Am zâmbit, pentru că ceva similar mi se întâmplă și mie (ba mai rău, că nu mai am 30 de ani!). De la o vreme, discuțiile mai mult sau mai puțin picante au trecut pe locul doi și în grupul meu de prietene. În schimb, vorbim despre suplimente alimentare, vitamine și alimente bogate în antioxidanți, despre analize și ecografii. So sexy 😊.

Poate că nu vi se pare nimic greșit aici, cum multă vreme nu mi se părea nici mie. Acum, însă, consider că interesul pentru starea noastră de sănătate și mai ales pentru prevenție n-ar trebui să ne intereseze doar “după o anumită vârstă.” E ceva ce trebuie să facem constant, pe tot parcursul vieții.

Știu că nu am venit cu vreo informație revoluționară; de altfel, e un mesaj pe care îl auzim tot mai des. Și, chiar dacă suntem conștienți că trebuie să ne facem anual o serie de investigații, tindem să le amânăm. Motivele sunt multe: țin de timp, de bani, de ignoranță uneori. Dar și de teamă. Cea din urmă îmi e foarte cunoscută.

Am mai scris aici, pe blog, că mi-am pierdut mama din cauza cancerului. A trecut destul de mult timp de atunci pentru a putea să vorbesc despre asta – și o fac pentru că din povestea asta cruntă e ceva de învățat.

Mama a avut un tip de cancer care are o rată mare de vindecare dacă este îndeplinită o condiție esențială: să fie descoperit într-un stadiu incipient.

Practic, dacă ar fi mers regulat la doctor – dacă și-ar fi făcut anual analize de sânge, dacă ar fi existat în România, la vremea respectivă, vaccinul anti-HPV, dacă și-ar fi făcut niște ecografii și un test Papanicolau – , mama ar fi avut șanse să trăiască și azi.

Ar fi putut fi acum în camera fetelor mele, să le ajute la tema de la matematică. Le-ar fi făcut clătite cu brânză și stafide, la cuptor. Le-ar fi brodat pisicuțe pe tricouri. Le-ar fi povestit ce dezordonată eram eu când eram mică.

Dar iată că lucrurile n-au stat așa. Boala mamei n-a fost descoperită într-un stadiu incipient și nici un medic n-a reușit să o salveze.

Concluzia e că trebuie să mergem la doctor chiar dacă nu ne doare nimic, că trebuie să ne facem analize, vaccinuri, să luăm în calcul toate aceste lucruri care ne mențin sănătoși.

Logica spune că eu, fiica ei, am învățat ceva din tragedia asta și am început să am grijă de sănătatea mea. Da, fac asta ACUM – dar pentru mulți ani nu a fost așa.

Deși eram perfect conștientă că investigațiile de rutină sunt extrem de importante, nu le făceam. Nu din ignoranță, nu din lipsă de timp.
Ci de frică.

De fiecare dată când mă gândeam că ar trebui să îmi fac analizele, anxietatea mea urca la cote maxime. Aveam impresia că o să aflu ceva groaznic și, din cauza acestor gânduri, amânam. Nimic mai greșit, știu asta – și o știam și atunci.
Dar teama te poate paraliza. Și, cu cât trecea timpul, frica era mai mare.

Am vrut să scriu despre subiectul ăsta pentru că se vorbește rareori despre el, deși sunt convinsă că nu sunt singura afectată de pierderea cuiva din familie.
În cazul meu, n-a fost doar durerea, ci și acest comportament distructiv care mă împiedica, practic, să am grijă de sănătatea mea.

Eram într-un cerc vicios: mi-era extrem de teamă să nu am și eu problemele cu care s-a luptat mama, dar tot teama era cea care nu-mi dădea voie să acționez.

În primul rând trebuie să recunosc că n-am depășit-o total. Încă am momente în care anticipez rezultatele analizelor și-mi fac diverse scenarii. Partea bună este că am reușit, cu ajutorul psihoterapiei, să ies din starea aceea de paralizie și să-mi fac investigațiile necesare. ACUM CHIAR MERG LA MEDIC.

Mi-am dat seama că, dacă îmi fac analizele anual (plus restul investigațiilor care-mi sunt recomandate, în funcție de vârstă și istoric medical), sunt mult mai liniștită. Pentru că știu că, în cazul în care aș descoperi că am o problemă de sănătate, va fi, cel mai probabil, într-un stadiu incipient.

Cel mai greu mi-a fost la început, când știam că trecuseră trei ani de la ultima consultație. Trei ani înseamnă foarte mult – puteam să mă aștept la orice veste. Am stat cu inima cât un purice și, când am aflat că sunt bine, mi-am promis că n-o să mai las niciodată să treacă atât de mult timp fără să-mi consult medicul.

Încă mă țin de promisiunea asta. Și nu doar pentru mine, ci și pentru fetele mele, cu care merg anual la medicul lor care le recomandă analize și investigații preventive în funcție de vârsta și istoricul lor. Tot la sfatul medicului au făcut și vaccinul anti-HPV.

Concluzionând: cele două lucruri care m-au ajutat să trec peste teama asta au fost psihoterapia și faptul că n-au mai trecut ani între două seturi de analize.
Teama nu mai e așa de mare când știi că acum un an era totul ok. Asta înseamnă că, dacă acum afli că ai o problemă, sunt șanse foarte mari să o fi descoperit la timp și să o poți trata eficient.

Articolul acesta e o mărturie sinceră care sper să dea de gândit celor ce amână, din diverse motive, să aibă grijă în mod activ de sănătatea lor. Însă este doar unul din cinci – pentru că și colegele mele din #ACinceaPutere au scris pe aceeași temă.

Mai mult, este unul din cinci pentru că vorbește despre importanța unei minți sănătoase, unul dintre cei cinci pași din Ritualul de sănătate feminină, așa cum a fost dezvoltat el în campania Iubire la puterea feminin. 

Colegele mele vor scrie – și sper să citiți – din perspectiva lor despre importanța unei relații apropiate cu medicul de familie, a examenelor medicale periodice, despre investigațiile ginecologice, importanța testului Papanicolau și a vaccinării împotriva HPV, despre cum mamografiile salvează vieți, despre ce înseamnă, în general, un stil de viață sănătos. La orice vârstă.

Pentru că am scris aici și despre boli grave, mi se pare extrem de important să mai spun încă o dată că există un vaccin împotriva HPV, virusul responsabil de majoritatea cancerelor de col uterin – al doilea cel mai frecvent tip de cancer în rândul femeilor cu vârsta de 15-44 ani.

Mai mult, acest vaccin este gratuit pentru fetele și băieții între 11 și 18 ani și este compensat cu 50% pentru femeile între 19 și 45 de ani.

Cum am menționat deja mai sus, fetele mele au făcut acest vaccin acum un an. E una dintre cele mai bune decizii pe care am luat-o pentru ele.

Sper că, în viitor, medicina va evolua din ce în ce mai mult și va veni cu soluții de prevenție pentru cât mai multe boli grave. Până atunci, aveți grijă de voi cu variantele disponibile astăzi.

Foto: Unsplash + și Getty Images pentru Unsplash.

Colegele mele din #ACinceaPutere au și ele niște povești interesante pe aceeași temă.

• Cristina Stănciulescu
• Diana Cosmin
• Noemi Meilman
• Ana Bîtu

#ACinceaPutere nu este un site, nu este un blog, este un grup de 5 voci, Cristina Stănciulescu, Ana Bîtu, Diana Cosmin, Mara Coman și Noemi Meilman care se reunesc editorial atunci când au ceva de spus.

***

The post Să nu-ți fie teamă appeared first on Mara Coman.

Când am vorbit cu Ioana și Maria despre vaccinul anti-HPV, au protestat. Nu din cauza vaccinului în sine, ci pentru că le era teamă de înțepătură.

Poate că n-ar fi trebuit, dar reacția lor m-a surprins puțin. Fetele mele au mai făcut diverse vaccinuri și injecții; sigur că nu e ceva plăcut – nici mie nu-mi plac înțepăturile! – dar, de când au crescut, nu prea au mai comentat pe subiectul ăsta.
Așa că le-am amintit că e ceva ce durează doar câteva secunde, e mai degrabă o jenă decât durere, iar eu voi fi acolo să le țin în brațe.

Așa că, după toate asigurările de mai sus, am vrut să le explic de ce e important vaccinul ăsta.

Am vrut să știe că nu e un moft și că înțepătura aia de care le e teamă le poate salva viața. Că aceste două doze de vaccin luptă împotriva unui virus care cauzează câteva tipuri de cancer. Că sunt situații în care face diferența dintre viață și moarte.

Le-am mai spus că suntem norocoși că trăim într-o perioadă în care s-au descoperit medicamente, modalități de tratament și vaccinuri care ne protejează de niște boli foarte grave. Cu niște ani în urmă, oamenii nu aveau acces la ele și nu se puteau însănătoși.

Deși era clar din discursul meu că nu e o situație în care au de ales, mi-au spus că, dacă e vorba de ceva atât de important, merită să fie înțepate.

Am zâmbit.

Și-apoi mi s-au umplut ochii de lacrimi când Maria m-a întrebat:

– Dacă s-ar fi descoperit mai devreme, am fi cunoscut-o și noi pe bunica?

Mi-am pierdut mama din cauza cancerului, dar nu, n-a fost o formă provocată de HPV. Mi-am amintit însă de disperarea pe care am simțit-o în momentul în care medicul m-a privit în ochi și mi-a zis că nu se mai poate face nimic.

M-am dus acasă și-am început să dau telefoane, să cer părerile altor medici, să caut studii clinice, tratamente care sunt încă în perioada de testare.

Aș fi făcut orice.

Aș fi vrut ca știința să avanseze cu viteza luminii, să descopere cineva un medicament sau un tratament-minune, să o salvez pe mama și apoi să mă trezesc din acest coșmar.

Dar n-am avut nici o putere. 

Cei care au pierdut un om apropiat din cauza unei boli grave înțeleg deznădejdea care te cuprinde când îți dai seama că pur și simplu nu mai există nici o soluție. Nici un tratament. Nimic.

Este cazul cancerului de col uterin care poate fi prevenit prin vaccinare. De altfel, vaccinul anti-HPV ne protejează de câteva tipuri de cancere, cele de care este responsabil HPV. Mi se pare extraordinar că un vaccin – sau, cum ar zice fetele mele, o înțepătură – ne ține la distanță de o boală atât de gravă.

Și când spun că este gravă, nu e vreo figură de stil: avem cele mai multe cazuri din Uniunea Europeană. În România, aproape 3400 de femei se îmbolnăvesc anual de cancer de col uterin și mai mult de jumătate din ele își pierd viața din cauza lui.

Asta înseamnă că, în fiecare zi, sunt diagnosticate în jur de 9 femei. 4 sau 5 dintre ele nu vor supraviețui.

Da, este o tragedie.

Am scris nu demult că Ioana și Maria au făcut vaccinul anti-HPV care, începând din decembrie 2023, este gratuit nu doar pentru fetele și între 11 și 18 ani, ci și pentru băieții din această grupă de vârstă.

Tot din decembrie, vaccinul este compensat cu 50% pentru femeile între 19 și 45 de ani. Asta pentru că studiile au arătat că este eficient și pentru femeile adulte – iar acesta mi se pare un lucru foarte important.

Multe dintre femeile care au acum peste 18 ani nu au avut șansa să se vaccineze în adolescență, dar nu e târziu. Nu contează nici dacă au fost sau sunt infectate cu o formă de HPV – există peste 100 de tulpini ale virusului. Indiferent dacă au avut una sau două, mai sunt câteva zeci de tulpini de care pot să se protejeze.

E unul dintre acele lucruri care chiar nu trebuie amânate. Mergeți la doctor și faceți analizele anuale, inclusiv testul Papanicolau, pentru că așa puteți afla la timp dacă vă confruntați cu cancerul de col uterin sau cu altă boală gravă.

Poate vă gândiți că nu vi se poate întâmpla vouă, dar e important să știți cu certitudine că sunteți bine. Mai ales că acest timp de cancer face ravagii chiar și la femeile tinere: este al doilea cel mai frecvent în rândul femeilor cu vârsta de 15-44 ani.

Un diagnostic pus la timp vă poate salva viața: există acum tratamente variate, inclusiv imunoterapia – o descoperire mai nouă care, practic, ajută sistemul imunitar și celulele sănătoase să lupte împotriva celor bolnave.

Asta i-am răspuns și fiicei mele, când m-a întrebat de bunica. I-am spus că da, ar fi cunoscut-o, dacă bunica și-ar fi descoperit boala mai devreme.

***Material realizat în cadrul campaniei „Hotărăște pentru viitor”, campanie națională de promovare a programului de vaccinare anti-HPV, susținută de organizația Mame pentru mame în parteneriat cu MSD România.

Colegele mele din #ACinceaPutere și-au exprimat și ele punctul de vedere e pe aceeași temă.

• Cristina Stănciulescu
• Diana Cosmin
• Noemi Meilman
• Ana Bîtu

#ACinceaPutere nu este un site, nu este un blog, este un grup de 5 voci, Cristina Stănciulescu, Ana Bîtu, Diana Cosmin, Mara Coman și Noemi Meilman care se reunesc editorial atunci când au ceva de spus.

***

The post Ce le-am răspuns fiicelor mele… appeared first on Mara Coman.

Ioana și Maria au aproape 13 ani, dar nu au intrat încă în faza aceea a adolescentelor rebele care vor să fie independente și care stau închise în camera lor. Încă au momente când vin la mine, mă strâng în brațe și-mi spun că mă iubesc. Le zic, la rândul meu, că voi fi lângă ele de fiecare dată când vor avea nevoie de mine. Că voi avea mereu grijă de ele.

Nu am puterea asta. Dar am puterea și responsabilitatea să fiu atentă la sănătatea lor: mă sfătuiesc cu medicul fetelor nu doar când sunt bolnăvioare, ci și pentru măsurile preventive – de la vitamine sau suplimente, până la analize și vaccinuri.

Una dintre deciziile importante pe care le-am luat împreună cu doctorița lor a fost ca Ioana și Maria să facă vaccinul împotriva HPV – virusul care este responsabil de cancerul de col uterin și de alte câteva tipuri de cancere.

Pentru că studiile arată că vaccinarea anti-HPV în preadolescență și adolescență oferă cea mai bună protecție.

Și, pentru că am amintit de studii, aș vrea să menționez că acest tip de vaccin nu este unul nou și că dă rezultate. De exemplu, în Marea Britanie aproape că nu mai sunt cazuri de cancer de col uterin în rândul femeilor născute după 1995, iar Australia speră să elimine cancerul de col uterin în următorii cinci, zece ani.

Între timp, în România, aproape 3400 de femei se îmbolnăvesc anual de această boală și mai mult de jumătate din ele își pierd viața din cauza ei.

Sunt cele mai mari cifre din Uniunea Europeană, semn că avem probleme și în ceea ce privește prevenția prin vaccinare, și depistarea în stadiu incipient, și accesul la tratament.

De la 1 decembrie, vaccinul împotriva HPV este gratuit nu doar pentru fetele și între 11 și 18 ani, ci și pentru băieții din această grupă de vârstă.
Tot din decembrie, pentru femeile între 19 și 45 de ani vaccinul este compensat cu 50%.

Accesul la vaccin este simplu: îl puteți ridica de la farmacie pe baza unei rețete de la medic (indiferent de ce specialitate are). Singura grijă e să-l transportați și să-l păstrați la temperaturi scăzute până ajungeți în cabinetul doctorului care vă face vaccinul.

Îmi amintesc că, atunci când mama mea s-a îmbolnăvit de cancer, aș fi făcut orice ca să se însănătoșească. Din păcate, ea a fost unul dintre pacienții diagnosticați târziu care n-au mai putut fi salvați.

În perioada aceea am fost cu ea prin diverse spitale și secții oncologice, am însoțit-o la consultații, investigații și tratamente. Am văzut atât de mulți oameni bolnavi, unii chiar foarte tineri. M-am întâlnit, întâmplător, pe holurile spitalelor, cu cunoștințe care sufereau de cancer.

Având această experiență care m-a marcat profund, consider că e o victorie că avem acces la vaccinul împotriva HPV – virusul care e responsabil în 99% din cazurile de cancer de col uterin, dar și de alte tipuri de cancer.

Este un mod simplu de a preveni o boală foarte gravă. Un mod prin care putem avea grijă și de copiii noștri, dar și de noi înșine. Nu știu, poate că n-ar mai trebui să-i spunem simplu, “vaccin”, și „dovadă de iubire”.

***Articol realizat în cadrul campaniei „Hotărăște pentru viitor”, campanie națională de promovare a programului de vaccinare anti-HPV, susținută de organizația Mame pentru mame în parteneriat cu MSD România.

The post O dovadă de iubire appeared first on Mara Coman.

Își mușcă buza și aproape că-și face rană. Se joacă în continuare cu o păpușă – și știu că foarte curând n-o vor mai interesa păpușile. Locul de pe buză rămâne roșu aprins, de parcă s-ar fi ars; nu i-a dat sângele, dar se vede că nu e prima dată când face asta.
Îi spun Mariei că, dacă nu vrea buba, ar fi bine să-și lase buza în pace. Se bosumflă. Nu prea înțeleg de ce. Îmi zice că nu-i place să-i fac observație. Respir adânc și mă întreb în gând ce mă așteaptă dacă acum, în această preadolescență precoce, pe Maria mea o deranjează cam orice.

– Dar știi că-ți spun asta pentru că te iubesc, nu? Dacă nu te-aș iubi și nu m-ar interesa, te-aș lăsa să-ți faci rană. O să te usture și n-o să-ți placă.

– Da, știu că mă iubești. Mai puțin când îmi tot zici să nu fac asta, să nu fac ailaltă.

Acesta a fost preambulul unei discuții serioase purtate serile trecute, un pic înainte de cină. Ioana s-a așezat lângă noi, numai urechi. Am vorbit despre iubire necondiționată, chiar și atunci când le spun “nu”. Că, deși par doar o pisăloagă, acel “nu” înseamnă, de cele mai multe ori, protecție – iar asta e dragoste, pentru că încercăm să protejăm oamenii pe care-I iubim.

Desigur, dragostea nu se rezumă la “ai voie, n-ai voie”, ci la atât de multe aspecte la care nu mă gândisem vreodată înainte să le am pe ele. Viața mea s-a schimbat de când au apărut aceste două fetițe zâmbărețe care sunt centrul universului meu, bucuria mea de fiecare zi.

Ce-aș face pentru ele? ORICE.

Însă, cum momentan luna de pe cer nu e disponibilă 😊, încerc să le înconjor cu iubire, să fiu atentă la educația și la sănătatea lor. Iar legat de sănătate – pentru că despre asta scriu mai multe azi –, unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am făcut încă de când s-au născut a fost să cer mereu sfatul medicului. Au răcit? Le doare capul? N-au poftă de mâncare? Indiferent de situație, am anunțat medicul fetelor și le-am dat medicamentele pe care mi le-a prescris și nimic altceva. Nu ce cred eu, nu ce mi se pare mie că trebuie.

Când a fost nevoie de vaccinuri, medicul de familie ne-a fost alături, iar de curând am stabilit o nouă întâlnire pentru că, nu peste mult timp, fetele mele vor împlini 11 ani. Aceasta este vârsta de la care, în România, vaccinarea anti-HPV (gratuită și făcută la solicitarea părinților, în baza unei cereri la medicul de familie) este inclusă în cadrul Programului Național de Vaccinare.

Vaccinul anti-HPV este cel care luptă împotriva virusului HPV (Human Papilloma Virus), responsabil pentru apariția a 99% din cazurile de cancer de col uterin, dar și a altor tipuri de cancer. Ca să avem o idee mai clară, trebuie să spun că, în România, infecția cu HPV duce la 3380 de noi cazuri de cancer de col uterin și la peste 500 de cazuri de alte tipuri de cancer în fiecare an. Mai mult, 1800 de femei își pierd viața anual la noi în țară din cauza cancerului de col uterin.

Ca să rezum: există un vaccin care îmi poate proteja copiii de un virus responsabil pentru cancer. E gratuit (pentru fetele înttre 11 și 18 ani, dacă părintele face o cerere la medicul de familie). Oferă protecție maximă dacă e administrat înainte de 15 ani, dar e eficient și după această vârstă. Mai mult, studiile disponibile (realizate în cei 13 ani de când acest vaccin este folosit) arată că este sigur și că oferă protecție pe toată durata vieții.

Mi-e greu-mi imaginez că există și oameni informați care consideră că vaccinul anti-HPV nu e important pentru sănătatea lor (se poate face și la vârste mai înaintate) și a copiilor lor. Pot însă să înțeleg că nu am citit toți despre asta, că nu avem toate detaliile pe care ni le dorim – dar acum avem surse avizate pe subiect, precum site-ul Protejează-te de HPV. Tot acolo există și un ebook cu toate informațiile necesare. Mai mult, medicii de familie – cei la care trebuie să faceți cererea pentru vaccinarea gratuită – vor răspunde la toate întrebările.
Iar dacă v-aș da un sfat (deși încerc să nu fiu prea sfătoasă 😊), acela ar fi să discutați cu medicul de familie despre vaccinul anti-HPV. E o miză foarte importantă: aveți șansa de a vă proteja copiii de cancer. E unul dintre lucrurile cele mai însemnate pe care îl puteți face pentru ei.

Mi-am pierdut mama din cauza cancerului (chiar dacă nu unul provocat de HPV). S-a topit sub ochii mei, puțin câte puțin, în fiecare zi. A fost una dintre cele mai grele încercări prin care am trecut, văzând-o cum se duce și neavând la dispoziție mai nimic pentru a-i potoli durerea. A suferit cumplit. Amintirea ei îmi e de ajuns pentru a mă convinge să fac tot ce-mi stă în putere să-mi protejez copiii și pe mine însămi de această boală.

Foto principală: Liviu Bădiliță / Alex Gâlmeanu Studio

The post Sunt puține lucruri pe care chiar TREBUIE să le faci, dar unul dintre ele… appeared first on Mara Coman.

Dar să încep cu ce mă neliniștea: cifrele cu numărul bolnavilor de Covid-19, dar și gripa și diversele viroze care vin la pachet în sezonul rece. Și nu aveam nevoie de sfaturi generale, ci voiam să știu părerea medicului care le cunoaște pe fetițele mele și care le știe istoricul.

De-a lungul anilor, în special iarna, Ioana și Maria au avut diverse viroze, au avut și gripă și-am stat cu inima cât un purice așteptând să le scadă temperatura. Și câte nopți n-am tresărit de fiecare dată când tușeau. Mai mult, cum virozele sunt contagioase, de câteva ori m-am îmbolnăvit chiar mai rău decât ele.

Pe scurt, m-aș bucura să avem cât mai rar episoade de genul celor de mai sus, iar asta e valabil și când nu suntem în mijlocul unei pandemii. Acum, cu atât mai mult.

Cu câteva săptămâni în urmă am participat la o conferință de presă care avea legătură cu cele de mai sus. Am aflat că s-a lansat o platformă care se numește atlasgripal.ro, unde sunt adunate foarte multe informații despre gripă – de la modalități de prevenție, vaccinuri gripale, până la ce este gripa și cum poate evolua.

Foarte important: toate aceste informații provin de la cadre medicale. E un lucru pe care vreau să îl evidențiez pentru că e plin web-ul de grupuri și de oameni care vin cu remedii miraculoase care nu au nici o bază științifică. Deci, repet, informațiile de pe Atlas Gripal vin de la medici. Și sunt structurate în așa fel încât sunt ușor de citit – ba chiar există și varianta audio, poți asculta ce te interesează în drum spre birou, de exemplu. Foarte interesante podcast-urile realizate de medici precum Dr. Mihai Craiu, Dr. Gindrovel Dumitra, Dr. Victoria Aramă, Dr. Sandra Alexiu, Dr. Ilinca Tranulis.

Revenind la conferința de presă: am ascultat mai mulți medici cunoscuți – pediatri, dar nu numai, au participat chiar și medici de la Matei Balș – care au vorbit despre gripă, viroze și coronavirus. Despre cum deosebim aceste boli respiratorii între ele și, mai ales, despre prevenție și despre rolul vaccinului gripal atât la copii, cât și la adulți. Despre cât de importantă este evitarea unei epidemii de gripă în mijlocul unei pandemii.

Putem să ne ferim de gripă cu vaccinul gripal în timp ce, deocamdată, nu avem nici un vaccin împotriva coronavirusului. Doar măști, apă, săpun și distanțare socială.

Adevărul e că nici nu vreau să mă gândesc ce ar înseamna pentru sistemul nostru medical încă o epidemie. Așa cum nu aș vrea să fiu nici măcar pentru o secundă în pielea unui pacient care se îmbolnăvește, în același timp, de gripă și de Covid-19.

Și trebuie să recunosc că nu știam că sunt două: vaccinul gripal care se administrează injectabil și cel care se administrează intranazal, sub formă de spray. Cel din urmă e destinat copiilor și adolescenților și se administrează foarte ușor: cum ziceam, se administreaza în nas. Pentru adulți e indicată doar varianta injectabilă.

Știu că acum nu se găsește deloc ușor niciun tip de vaccin, însă am înțeles că ambele tipuri de vaccinuri gripale (injectabil și intranazal) vor fi disponibile din nou începând cu mijlocul lui noiembrie.

Vorbești cu pediatrul sau medicul de familie. Și asta aș vrea să subliniez, pentru că medicul care are grijă de copilul tău îți poate da cel mai bun sfat. El îi știe trecutul, știe ce boli a avut, cum a reacționat și îți va recomanda vaccinul potrivit. Nu vecina, nu prietena, nu șoferul de ambulanță, nu o cunoștință care a avut gripă anul trecut și își amintește că „n-a fost cine știe ce”.
Gripa este o infecție severă care poate duce chiar și la deces.

Iei legătura cu medicul copilului tău. Și cu medicul tău de familie. Cere-le sfatul și respectă-le. Asta înseamnă că ești un părinte responsabil, care are grijă de copilul lui și de el însuși. Ca să nu mai zic că te vei simți foarte bine știind că ai luat toate măsurile pentru tine și pentru cei dragi.

O să fie o iarnă complicată, dar trecem noi și peste asta.

Atlas Gripal este un proiect educațional demarat de Societatea Națională de Medicină de Familie.

The post O să fie o iarnă complicată appeared first on Mara Coman.