Am citit „Viața mincinoasă a adulților” (sau „La Vita Bugiarda degli Adulti”, că tare frumos mai sună în italiană) într-o vară, nu mai știu în care, dar îmi amintesc că eram pe plajă și că nu mă puteam dezlipi de atmosfera din carte. Nu știam că urmează o mini-serie după această carte, dar am aflat acum trei zile și mi-am început anul cu Netflix.

Nu dau spoilere, o să vă povestesc mai degrabă despre atmosferă. Care nu e neapărat veselă, e și apăsătoare uneori, dar are puterea să te aducă în viața unei adolescente din Napoli, Giovanna.

Povestea se învârte în jurul Giovannei și vorbește despre problemele unei fete de 15 ani, despre legătura ei cu părinții și căutarea unui alt model. Model pe care-l găsește în mătușa care a rupt legătura cu familia ei.

Și aici, ca și în alte romane scrise de Ferrante, relațiile sunt disfuncționale – dar mie-mi plac cărțile și filmele astea, mi se pare că sunt mai aproape de realitate.

Acțiunea se petrece în Napoli, un oraș pe care-l iubesc (și în care vreau să mă reîntorc cât mai repede).

Giovanna locuiește în Vomero, cartierul aflat sus, pe o colină, de unde se văd panorama orașului și golful Napoli. E o zonă plină de viață și, în general, cu oameni cu venituri bune. Însă cei mai apropiați prieteni de familie au o casă superbă în Posillipo, aproape de mare – cartierul de lux din oraș.

Viața Giovanni se desfășoară între aceste două zone ale orașului. Dar Napoli are și cartierele sărace, cele de jos, în care ea nu ajunsese niciodată. Face primul drum acolo când merge să-și cunoască mătușa. Mi-a plăcut mult cum a descris locul:

Vreți să știți cum e locul ăla sau nu?
Se numește Il Pianto. Dar oamenii de acolo râd.
E aici, în Napolu, dar pare o altă planetă. Pare un loc murdar, dar e doar sărac. Cei de acolo fac curat întruna. Sunt obsedați de curățenie. Dacă s-ar sparge o țeavă de scurgere, ar mirosi tot a rufe splălate.

Trebuie să știți că eu am o relație specială cu Napoli, am scris și despre ultima mea escapadă aici. Îl iubesc așa cum e, cu piețele colorate, cu Vomero și cu zonele sărace și înghesuite, (unde m-am și pierdut într-o seară), cu casele luxoase din Posillipo, cu bucățelele lui de plajă și cu mâncarea de pe străzi. Care e delicioasă.

Vă las cu „Viața mincinoasă a adulților”, merită să-l vedeți chiar dacă nu împărtășiți aceeași dragoste pentru Italia.
E un mini-serial bun – mi-ar plăcea să-mi spuneți cum vi s-a părut. Serialul sau, de ce nu, cartea.

Când ești mic, totul pare important.
Când ești mare, totul pare mărunt.
Fiecare cu ale lui.

→ Fiica ascunsă – despre un alt film făcut după un roman de-ale Elenei Ferrante:

→ Napoli prin ochii mei – vă rog să treceți de titlu 🙂 

Foto: Eduardo Castaldo/Netflix.

The post Viața mincinoasă a adulților appeared first on Mara Coman.

Cate Hall nu este nouă în echipa „The Crown”. Din contră: lucrează ca Hair & Makeup Designer pentru acest serial încă din 2018, adică din sezonul 3. Înainte de asta a lucrat pentru diverse filme britanice cu focus pe machiajul și coafura din anumite perioade istorice, deci înțelegem de ce a fost alegerea cea mai bună și pentru acest serial.

Cate vorbește în special despre transformările din sezonul 5, iar elementul central îl reprezintă perucile. Dacă aveați impresia că e simplu – îți pui peruca pe cap și mergi pe set – ei bine, o să aflați că e mai complicat și mai costisitor decât v-ați putea imagina.

Ce ați învățat, tu și echipa ta, din cele două sezoane anterioare la care ai lucrat?

Cate Hall: O mulțime de lucruri. Cred că e un fel de rețetă: trebuie să transformi actorii în oameni reali, cunoscuți, iconici. Am trecut prin acest proces de atât de multe ori de-a lungul sezoanelor 3 și 4 încât am început să stăpânim tehnica asta și mai bine.

Ce am învățat? Să punem perucile mai bine! Suntem și mai curajoși, facem alegeri mai îndrăznețe – de exemplu, când tundem perucile, când le dăm anumite forme. Pentru că eu cred că tunsoarea e cea care face diferența.

Ce reacție au actorii când se văd pentru prima dată cu perucă și machiaj?

De fapt e un întreg proces, nu se întâmplă nimic brusc.

Mai întâi avem nevoie de forma capului fiecăruia, iar pentru asta, capul e învelit în folie de plastic (ca un fel de folie alimentară). Știu că pare teribil de arhaic, dar e cea mai bună metodă.

După ce avem forma capului, alegem din diverse mostre de păr, decidem ce culori vor avea perucile, ce fel de coafură. Și durează destul de mult până când perucile sunt create. Iar când sunt gata, sunt lungi, au vreo 60 de centimetri. Nu primești o perucă care seamănă cu coafura Reginei.

Deci le primim, le probăm, să fim siguri că se potrivesc sau să facem ajustări. Abia apoi le tundem. Suntem atenți și le tundem încet, pentru că părul nu mai crește înapoi, iar prețul unei peruci este de 5500 de lire sterline.

E și destul de stresant pentru că, în primă fază, nu seamănă prea bine cu personajul, dar trebuie să continui și să nu uiți că, după o vreme, vei ajunge la rezultatul dorit.

Câte peruci aveți în total și unde le păstrați?

Nu știu să-ți spun exact câte avem. Sigur că există deja un stoc, după cinci serii. Actorii principali, cum e Regina, au cam cinci, șase peruci pentru fiecare serie. Prințul Philip a avut patru. John Major două, Prințesa Margaret, tot două. Depinde de câte look-uri diferite au în serial, de câte zile de filmare.

Cât despre unde le păstrăm, ei bine, sunt depozitate într-un mod deloc glamorous: în pungi pentru sandvișuri, în niște cutii de plastic.

Când sunt folosite le păstrăm pe suporturi speciale pentru peruci, care au forma capului. Între două purtări sunt fixate cu grijă, apoi spălate și uscate într-un uscător special. Durează destul timp, de aceea actorii au nevoie de mai multe.

Să vorbim puțin și despre personajele principale. Și vom începe, desigur, cu Regina Elisabeta.

Maiestatea sa!

Look-ul ei s-a schimbat mult de la ultimul sezon?

Da, mai ales că e vorba de o actriță diferită. E întotdeauna nevoie de alte elemente pentru o astfel de transformare.

Imelda (n. red.: Imelda Staunton, actrița care a interpretat-o pe Regina Elisabeta) a fost minunată de la început și-și poartă superb peruca. Și e foarte atentă la detalii. N-am simțit că trebuie să mă grăbesc când lucram cu ea, așa că am petrecut mult timp încercând diverse, de la forma sprâncenelor până la nuanța tenului. E foarte răbdătoare și e foarte implicată.

Dar Jonathan Pryce, care interpretează rolul Prințului Philip?

A fost strălucit. Și a trebuit să aibă multă răbdare. E nevoie de mult timp pentru a tunde perucile bărbaților și, cum el a avut și mult de filmat, a avut ceva de stat pe scaun. Dar și-a purtat peruca foarte bine.

Câteva cuvinte despre Dominic West, cel care-l joacă pe Prințul Charles?

Dominic m-a îngrijorat cel mai tare pentru că arată foarte bine și mă gândeam: “Oare cum voi face?” Aveam deja o perucă făcută pentru el pentru că avusese un rol care se petrecea în anii 20.

La primul test, mi-am zis: “Sunt supărată că-i fac această perucă doar pentru că părul lui arată atât de bine?” Am făcut teste și cu perucă, și cu părul lui natural. Peruca îl făcea să arate ca un contabil dintr-o bancă mediocră. Nu se vedea că poartă perucă, dar pur și simplu nu semăna cu prințul Charles.

În final am folosit părul lui natural și am adăugat doar câteva șuvițe, cât să aducă cu forma ușor pătrățoasă a coafurii lui Charles. Am încercat și diverse machiaje pentru că tenul lui arată de parcă s-ar fi întors din Zanzibar. Dar, odată ce a început să joace, toate grijile mele au dispărut.

Dar despre Elizabeth Debicki, care o interpretează pe Prințesa Diana?

E perfectă. Când am început să discutăm despre look-ul ui, era în Australia, într-o perioadă foarte complicată din cauza pandemiei. Așa că am încercat să găsesc pe cineva în Australia care să-i ia forma capului, dar n-am reușit. Aveam nevoie de cineva foarte bun, pentru că urma să cheltuiesc mulți bani pe peruci, iar dacă nu ar fi fost forma corectă, ar fi fost un dezastru. Și toată lumea spunea: “Îmi pare rău, dar nu pot să plec din țară.” Erau toți îngrijorați din cauza virusului.

Apoi, peruchierul nostru, Alex, m-a sunat și mi-a zis: “Am găsit forma capului lui Elizabeth Debicki de la un rol mai vechi” și tare ne-am mai bucurat.

Prima perucă pe care am făcut-o pentru ea a fost acea coafură iconică de la începutul anilor 90 care nu prea avantajează pe nimeni: doar Elizabeth Debicki sau Prințesa Diana au reușit s-o poarte așa cum trebuie. Mai mult, era nevoie de permanent, era important pentru textura părului. Însă, când e vorba despre peruci, nu facem permanent chimic, ci trebuie fierte. Abia apoi am început să o tundem și, sincer, nici nu știi cât de oribil arăta.

În tot acest timp, Elizabeth a fost minunată. A avut răbdare, deși sunt convinsă că era și ea cuprinsă de teamă. Și am tot tuns și eu îi spuneam: “Ne apropiem de ce trebuie” deși gândeam: “Nu se poate, chiar nu-mi iese?”

Am mai verificat o dată fotografiile pe care le aveam drept referință și în care Diana avea o tunsoare foarte masculină. Deci am tuns în continuare și când terminasem cam 80%, mi-am zis: “Ar trebui să fiu dată afară. E un dezastru și o să arate oribil”.

Și, ce să vezi, în final a fost ok. Dar Elizabeth chiar a fost foarte drăguță în tot contextul ăsta.

Ai simțit vreo presiune având în vedere că Diana a fost una dintre cele mai fotografiate femei din lume și că toți știam cum arăta?

Desigur, deși faptul că a fost cea mai fotografiată femeie din lume ne-a pus la dispoziție foarte mult material. Am fost foarte norocoși că am avut atâtea imagini pe care să le studiem.

Eu mă documentez luni întregi și aici trebuie să le mulțumesc celor care produc „The Crown” că avem acest timp necesar pentru documentare.

Îmi sortez fotografiile cronologic, pentru fiecare personaj și pentru fiecare episod, dar totul se definitivează când actorul se așază pe scaunul tău. Abia atunci înțelegi ce se potrivește cu tenul fiecăruia, faci diverse încercări. Mă repet, dar Elizabeth chiar a fost foarte implicată în acest proces.

Ce ne poți spune despre Lesley Manville în rolul Prințesei Margaret?

Am cunoscut-o pe Lesley în prima zi de lucru, după un an de stat acasă, în izolare, fără să mă întâlnesc cu nimeni. Am intrat în cameră și ea mi-a spus: “Pot să-ți spun cât de mult îmi place ce faci?”, iar eu fost tare surprinsă.

E o femeie minunată. Și îi și plac perucile. Chiar ajută atunci când actorilor le place procesul de transformare. Dacă îți place, vii cu o anumită energie. De altfel, amândouă ne-am bucurat și că Margaret nu se dădea înapoi când era vorba despre machiaj și coafură. E chiar un pic teatrală.

Am pus nuanțe de roșu în peruca ei pentru că ne-am dorit un contrast cu Regina. Margaret e atât de coafată! Și n-are nici măcar un fir de păr alb.

În final, Jonny Lee Miller, cel care are rolul lui Major?

Cred că el poartă peruca mea favorită din tot show-ul. Jonny a fost o surpriză pentru mine. De fapt, cred că a fost o surpriză pentru mulți. Când l-am întâlnit, mi-am zis: “Wow! N-aș fi crezut, dar acum chiar cred că e foarte potrivit pentru rol!” Și chiar a fost.

Este și DJ, deci a pus muzică pe parcursul tuturor probelor noastre pentru peruci și ne-am simțit tare bine. Cât despre tunsoarea lui John Major, e destul de specială.

Jonny făcea tot felul de lucruri între zilele de filmare, de exemplu a venit cu niște tatuaje pe degete. Și uneori, pentru că practică arte marțiale, venea cu câte un ochi vânăt! E un pic rebel. Dar, în afară de asta, a fost extraordinar.

E vreun mic detaliu pe care speri ca publicul să nu-l remarce?

Sunt multe detalii pe care sper să nu le observe nimeni. Deși uneori parcă aș vrea să le remarce pentru că lucrăm atât de mult tocmai detalii. Dar știu că, dacă sunt observate, atunci înseamnă că am făcut ceva greșit.

Uite, Regina începe acest sezon cu o perucă în nuanțe diferite de gri. Și apoi, în timp ce am filmat povestea din anii 1991 până în 1997, părul ei a devenit din ce în ce mai alb, mai deschis la culoare. Însă noi nu filmăm întotdeauna cronologic. Imelda poartă aceeași perucă în primele șase episoade, apoi, în următoarele trei episoade are niște șuvițe albe la tâmple. Iar pentru episodul zece are o perucă nouă, și mai deschisă.

Sper că oamenii nu vor observa că lucrurile astea se întâmplă gradual ci doar că, la un moment dat, vor spune: “Oh, chiar pare mai în vârstă.”

Foto: Keith Bernstein, Alex Bailey, Netflix.

The post Câte peruci credeți că a avut Regina în „The Crown”? appeared first on Mara Coman.

Iar când spun că am dat o fugă, nu e o figură de stil. Am fost „repede” până la Viena, plecat joi și întors vineri – două zile și o noapte în care am făcut mai multe decât am crezut că se poate: două muzee, un eveniment de lansare, trei mese pe zi (să nu cumva să slăbesc în deplasare!) și chiar și un pic de timp pentru plimbat pe străzile din Viena.

Evenimentul de lansare a avut loc în după-amiaza de joi, 21 octombrie, la Messe Wien Exhibition Congress Center – locul a fost ales strategic: trebuia să fie unul în care să poată avea loc lejer toți invitații, din toate țările din zonă (CEE, țările nordice și Canada) – adică în jur de vreo 700 de persoane. Acolo am văzut prezentarea noului smartphone, pe un display imens, acolo am aflat și despre noile freebuds, roșii, într-un suport care seamănă cu un ruj – nu degeaba se numesc FreeBuds Lipstick.

Dar să revenim la smartphone: e subțire și ușor, comod de folosit doar cu o singură mână. E un midrange, dar cu cameră foarte bună – deci minunat și pentru foto, și pentru video – cel puțin în opinia mea, de nespecialist. Oricum, specialiștii nu filmează cu telefonul.

Despre camerele foto n-o să spun prea multe pentru că nu vreau să scriu un articol foarte tehnic. Nici nu m-aș pricepe :). Deci, avem o cameră cu 50 de megapixeli, wide și ultrawide, foto în mod de noapte. Mai simplu: review-urile spun că fotografiile au o calitate asemănătoare cu cele realizate cu smartphone-urile Huawei din seria P. Adică e foarte bună :).

Altfel, se mișcă foarte repede, nu se blochează, NU i se termină bateria până seara. Se încarcă în 38 de minute. N-am cronometrat, știu asta de la prezentare, dar într-adevăr se încarcă imediat.
Nu are servicii Google și nici 5G. Eu îl testez zilele astea și sunt foarte curioasă dacă mă pot descurca fără Google.
Nova 9 costă 2499 lei și îl poți comanda de aici, în varianta Starry Blue sau Black. Cel din fotografiile mele e Starry Blue. La precomandă primești cadou o pereche de Freebuds 4.

Despre căști: arată superb, dar nu ăsta-i motivul principal pentru care merită să vă cumpărați o pereche de free buds. Pentru mine au fost ca o revelație: mi-au oferit, practic, mai mult timp. Astfel, pot să vorbesc cu prietena mea în timp ce mă fâțâi prin casă, gătesc sau mai pun niște lucruri la loc – asta, chiar și când am telefonul în altă cameră.
Cele noi, cu carcasa în formă de ruj se încarcă într-o oră și au autonomie între două ore și jumătate și patru ore (dacă activezi sau nu noise cancellation).

Erau restricții mai puține și oamenii păreau că-și văd de viață aproape ca înainte. Viena nu e unul din orașele pe care le iubesc eu mult, dar, mergând prin locuri familiare, mi-am dat seama că-mi lipsise.

Am mers din nou, după foarte mulți ani, la Muzeul Sisi și mi s-a părut la fel de frumos – o experiență ca o poveste. Am fost apoi la Belvedere, unde am văzut Klimt și nu numai. Deși mai fusesem și aici, nu-mi aminteam prea multe, dar așa se întâmplă: vedem totul diferit la niște ani distanță. Dar n-o să cad acum în borcanul cu melancolie, nu vă speriați :).

Am cumpărat bomboane Mozart pentru acasă, n-am apucat să mănânc cârnați la chioșcul de lângă Operă (talia mea consideră că nu e nimic rău în asta), am făcut câțiva pași pe lângă catedrală, am văzut scările colorate de la Albertina, mi-am pus o mască FFP2 și-am zburat înapoi spre casă.

Foto portret: Liviu Bădiliță / Alex Gâlmeanu Studio

The post Lansarea de la Viena appeared first on Mara Coman.