să apuc să scriu și aici. În caz că nu reușesc, știți deja unde găsiți updates: pe Instagram.

The post Cu ce m-a cucerit Valencia appeared first on Mara Coman.