Când mama lucrează în acel domeniu
Mă pregătesc să plec la un eveniment. Mă și grăbesc, nu știu ce să fac mai întâi și nici nu m-am gândit dinainte cu ce să mă îmbrac. Fetițele mă văd că-s un pic agitată.
– Mooom. Iar te-mpaietezi?
– Mă duc la un eveniment, știți că nu pot să mă îmbrac oricum, că e seara și e…
– Mom, iar faci modărie?

Vârsta e doar un număr
– Momiiii! Ești ca o fetiță de 18 ani.
– Cum așa? Care 18? Știi doar că am 39.
– Știu, dar m-am gândit că o să te bucuri și tu dac-o să-ți zic că ești mai tânără.

La ora de somn
– Mami, sunt trează ca pescărușul care voia să prindă un pește și a mai și alunecat.

Respect
Gemenele sunt la ele în cameră. Se joacă. Până când…
– Maria, uită-te și tu pe unde calci. Chiar așa, n-ai nici un pic de respect?
– Siiigur, Ioana, ce să zic, acum ai început și tu să vorbești ca mami.

De dragoste
Luni dimineața, în drum spre școală.
– M-am despărțit de I.
– Când?, întreb eu.
– În weekend.
– Și el a aflat?, o întreb pe Maria.
– Nu.

The post Când suntem #DoarNoiTrei (2) appeared first on Mara Coman.

Împreună
-Eu o să îi scriu Moșului și să ne aducă niște bani falși, spune Maria.
-Păi ajungem la închisoare dacă avem bani falși, îi răspund.
-Ei, măcar o să fim împreună și acolo.

Private jet
-Mami, o să îi scriu lui Moș Crăciun se ne aducă bilete de avion pentru Thailanda. Da? Că eu vreau la mare.
-De acord, să ne aducă trei, te rog.
-Și poate chiar și un avion, să fie acolo, lângă noi, ca să stăm cât de mult vrem.

Optimism
-Maaam, de ce-ți dai cu cremă pe față?
-Ca să nu fac riduri, Ioana.
-Ce-s alea riduri?
Îi explic. Nu-i ajunge. Vrea să știe cum arată ridurile.
-Nu pot să-ți arăt, Ioana. Că mami n-are riduri.
(Râdem amândouă. Bineînțeles că am, dar cine stă să le caute?!)

Paris
-Când o să cresc mare, o să mă duc la Paris și o să vând înghețată în formă de cățeluș și de pisicuță.
-De ce?
-Pentru că așa cred eu că e frumos și că o să se bucure copiii.
-Dar de ce la Paris?
-Pentru că acolo e lumea mai interesată de înghețată. Am văzut eu la desene.

Diplomație
– Uraaaa, facem supă-cremă de ciuperci!
E veselie mare, copilele curăță ciupercile, mă ajută, se mai bucură încă o dată că punem și mărar.
– Când e gata? Când e gataaa?
În final, e gata.
– Dă-mi puțin să gust, măcar puțin, nu mai am răbdare!
Le dau câte o lingură. Se entuziasmează din nou. Aleargă la masă, își iau linguri, își pun castroane. Mănâncă. Vreo trei, patru linguri.
– Mooom, e cea mai bună mâncare pe care ai făcut-o vreodată.
– Da, mom, asta și supa-cremă de roșii.
– E minunată, mami, e foarte gustoasă. Dar nu mai vreau.

The post Când suntem #DoarNoiTrei (1) appeared first on Mara Coman.

Ioana m-a luat prin surprindere, nu știam ce să-i răspund. Doar mi se pare că e ceva ce vine natural, nu fac vreun efort pentru asta.

– La cine altcineva aș putea să mă gândesc?, o întreb, încercând să aflu ce-i în mintea ei și cum de i-a trecut asta prin cap.

A stat câteva secunde pe gânduri și apoi mi-a zis, pe un ton prin care voia să-mi dea de înțeles că e ceva evident (doar nu trebuie să-mi spuna ea asta!):

– La tine?!

(7 ani).

The post Întrebare appeared first on Mara Coman.

Nu-mi amintesc de cand n-am mai asteptat cu nerabdare Craciunul. Dupa ce am aflat ca Mos Craciun nu e de fapt Mos Craciun, magia s-a cam evaporat. Bineinteles ca au urmat niste ani in care m-am bucurat in continuare de cadourile de sub brad (indiferent de la cine erau), dar, pe masura ce-am crescut, s-a mai dus din vraja. Insa anul asta a fost primul Craciun in care fetitele mele au inteles, cat de cat, ce se intampla. Le-am cumparat cadouri, ne-am tot gandit ce le-ar placea mai mult si, cum au adormit, am facut bradul. Pentru ca asa era in copilaria mea: Mos Craciun aducea si cadourile, si bradul, gata impodobit.

Micutele s-au trezit, si-au baut lapticul si au iesit din camera. S-au oprit insa in pragul usii si n-au mai facut nici un pas. Vorbaretele astea mici au tacut malc! S-au uitat la brad, s-au uitat la luminite… Dupa cateva rugaminti, s-au apropiat un pic, s-au oprit iar. Au mai stat ceva, s-au mai uitat la beculete, si, pana la urma, cu greu, au ajuns in fata bradului. Si eu, care credeam ca o sa sara in sus de bucurie si ca o sa dea iama in cadouri! Nici nu-mi imaginam ca pot fi atat de circumspecte 🙂 Pana la urma, Ioana a tras de o carte de colorat si de creioane si s-a intos cu spatele 🙂

Abia dupa vreo jumatate de ora de acomodare si-au bagat nasul in toate jucariile primite. Cand au prins din nou glas, mi-au zis care a fost cel mai frumos cadou: bradutul. Si toata ziua am facut drumuri dus-intors catre si de la brad. A mai fost si un moment de revolta, in care le-am explicat ca trebuie sa fie cuminti, ca altfel nu mai vine Mos Craciun si atunci cine mai aduce cadouri? „Mos Nicolae”, mi s-a raspuns – pentru cei mici, exista mereu o solutie.

The post Surprize de Craciun pentru copii appeared first on Mara Coman.

Se zice ca, de Anul Nou, la miezul noptii, e bine sa-ti pui o dorinta. Oricat de putin as crede eu in superstitii, asta cu dorinta imi cam place 🙂 Si, in afara de dorinta secreta, sunt cateva pe care pot sa le impartasesc cu voi. Va anunt de la inceput ca nu e nimic senzational, ci doar niste lucruri mici, bucurii simple de care as vrea sa nu uit nici macar o zi.

– Cel mai mult as vrea ca 2014 sa ne aduca sanatate. Stiu ca e un cliseu, stiu ca toata lumea zice asta, dar am invatat din experiente tare grele ca asta e lucrul cel mai important.

– As vrea ca oamenii din jurul meu sa fie fericiti. Daca familia mea e fericita, eu o sa sar intr-un picior. La atatea zambete nu poti raspunde decat cu zambete 🙂

– Sa nu uit ca no news is good news. Ca starea de „normalitate” e ceva pentru care ar trebui sa ma bucur in orice moment.

– Sa traiesc in prezent si sa ma bucur de ce-mi aduce clipa, fara sa planific prea mult ce va fi maine, peste o luna, peste un an.

– Sa ma bucur de fiecare zi cu soare, dar si de ninsoarea cu fulgi mari, ca-n povesti – atata timp cat nu se prelungeste luni intregi 🙂

– Sa fiu recunoscatoare, in fiecare clipa, pentru tot ce am.

– Sa ma bucur de prietenii mei, care sunt putini, dar cu atat mai pretiosi.

– Sa invat din nou povestile, alaturi de fetitele mele. Sa ma bucur ca citim de 1000 de ori Alba ca Zapada si Cei trei purcelusi.

– Si, daca se poate, sa calatoresc in locuri frumoase, in care poate ca n-am fost nici macar in vise.

The post Ce-mi doresc in noul an appeared first on Mara Coman.