Pot pune pariu că toți știți deja că mă gândesc la ciocolată și la promisiunea pe care ne-o facem de cele mai multe ori când deschidem un pachet nou: „O să iau doar o pătrățică.”

Un fel de „am vrut doar să gust, de poftă”, doar că eu, una, chiar nu știu pe nimeni care să se fi ținut de promisiunea asta.

Voi cunoașteți pe cineva care chiar mănâncă doar o bucățică? Și, dacă da, de ce e atât de sever cu el însuși? De ce se pedepsește atât de tare?😊

Noi, cei născuți înainte de ’90, n-am avut parte de diverse sortimente sortimente. Ciocolata era o raritate. Primeam, când și când, din aceea chinezească, dar nu prea-mi plăcea.

Abia prin generală îmi amintesc de un soi de ritual care să includă acest dulce: pentru că mi-era greu să mă trezesc dimineața și să mă pregătesc de școală, mama mă momea cu niște ciocolată cu lapte și umplutură de căpșune. Așa deschideam ochii fără proteste 😊.

Era favorita mea și încă îmi place combinația, mai ales îmi aduce aminte de acele zile în care mă simțeam răsfățată.

De altfel, asociez ciocolata cu starea de bine. Pentru că o savurez când sunt fericită, când vreau să mă alint, când am timp să fac ceva doar pentru mine.
Îmi vin în minte momentele în care sunt singură acasă, în care nimeni nu-mi cere de mâncare, nu am lucruri urgente de făcut și nu mă grăbesc nicăieri. Ce lux! Trebuie sărbătorit cu una, două sau – mai bine să fim sinceri – trei bucăți de ciocolată.

Nu-mi place mereu să fiu adult, mai ales când sunt pusă în diverse situații mai dificile, când am diverse probleme de rezolvat. Dar ador că nu mai trebuie să cer voie să mănânc dulce! Că nu mă ceartă nimeni dacă n-am luat masa înainte, nici nu mă condiționează să mă opresc doar o pătrățică sau două.

Dar nu ăsta era secretul meu, ci faptul că am avut o perioadă destul de lungă în care făceam o nebunie: mă trezeam din somn, undeva în jur de 3, și ronțăiam ciocolată rece și crocantă din frigider.

Recunosc că mă simțeam un pic vinovată, doar un pic. Știu că nu e tocmai recomandat să mănânci noaptea, dar eu iubeam acel moment dulce combinat cu liniștea nopții.
A ținut o perioadă destul de lungă; apoi, pur și simplu, am început să dorm până dimineața.

Nu mănânc doar un singur fel, ci am perioade în care-mi face cu ochiul una anume, apoi trec la alta.

La Schogetten îmi place că sunt foarte multe sortimente și sunt deja “tăiate” pătrățelele – uneori am câteva feluri pe o farfuriuță, lângă mine; când lucrez, poate când citesc sau mă uit la un film.

Cea mai nouă pasiune e pentru cea cu unt de arahide crocant; ador acele bucățele crunchy. Și, deși nu sunt o mare iubitoare de ciocolată neagră, recunosc că m-a cucerit sortimentul cu merișoare. Crusta crocantă de ciocolată amăruie se îmbină într-un mare fel cu umplutura de fructe dulci-acrișoare. A fost o descoperire neașteptată pentru mine.

Nu puteam să omit nici varianta de ciocolată cu lapte și umplută de căpșune. E muuult mai bună decât ce mâncam când eram eu copil, dar are acea aromă care mă duce cu gândul la zilele în care eram mică și alintată de mama.

De câte bucățele de ciocolată credeți că e nevoie pentru a retrăi amintirea asta?

E singura situație în care mie-mi e de-ajuns chiar și una singură.

Foto și video: Anya Dimitrov. Locație: Radisson Blu București.

*

Acest articol a fost scris în colaborare cu Schogetten.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Mara Coman (@maracoman)

The post Doar o pătrățică appeared first on Mara Coman.

Aseara am ajuns acasa, mi-am facut o salata, am citit ceva. Dar tot ma gandeam la frigiderul plin cu fructe si legume de la tata, direct din gradina. Si m-am decis sa fac ceva dulce cu fructele. Era aproape zece seara, dar nu-i nimic, un cheesecake cu mure se face repede. Asa ca pun in rasnita vreo 300 de grame de biscuiti, peste ei, un pachet de unt topit si, cu amestecul asta, ma apuc sa tapetez tava mea de tarta (ca alta n-am – ideal se face intr-o tava inalta, cu mai multa crema). Apoi o pun vreo zece minute in frigider si fac crema: 250 de grame de mascarpone, 250 de branza philadelphia, vreo 90-100 grame de zahar si doua oua. Le amestec cu mixerul, apoi pun crema peste blatul rece de biscuiti. La cuptor vreo jumatate de ora, teoretic la 180 de grade. Practic, la cate grade se incalzeste cuptorul meu care nu-i asa sofisticat si nu-mi arata decat daca e foc mare sau  mic.

Peste vreo jumatate de ora am scos minunea din cuptor, am lasat-o sa se raceasca si am pus murele deasupra. Peste fructe se poate pune si un jeleu, un pic de dulceata sau ce-i place fiecaruia.

Stiu ca nu-i musai sa faci crema pentru cheescake cu oua, ca se poate face si rece, fara sa o pui la cuptor, dar asa m-a lovit pe mine inspiratia acum, pe canicula. Ca sa nu mai spun ca, dupa ce am terminat cu cheesecake-ul, am pus in cuptor si o tarta cu crema de vanilie si piersici. Si cum imi propusesem eu sa fac ceva dulce si repede, m-a prins unu noaptea prin bucatarie. De-aia n-am mai pozat-o, ca abia imi mai tineam ochii deschisi. Insa erau de ajuns de deschisi cat sa vad ce am lasat in urma: aveam faina si/sau biscuiti maruntiti pe nas, pe masa, sub masa, pe tricou, pe maini. Peste tot. Amanuntul asta nu face parte din reteta de prajituri, doar ca eu sunt atat de priceputa incat las bucataria alba la finalul ostilitatilor.

Partea buna: cheescake-ul a fost adus in redactie si a fost si apreciat, ca a disparut in cinci minute. Data viitoare fac doua tavi, promit.

Credit foto: telefon, lumina slaba. Serios ca lucrurile aratau mai bine in realitate decat in poza.

The post Pofta de cheesecake cu mure appeared first on Mara Coman.

Pentru ca rareori mi-e pofta de dulciuri, nu prea fac prajituri. Si atunci cand fac, trebuie sa fie racoritoare si sa aiba fructe. Aceasta este a treia oara cand fac o tarta. Si sunt fericita ca a iesit tare buna.

Reteta am luat-o de pe internet: aluatul l-am facut ca la Petit Chef, iar crema de vanilie ca la Chez Mazilique. Si a iesit tarta mea. Am cautat in doua locuri pentru ca imi place mie sa pun ou in aluat. Peste crema de vanilie am pus felii de capsuni si de banane. Si un pic de menta taiata marunt (care din pacate nu e in poza, ca n-a mai avut rabdare fotograful :)).

E un desert racoritor, colorat si se face cu orice fruct. Si repede 🙂

The post Tarta cu capsuni si banane appeared first on Mara Coman.