Fetița mea inocentă

Suntem la Oradea, în vechea cetate. Maria e entuziasmată că a văzut o pisică. Era destul de departe de noi, dar fiică-mea mă anunță:
– E motănel.
– De unde știi tu?, o întreb.
– După fund!
Mă amuz, râd, dar vreau să înțeleg.
– Cum adică după fund?
– Are acolo o inimă întoarsă. <3

Nici nu-și dorește prea multe lucruri
Ioana se uită la un film. Vine spre mine alergând;
– Vino să vezi! Știi cu ce merge ăsta? Cu o mașină luungă! Vreau și eu!
Era desigur, o limuzină.
I-am zis că rezolv imediat.

Cuvinte pierdute
Maria vrea să povestească ceva despre o tornadă, dar nu găsește cuvântul:
– Știi tu, mama. Vâj-vâj.

Ce discută fetele mele cu prietenele lor
În dialogul de mai jos, Ioana o menționează pe Vera, prietena ei, care are 8 ani.
– Iohannis e urât, zice fiică-mea. Hai să-l înclouim.
– Cu cine vrei tu să-l înlocuim?
Stă un pic pe gânduri:
– Dracnea (cu c, da!) cum e? E urât și el?
– E în pușcărie, așa că…
– A, așa e. Uitasem. Mi-a zis Vera.

The post Când suntem #DoarNoiTrei (56) appeared first on Mara Coman.

Ce atâtea detalii?!

Ioana are acest moment dulce în care mă umple de complimente:
– Mama, ai cercei frumoși. Și ți-ai prins și părul frumos, uite ce bine-ți stă. Știi că nici n-ai riduri? Ești frumoasă, mama.
Intervine și Maria, plictisită:
– Dar nu puteai și tu să-i zici pe scurt?

Maria îi explică soră-sii:
– Trapezul arată ca un bucat din ăla de aur.
Mă pufnește râsul:
– Un bucat? Cum adică un bucat?
– Adică un lingou, mama.

Limbi străine

Facem unul din drumurile lungi cu mașina din vara asta. Fetele se entuziasmează la fiecare animăluț. Cai, vaci, oi și, desigur, câini și pisici. Și, dintr-o dată, Ioana vrea să știe:
– Calul vorbește limba călărească?

O să-i aduc eu aminte

Maria, strâmbându-se de fiecare dată când e o scenă ronatică într-un film și cei doi îndrăgostiți se sărută:
– Primul meu sărut va fi în clasa optișpea.

The post Când suntem #DoarNoiTrei (55) appeared first on Mara Coman.