Iar eu a trebuit să le spun că sper că da, vine la toți. Însă le-am povestit și că nu toți copiii au parte de un Moș ca în reclame, cu un sac plin de cadouri. Unii primesc cadouri modeste, pentru că atât își permit familiile lor. A urmat o discuție în care ele mi-au spus că e nedrept, că toți copiii ar trebui să fie fericiți de Crăciun și să primească daruri frumoase. N-am avut inima să le reamintesc că sunt atât de mulți care nu au nimic, nici măcar destulă mâncare. Care locuiesc în centre de plasament și care, probabil, nu i-au scris niciodată lui Moș Crăciun.

Ei bine, la vreo două zile după această discuție, am primit un mail cu info despre campania de Crăciun a celor de la Vodafone care se adresează tocmai categoriilor sociale despre care vorbeam mai sus: oameni cu venituri foarte mici sau copii care trăiesc în centre de plasament.

Pentru că Vodafone vrea să ducă spiritul Crăciunului în casele de tip familial și centrele de plasament din România, le-a echipat cu tehnologie și soluții de comunicații care să asigure copiilor și tinerilor instituționalizați acces la comunicații, educație și divertisment.

Astfel, 141 de locuințe de tip familial și centre de plasament din 23 județe ale țării și din București vor primi kituri constând în laptopuri, tablete și servicii de Internet mobil. În acest fel, Vodafone duce bucuria de a dărui și către cei care au mai mare nevoie, arătându-și prin această campanie de responsabilitate socială recunoștința și față de clienții săi care contribuie la bucuria copiilor instituționalizați, folosind zi de zi serviciile de telefonie mobilă, internet și televiziune furnizate de Vodafone. Campania a fost inițiată și susținută financiar de Vodafone România și implementată cu sprijinul Fundației Vodafone România, al Hope and Homes for Children România și al Asociației SOS Satele Copiilor România.

E una dintre acele fapte bune care chiar merită aplaudate.

The post Moșul vine la toți copiii? appeared first on Mara Coman.

Vă amintiți de pregătirile de Crăciun din familiile voastre? Sigur că da. De altfel, toți avem aceste povești cu mirosul de cozonac și de sarmale, cu mesele pline și cu toată familia acasă.

La noi acasă, mama și bunica aveau treabă întruna câteva zile înainte de Crăciun – și nu numai, ritualul era valabil și pentru restul ocaziilor în care aveam invitați. Masa era întotdeauna bogată, abia aveau loc toate felurile de mâncare. De altfel, se putea sătura toată lumea doar cu aperitivele: câteva legume proaspete, brânzeturi și salamuri, dar și salata-minune a mamei, plus mult-lăudata zacuscă de ghebe. Dacă era prânz, aveam și ciorbă. Și-apoi urmau felurile principale: piftie, fripturi și sarmale. Câteodată chiar și pește. Nu prea-mi amintesc de cozonac, că nu ne prea plăcea, mâncam doar câte o felie. Însă mama făcea niște clătite cu brânză și stafide la amintirea cărora mai-mai că-mi vine să pornesc cuptorul.

În zilele “normale”, mâncam ca toți oamenii. Nu aveam șapte feluri la masă, ci vreo două – cât e, de fapt, de ajuns. Însă, când aveam invitați, tata își dorea foarte mult să avem de toate. Multă mâncare (să nu cumva să nu fie de ajuns!) și multe feluri. Voia ca oamenii să se simtă bine, dar și să se laude un pic cu ce făcea mama; sau câte putea să facă.

Desigur, mamei nu prea-i plăcea. În primul rând, pentru că avea nevoie de cel puțin două zile ca să gătească. În al doilea rând, pentru că știa că e imposibil ca invitații noști să mănânce atât. Știa, la fel de bine, că o să ne strâmbăm la friptura reîncălzită și că n-o să mai avem chef de piftie în zilele următoare.

Cu toate astea, nu i-am văzut pe ai mei aruncând mâncare, în ciuda festinurilor de mai sus. Poate și pentru că ei au trecut prin vremuri în care n-aveau de nici unele. Tata îmi povestea chiar că, pe când avea vreo 7 ani (era în timpul celui de-al doilea Război Mondial), se învârtea pe lângă o oală cu fasole care era aproape gata. Era tot ce aveau de mâncare, iar el era un copil înfometat și nerăbdător. S-a fâțâit până când a răsturnat oala pe jos – și de-aici nu mai știu ce s-a întâmplat, că mereu îmi dădeau lacrimile când îl ascultam. Mi-a spus și cum, în facultate, n-avea bani de cantină și mânca doar dacă rămânea ceva după ce terminau colegii care plăteau. Dacă rămânea, primeau ceva și cei care nu aveau bani.

Având în vedere cele de mai sus, înțeleg dorința și nevoia lui de a avea masa plină cu de toate. Iar obiceiul ăsta nu era doar al familiei mele, ci, mai degrabă, o tradiție românească. Vrem belșug, vrem ceva bun de mâncare de sărbători, poate ceva mai bun decât de obicei. De acord – și eu simt la fel. Însă nu trebuie să fie neapărat mult. Sau, mai bine zis, nu trebuie să fie mai mult decât consumăm. Altfel, mâncarea ajunge la gunoi.

E doar un măr.
Dar nu ești singura.
Dacă fiecare om din orașul în care locuiești aruncă, într-o zi, un fruct sau o legumă, câte se strâng?
Dar dacă fiecare dintre noi aruncă resturile de la cină? O lingură de paste, un polonic de ciorbă, o felie de tort, o legătură de pătrunjel care s-a ofilit, un morcov zbârcit.

Câtă multă mâncare aruncăm, de fapt?
Conform unui articol recent pe acest subiect, un român aruncă anual 129 de kilograme de mâncare, adică 350 de grame pe zi. Practic, în fiecare zi, o porție de mâncare se duce la gunoi. Anual, 2,55 de tone de hrană (în special mâncare gătită, fructe și legume) ajung la gunoi – asta, numai în România.

Pentru că aproape un sfert dintre locuitorii României trăiesc la limita sărăciei și le este dificil să-și asigure hrana zilnică.

Pentru că risipa de hrană înseamnă risipă de energie, apă, și toate resursele implicate pentru a o produce. Efectele sunt atât de complexe încât merg până la încălzirea globală.

Deșeurile alimentare aruncate la coșul de gunoi fac imposibilă reciclarea celorlate deșeuri.

Iar în contextul în care resursele planetei sunt limitate, e o crimă să le aruncăm.

Primul lucru e să înțelegem că schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Nu contează ce face vecinul. Dacă ne interesează și ne gândim la risipa de alimente, atunci ne vom informa și vom schimba ceva.

Las mai jos câteva idei:

• Mergeți la cumpărături cu lista pe care ați scris ce vă trebuie și în ce cantități. E important să cumperați cât aveți nevoie, nu mai mult. Eu, de exemplu, reușesc să fac asta mai ales când comand alimentele online;
• Fiți atenți la data la care expiră alimentele. Asta e greșeala pe care o făceam eu cel mai des. Acum mă uit în frigider o dată la două zile și folosesc sau congelez produsele care mai au puțin și expiră.
• Gătiți. E fun și relaxant, iar când salvezi niște alimente prin metoda asta te simți chiar bine. Niște resturi de somon la grătar sunt minunate într-o salată sau cu un pic de orez. Orezul din ziua precedentă, care s-a uscat în frigider, va fi delicios dacă e prăjit și dacă-i adaugi câteva legume. Și, plăcerea mea, poți să faci un quiche cu aproape orice. Așa cum orice fruct va da savoare unei tarte. Uneori, nici nu e nevoie de tartă: mai știți gustul și parfumul unui măr pus în cuptor, cu un praf de scorțișoară?
• Nu gătiți în cantități foarte mari. Sau, dacă faceți asta, puneți surplusul în congelator. Eu sunt foarte fericită când pot să pregătesc o masă doar dezghețând niște sarmale (sunt preferatele fetelor);
• Nu umpleți farfuriile. Serviți-i pe cei dragi cu porții mici și mai adăugați dacă mai vor. Așa nu mai rămân resturi de mâncare în farfurie;
• Promit că e ultima dată când vorbesc despre congelator, dar pe mine mă salvează. Mi-era mereu ciudă că morcovii și păstârnacul se înmoaie imediat în frigider. Așa că îi curăț, îi pun în tocător și apoi, în pungi mici, la înghețat. Să vedeți ce fericită sunt când trebuie să fac o ciorbă și am verdeață și legume și gata curățate și tăiate;
• Planificați mesele pentru săptămâna viitoare. E ceva ce eu nu fac încă, trebuie – de exemplu, mă va scuti și de eternul “mami, ce mâncăm azi?”. Dar, ca să revin la subiectul nostru, când știți ce veți găti, știți și ce să cumpărați. Nu mai puneți în coș diverse alimente doar așa, “să fie”. O să implementez și asta curând.

Am dat doar câteva exemple, dar internetul e plin de tips & tricks. De asta am spus că, din punctul meu de vedere, cel mai important e să fim interesați de reducerea risipei; apoi, vom găsi informații despre cum să acționăm.

Mi-am început articolul cu amintirea meselor de Crăciun din două motive: pentru că e cea mai apropiată sărbătoare, dar și unul dintre momentele în care suntem cei mai tentați să facem risipă. Golim rafturile magazinelor ca “să avem de toate”, așa cum făceau părinții noștri.

Dar să ne amintim că suntem în 2021 și că putem cumpăra orice ne dorim în orice zi. Generația noastră n-a trăit atât de mulți ani în comunism încât să aibă acea teamă îngrozitoare că nu va găsi nimic de mâncare. Acum găsim.
Chiar și în perioada sărbătorilor, magazinele sunt închise cel mult o singură zi. N-avem nici un motiv să umplem cu vârf căruciorul din hypermarket, nici măcar pentru masa de Crăciun.

Pentru o cină specială putem cumpăra ceva mai bun sau putem face un preparat special, pentru care n-avem timp în fiecare zi. Dacă vrem mai multe feluri, le putem pregăti în zile diferite și, așa, în fiecare zi avem ceva deosebit la masă. Dar nu mai mult, nu doar ca “să fie”. Pentru că nu mâncăm, la o singură masă, mai mult decât de obicei – și nici nu e sănătos.

În final, un astfel de exercițiu aduce doar plusuri: nu mai petrecem o zi întreagă gătind, cumpărăm și mâncăm atât cât avem nevoie, ba chiar avem șanse să facem și economii. Și, foarte important, nu mai risipim hrana – primul pas pentru un comportament responsabil.

E o faptă bună care are un impact mai mare decât ne putem imagina. Și pe care, sper eu, n-o vom face doar de Crăciun.

Foto principală: Jay Wennington / Unsplash

The post Să avem de toate appeared first on Mara Coman.

Acum un an, în timp ce afară erau mai puțin de zero grade, stăteam de vorbă cu prietena mea care era disperată: n-avea nici căldură, nici apă caldă, fetița ei era răcită și nu mai știa ce să facă. Cumpărase un calorifer și încălzea apă pe aragaz, dar cât timp poți trăi așa? De câte calorifere e nevoie ca să încălzești un apartament, nu doar o cameră? Cum e să te speli în lighean, într-o baie în care e frig, de nici nu-ți vine să-ți scoți hainele?

Și mie mi-a fost frig, deși, din fericire, a trecut mult timp de-atunci. Mi-a fost frig în facultate, când verificam în fiecare zi caloriferele reci și îmi imaginam ziua în care, în sfârșit, se vor încălzi.
Locuiam într-un apartament împreună cu două colege și ne încălzeam în bucătărie, cu cuptorul aprins. Mâncam ciorbă și beam cafea fierbinte, iar noaptea dormeam în trening. Cât despre zilele fără apă caldă, nici nu vreau să vorbesc. Bine că n-am avut parte de prea multe, pentru că spălatul pe cap cu apă încălzită și clătitul cu ibricul fac parte din acele lucruri de care nici nu vreau să-mi amintesc.

Vestea tristă e că sunt mulți oameni care trăiesc așa în fiecare zi. Nu doar o câteva zile, o săptămână sau o lună. Din contră: în viața lor, frigul de acasă e regula.
Un sfert din populația României locuiește într-o gospodărie care nu dispune de baie, duș sau toaletă cu apă curentă. Accesul la apa caldă rămâne o problemă majoră în mii de instituții din România, așa cum sunt școlile și grădinițele în special din mediul rural. Bine, asta nu înseamnă că nu se întâmplă ca în școlile din Capitală să nu fie căldură – doar că de obicei sunt perioade destul de scurte.

În acest context, orice inițiativă care îi ajută pe oameni să trăiască în condiții decente e mai mult decât bine-venită. De aceea voi vorbi în continuare despre un proiect în urma căruia au primit ajutor peste 70 de mii de oameni în acest an și peste 200 de mii, în ultimii patru ani. Este vorba despre campania umanitară Ariston Comfort Challenge (ajunsă la cea de-a patra ediție) în parteneriat cu Crucea Roșie Română.

Obiectivul principal al proiectului a fost să ofere confortul acolo unde este nevoie, acolo unde pare greu de atins și să transforme accesul la apă caldă din România în ceva de care beneficiază toată lumea.

Astfel, Caravana Ariston din acest an a început în luna septembrie și a parcurs 26 de județe pentru a ajunge în localitățile identificate de către Crucea Roșie Română unde au fost donate boilere electrice către instituții importante care nu beneficiază de echipamente de încălzire a apei, așa cum sunt: școli, grădinițe, cabinete medicale, cămine de bătrâni și copii.

Proiectul face parte din platformă extinsă de programe sociale Ariston pentru comunitate care reuneşte toate proiectele de CSR sub o misiune comună, unitară, aceea de a duce confortul acolo unde este nevoie oferind astfel o contribuție reală în comunitățile în care activează. Platforma este o continuare locală a campaniei globale Ariston Comfort Challenge.

Și în acest an s-au alăturat campaniei Elisabeta Lipă, cvintuplă campioană olimpică la canotaj și președinte al Federației Române de Canotaj, și sportivul de anduranță Andrei Roșu. Aceștia și-au asumat experimentarea unei situații inconfortabile, pentru a demonstra faptul că ceea ce pentru unii este doar o provocare, pentru prea mulți români este o rutină zilnică. Video-urile celor doi fac o paralelă interesantă între ce înseamnă pentru niște sportiv de performanță să fie într-un context dificil la un moment dat și viața oamenilor pentru care apa caldă este un lux – tot un context dificil, dar în care trăiesc în fiecare zi.

E important să ne uităm și la pașii care au fost făcuți în direcția bună, motiv pentru care las mai jos și rezultatele acestei campanii.
În cei patru ani de când a fost lansată, au fost donate 2 150 de echipamente performante de încălzire a apei către 1 238 de instituții de învățământ, cămine de bătrâni și centre medicale din țară, oferind astfel acces la apă caldă pentru 240 199 de persoane.

În cadrul ediției din 2021, implementată la nivel național cu sprijinul parternerului tradițional – Crucea Roșie, Ariston Thermo a donat 658 de echipamente termice de ultimă generație către 369 de instituții din întreaga țară, de care beneficiază în prezent peste 74 917 de copii și vârstnici.

Nu-mi rămâne decât să sper că, în viitorul apropiat, vor fi din ce în ce mai puțini oameni pentru care condițiile unui trai decent să reprezinte un lux.

Foto principală: Alex Padurariu / Unsplash.

The post Ție ți-a fost vreodată frig acasă? appeared first on Mara Coman.

Erau două păpușele gingașe și delicate, mai mici decât ceilalți bebeluși din maternitate, pentru că se născuseră înainte de termen. E ceva ce se întâmplă destul de des în cazul gemenilor, dar recunosc nu mă gândisem prea des la asta în timpul sarcinii. Nimic nu anunța să apară vreo problemă, așa cum nu aveam nici prea multe date care să mă facă să cred că micuțele vor veni pe lume mai devreme. Aveam un medic bun, urma să nasc la o maternitate despre care știam că e bine dotată și reușisem să-mi păstrez optimismul.

În noaptea în care am ajuns la spital, asistentele roiau în jurul meu, mă întrebau câte săptămâni are sarcina și ziceau câte un „îhî”. Îmi făcuseră o injecție care conținea și un calmant, așa că eram mai zen ca niciodată. Abia mai târziu am aflat că momentul în care s-au născut fetele mele nu era chiar cel mai bun și că ar fi putut apărea probleme. Din fericire, n-au fost; am stat în spital cinci zile în loc de trei, apoi am plecat acasă. Azi zburdă prin curte ca două căprioare, iar eu mai ies din când în când să văd dacă Ioana aleargă sau se cațără pe undeva, că nu-s nici două săptămâni de când și-a rupt mâna.

Înainte să le am pe ele, au ajuns la mine puține povești despre copiii născuți prematur. Și-acum zece ani existau problemele de astăzi, însă, din fericire, acum sunt mai multe fundații și companii care se implică și ajută. În România avem puține secții de neonatologie dotate cu aparatura necesară pentru a salva viețile bebelușilor înainte de termen. Din acest motiv, avem cea mai mare rată a mortalității infantile, aproape dublă față de media țărilor Uniunii Europene. La fiecare șapte ore, un nou-născut din țara noastră se stinge într-o secție de neonatologie insuficient dotată. Mulți bebeluși nu reușesc să supraviețuiască.

Acum doi ani, când am vizitat secția de Terapie Intensivă Neonatală Constanța și am auzit poveștile spuse de medici, abia îmi puteam opri lacrimile. Secția respectivă a fost renovată și modernizată cu ajutorul Fundației Vodafone România și a altor ONG-uri – am scris despre acest proiect aici. Din fericire, Fundația își continuă proiectele: de curând a lansat o linie de finanțare în valoare de 5 milioane de lei numită „Fondul Viață pentru Nou-Născuți”. Acesta e destinat renovării, modernizării și dotării cu echipamente medicale a compartimentelor și secțiilor de neonatologie din spitalele publice din întreaga țară.

Pentru suplimentarea bugetului existent care să permită extinderea proiectului în cât mai multe unități medicale, fundația anunță și o campanie publică de strângere de fonduri. Puteți dona orice sumă, începând cu 10 lei, o singură dată sau – toate detaliile sunt aici – sau puteți face o donație lunară de 2 euro prin SMS, câte  (trimiteți textul RITM la numărul scurt 8845).

Știu că fiecare donează pentru cauzele în care crede; știu că sunt și foarte multe și că nu e ușor de ales. Pe mine mă emoționează tot ce ține de copii, motiv pentru care am vrut să împărtășesc cu voi proiectul ăsta. Știu sigur că va fi pus în practică și că, peste câțiva ani, vom fi cu toții mândri că am contribut la el și că, în felul ăsta, am salvat niște micuți. Le-am oferit o șansă la viață.

Foto: Minnie Zhou / Unsplash

The post Cele mai mici inimi appeared first on Mara Coman.

 

View this post on Instagram

 

E #timpulsacitim. Citește și tu o pagină dintr-o carte si postează clipul până la 14 noiembrie cu #timpulsacitim. Pentru fiecare video postat, Asociatia Curtea Veche va dona o carte copiilor care nu au acces la lectură. Eu am citit un fragment scurt din „O viață măruntă” de Hanya Yanagihara. E despre dragoste și seninătate.

A post shared by Mara Coman (@maracoman) on Nov 3, 2020 at 11:48pm PST

Le-am convins și pe micuțe să citească dintr-o carte de-ale lor, desigur. Cartea lor e „Te-am găsit, în sfârșit”, scrisă de Alina Vârlănuță și ilustrată de Diana Grigore.

 

View this post on Instagram

 

Pentru fiecare video cu #timpulsacitim pe care îl postăm în social media până pe 14 noiembrie, @asociatiacurteaveche donează câte o carte unui copil care nu are acces la lectură. Citește și tu o pagină dintr-o carte și folosește #timpulsacitim. @curteavechepublishing

A post shared by Ioana si Maria Coman (@ioana_si_maria) on Nov 5, 2020 at 3:43am PST

P.S. În foto nu sunt eu, deși aș fi putut fi. Asta e plăcerea mea de sâmbătă dimineața: să îmi fac o cafea cu spumă de lapte și să citesc în pat. Uneori mai și adorm la loc.

Foto: Anthony Tran / Unsplash

The post Acum e #TimpulSaCitim appeared first on Mara Coman.

Nu știu dacă vă imaginați cum arată un copilaș atât de mic. Nici eu nu prea știu, de fapt, însă mă gândesc că gemenele mele au avut puțin peste două kilograme fiecare. Văzusem păpuși mai mari decât ele. Dar 550 de grame, vă dați seama? Ce șanse avea să trăiască?

Despre acest bebeluș și despre mulți alții a vorbit ieri neonatologul Cătălin Cîrstoveanu, șeful secției de Terapie Intensivă de la Spitalul Marie Curie din București. Ne aflam însă la Constanța, la Spitalul Clinic Județean de Urgență, unde tocmai a fost finalizată renovarea și modernizarea la standarde europene a Compartimentului de Terapie Intensivă Neonatală.
Un proiect îndrăzneț, început acum doi ani, și în care s-au investit peste 2 milioane de euro, fonduri puse la dispoziție de Fundația Vodafone România (1.540.000 de euro), Asociația Dăruiește Aripi (280.000 de euro) și Asociația Inima Copiilor (240.000 de euro). Acest proiect vine după unul similar derulat de Fundația Vodafone România în anul 2013: construirea unei secții moderne de terapie intensivă neonatală la Spitalul Marie Curie din București.

Știu, mai sus sunt multe cifre, însă e nevoie de ele pentru a înțelege cât efort presupune renovarea și modernizarea unei secții de terapie intensivă. Dacă nu ai treabă cu domeniul ăsta și dacă n-ai avut o astfel de urgență te poți gândi că „renovat” și „modernizat” înseamnă că locul arată mai frumos. Și da, e frumos, e nou, e colorat și pe pereți sunt tablouri cu tigrișori care fac baloane cu gumă de mestecat. Însă nu asta e diferența pe care vreau să o evidențiez. E ceva mult mai important: în această secție se vor salva, anual, sute de vieți. Și asta, în contextul în care mortalitatea infantilă în sud-estul României este de trei ori mai mare decât media europeană: în 2015, mai mult de 10 bebeluși din o mie nu supraviețuiau, iar unul dintre principalele motive era că nu aveau unde să fie tratați.

Ieri, la Constanța, am fost printre jurnaliștii care au fost la conferința de presă și care au vizitat Compartimentul de Terapie Intensivă Neonatală.

I-am ascultat vorbind pe toți cei implicați și-am înțeles, încă o dată, că astfel de proiecte de amploare nu pot fi duse la bun sfârșit decât dacă există niște oameni care își doresc într-adevăr să ajute. Murielle Lorilloux, CEO Vodafone și UPC România, a povestit despre nepoțelul ei, născut în Franța, care a avut nevoie de îngrijiri speciale după naștere pentru o perioadă destul de lungă. Un moment greu pentru familie, își amintește Murielle, dar nici nu vrea să-și imagineze ce-ar fi însemnat să nu existe un spital în care cel mic să poată fi tratat corespunzător. A fost unul dintre momentele în care am lăsat privirea în jos, încercând să-mi înghit lacrimile: vă dați seama ce este în sufletul unui părinte care are un bebeluș bolnav și care știe că nu are unde să-l trateze în România?

Am vizitat ieri noul Compartiment de Terapie Intensivă Neonatală de la Constanța, iar neonatologul Cătălin Cîrstoveanu a fost ghidul nostru. Am aflat multe lucruri pe care nu le știam, ne-a povestit și despre proiectul similar de la Marie Curie din București, cum au fost salvate o mulțime de vieți și cum medicii de la Constanța țin legătura cu cei din Capitală pentru a învăța din experiența lor. Atunci am aflat și despre bebelușul despre care scriam la început: cel care cântărea doar 550 de grame la naștere. Din fericire, a supraviețuit. Însă n-ar fi avut șanse într-un spital sau într-o secție nemodernizată și neechipată corespunzător. Și, din păcate, în România sunt puține locuri în astfel de secții, motiv pentru care sunt mereu bebeluși pe lista de așteptare. Își așteaptă șansa la viață.

…Am întrebat ce se întâmplă cu cei pentru care nu sunt locuri în aceste secții moderne și am primit răspunsul pe care îl intuiți: nu pot fi salvați. Și nu, nu vă spun toate astea ca să vă emoționez. Ci ca să subliniez încă o dată ce spuneam la început: că renovarea și modernizarea la standarde europene a Compartimentului de Terapie Intensivă Neonatală de la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Constanța este cu adevărat o realizare. Aici se vor salva vieți și nu cred că există vreun lucru mai important de spus.

MAI MULTE despre noul Compartiment de Terapie Intensivă Neonatală de la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Constanța:

• Aici vor fi îngrijiți, anual, peste 1.000 de copii născuți cu afecțiuni medicale sau prematur din județele Constanța, Tulcea, Ialomița, Călărași, Brăila și Galați.
• Secția a fost modernizată după modelul celei de la Spitalul Marie Curie din București, considerată a fi cea mai modernă secție de terapie intensivă nou-născuți din Europa.
• Secția de Terapie Intensivă Neonatală nu mai fusese renovată, decât parțial, din 1968, anul construirii spitalului.
• În urma lucrărilor efectuate, compartimentul corespunde standardelor europene, fiind dotat și cu o soluție de telemedicină modernă, ceea ce constituie un punct de plecare pentru a oferi șanse crescute de supraviețuire nou-născuților cu afecțiuni medicale severe.
• Soluția de telemedicină cu care a fost dotată secția oferă un sistem de supraveghere video a pacienților și va permite transmiterea securizată de imagini și parametri medicali, în timp real, urmărirea de la distanță a semnelor vitale ale pacienților și organizarea de videoconferințe.
• Fiecare salon este dotat cu o cameră de supraveghere, care în caz de urgențe poate face zoom pe monitoarele de funcții vitale montate pe pandante.
• În holul central se află monitoare pe care se pot afișa funcțiile vitale sau imagini din saloane și camere de supraveghere pentru monitorizarea activității de pe hol.
• În camera medicilor a fost instalat un videowall.
• În urma lucrărilor de renovare, reamenajare și modernizare efectuate pe o suprafață de 600 de metri pătrați, compartimentul dispune de 22 de locuri la terapie intensivă, împărțite în 6 saloane cu câte un pat și 8 saloane cu câte două paturi, și de 10 locuri pentru prematuri.
• Noua schemă a unității permite extinderea capacității zonei de terapie intensivă non-născuți până la 30 de locuri, în cazul unei eventuale creșteri a numărului de pacienți.
• Camera pentru pregătirea laptelui și camera pentru pregătirea perfuziilor sterile sunt dotate cu hote de flux laminar, ceea ce permite prepararea perfuziilor în mediu steril și conduce la reducerea masivă a infecțiilor nosocomiale.
• Climatizarea și tratarea aerului se fac cu aport 100% de aer proaspăt, trecut prin 30 de cutii filtrante prevăzute cu filtre HEPA 14, recomandate pentru sălile de operație și secțiile de terapie intensivă.
• Saloanele sunt prevăzute cu pandante și console medicale, o rețea de distribuție a gazelor medicale și echipamente integrate de detecție, semnalizare și avertizare a incendiilor, precum și cu un sistem de desfumare mecanică ce poate realiza inversarea funcțiilor unor ventilatoare dedicate.
• Condițiile de intimitate, posibilitatea mamelor de a petrece timp nelimitat în salon și iluminarea de mai multe tipuri (naturală, indirectă, directă, de lucru, de veghe cu intensitate reglabilă) asigură nou-născuților confortul individual atât de important pentru dezvoltarea psihosomatică din primele zile de viață.

Secția despre care am scris va fi funcțională în 2020, cel mai probabil în vară, după cum au declarat la conferința de presă autoritățile locale, cele care au sarcina de a echipa saloanele cu aparatura necesară.

Fundaţia Vodafone România este o organizaţie neguvernamentală românească, cu statut caritabil, distinctă şi independentă de operaţiunile comerciale ale companiei, înfiinţată în 1998. În cei peste 20 ani de activitate, Fundaţia Vodafone România a finanţat 1.132 de programe derulate de 730 de ONG-uri din întreaga țară, în domeniile sănătăţii, educaţiei, serviciilor sociale. Proiectele au avut aproape 3 milioane de beneficiari – copii, tineri, vârstnici, persoane defavorizate fizic, social sau economic. Până în prezent, Fundaţia Vodafone România a investit 30 milioane de euro în proiecte desfăşurate de organizaţiile non-profit partenere. Mai multe detalii despre programele fundației sunt disponibile pe fundatia-vodafone.ro, Jurnal de bine și pe Facebook.

Dacă atunci când am scris articolul, secția nu putea să primească încă pacienți, azi revin cu vești bune, pe care tocmai le-am primit.
Compartimentul de Terapie Intensivă Neonatală al Spitalului Județean Constanța este funcțional și a primit deja pacienți. Printre ei, primii tripleți născuți în județul Constanța în ultimii nouă ani.

În încheiere, câteva fotografii de dinainte de renovare.

The post Aici se vor salva vieți appeared first on Mara Coman.