În anii în care am lucrat pentru revistele de modă (ani care, practic, înseamnă jumătate din viața mea), ediția de decembrie era mereu plină de strălucire. La propriu și la figurat. Titlurile de pe copertă erau aurii sau argintii, rochiile aveau paiete, cerceii, diamante. Toate pentru niște petreceri pline de fast, pentru niște sărbători în care toată lumea urma să fie fericită și să primească multe cadouri.

A fost nevoie să treacă trei ani de la divorțul meu de reviste tipărite ca să mă întreb dacă nu cumva toată strălucirea asta era exagerată și, mai mult, dacă nu venea cu un soi de presiune bolnăvicioasă: trebuie să fii și tu fericită de Crăciun dacă toată lumea e.

Trebuie să porți și tu rochii cu paiete și diamante cu multe carate.

Trebuie să mergi la petreceri, să primești și să oferi cadouri, să ai niște sărbători despre care merită să povestești la birou.

Oare chiar trebuie?

În imaginea mea idilică despre Crăciun – și o spun cu toată sinceritatea – predomină niște dimineți în pijamale. Și, dacă e să adaug puțin lux, niște șosete din cașmir. Nu din alea groase și grosolane de care făcea bunica, ci din astea moi, de nu-ți vine să le mai dai jos.

De ce zic de pijamale?
Pentru că eu le asociez cu zilele libere. Zile în care nu plec de acasă, în care fac ce vreau. Stau în pat până târziu, fac puzzle cu fetele, citesc, îmi rearanjez hainele din dulap, eventual pe culori (o fixație mai nouă), beau un pahar de vin și-mi pun un film la care știu că voi adormi după 20 de minute.

O mică paranteză: am scris de curând despre Revelionul din pandemie în care am stat acasă, dar am purtat o rochie din paiete. Și poate părea că mă contrazic. Ei bine, eu cred că e important să marchezi niște momente, să te îmbraci frumos când ai chef (cu sau fără motiv) – mie, cel puțin, îmi face bine la cap. Dar la fel de bine îmi face să-mi petrec cele mai multe zile din vacanța de iarnă în pijamale. Nu cred că aceste două outfit-uri se exclud unul pe altul. Am încheiat paranteza.

Sigur că pentru unii dintre voi e posibil să sune extrem de plicticos. Nu intenționez să vă contrazic: chiar este plicticos. Dar e exact ce-mi trebuie după câteva luni destul de agitate, cu întâlniri, evenimente, filmări, poze, you name it.

Poate de aceea fug de cinele impuse și, deși îmi place să gătesc, mă bucur că la mine acasă nu insistă nimeni să mă vadă de dimineața până seara înfășurând la sarmale sau tăind morcovii în cubulețe simetrice pentru salata boef.
Da, mâncăm și una, și alta. De obicei le cumpărăm, că nu prea-mi place să le fac. Dar n-avem circul ăla, cu mâncat la oră fixă, cu vesela aia bună (de altfel, am doar un set de farfurii) toată lumea să stea la masă, felul unu, doi, trei.

La noi e cu relaxare. Trecem lejer de la sarmale la paste carbonara, de la salată boef la sushi, indiferent în ce zi suntem.

Important e să fie bun, să ne simțim bine, să ne placă la noi acasă.

Și petrecerile? Oh, well. Nici măcar la 20 de ani n-am vrut petreceri doar ca să fie. Îmi amintesc niște Revelioane forțate, în care am fost undeva din simplul motiv că mi se părea că nu e ok să stau acasă. A fost groaznic. De altfel, număr pe degete party-urile de Anul Nou la care chiar m-am simțit bine.

Și, la voi cum e? Cât de strălucitor petreceți?

Foto: Unsplash+.

The post Cum stați cu strălucirea de Sărbători appeared first on Mara Coman.

Iar eu a trebuit să le spun că sper că da, vine la toți. Însă le-am povestit și că nu toți copiii au parte de un Moș ca în reclame, cu un sac plin de cadouri. Unii primesc cadouri modeste, pentru că atât își permit familiile lor. A urmat o discuție în care ele mi-au spus că e nedrept, că toți copiii ar trebui să fie fericiți de Crăciun și să primească daruri frumoase. N-am avut inima să le reamintesc că sunt atât de mulți care nu au nimic, nici măcar destulă mâncare. Care locuiesc în centre de plasament și care, probabil, nu i-au scris niciodată lui Moș Crăciun.

Ei bine, la vreo două zile după această discuție, am primit un mail cu info despre campania de Crăciun a celor de la Vodafone care se adresează tocmai categoriilor sociale despre care vorbeam mai sus: oameni cu venituri foarte mici sau copii care trăiesc în centre de plasament.

Pentru că Vodafone vrea să ducă spiritul Crăciunului în casele de tip familial și centrele de plasament din România, le-a echipat cu tehnologie și soluții de comunicații care să asigure copiilor și tinerilor instituționalizați acces la comunicații, educație și divertisment.

Astfel, 141 de locuințe de tip familial și centre de plasament din 23 județe ale țării și din București vor primi kituri constând în laptopuri, tablete și servicii de Internet mobil. În acest fel, Vodafone duce bucuria de a dărui și către cei care au mai mare nevoie, arătându-și prin această campanie de responsabilitate socială recunoștința și față de clienții săi care contribuie la bucuria copiilor instituționalizați, folosind zi de zi serviciile de telefonie mobilă, internet și televiziune furnizate de Vodafone. Campania a fost inițiată și susținută financiar de Vodafone România și implementată cu sprijinul Fundației Vodafone România, al Hope and Homes for Children România și al Asociației SOS Satele Copiilor România.

E una dintre acele fapte bune care chiar merită aplaudate.

The post Moșul vine la toți copiii? appeared first on Mara Coman.

Vă amintiți de pregătirile de Crăciun din familiile voastre? Sigur că da. De altfel, toți avem aceste povești cu mirosul de cozonac și de sarmale, cu mesele pline și cu toată familia acasă.

La noi acasă, mama și bunica aveau treabă întruna câteva zile înainte de Crăciun – și nu numai, ritualul era valabil și pentru restul ocaziilor în care aveam invitați. Masa era întotdeauna bogată, abia aveau loc toate felurile de mâncare. De altfel, se putea sătura toată lumea doar cu aperitivele: câteva legume proaspete, brânzeturi și salamuri, dar și salata-minune a mamei, plus mult-lăudata zacuscă de ghebe. Dacă era prânz, aveam și ciorbă. Și-apoi urmau felurile principale: piftie, fripturi și sarmale. Câteodată chiar și pește. Nu prea-mi amintesc de cozonac, că nu ne prea plăcea, mâncam doar câte o felie. Însă mama făcea niște clătite cu brânză și stafide la amintirea cărora mai-mai că-mi vine să pornesc cuptorul.

În zilele “normale”, mâncam ca toți oamenii. Nu aveam șapte feluri la masă, ci vreo două – cât e, de fapt, de ajuns. Însă, când aveam invitați, tata își dorea foarte mult să avem de toate. Multă mâncare (să nu cumva să nu fie de ajuns!) și multe feluri. Voia ca oamenii să se simtă bine, dar și să se laude un pic cu ce făcea mama; sau câte putea să facă.

Desigur, mamei nu prea-i plăcea. În primul rând, pentru că avea nevoie de cel puțin două zile ca să gătească. În al doilea rând, pentru că știa că e imposibil ca invitații noști să mănânce atât. Știa, la fel de bine, că o să ne strâmbăm la friptura reîncălzită și că n-o să mai avem chef de piftie în zilele următoare.

Cu toate astea, nu i-am văzut pe ai mei aruncând mâncare, în ciuda festinurilor de mai sus. Poate și pentru că ei au trecut prin vremuri în care n-aveau de nici unele. Tata îmi povestea chiar că, pe când avea vreo 7 ani (era în timpul celui de-al doilea Război Mondial), se învârtea pe lângă o oală cu fasole care era aproape gata. Era tot ce aveau de mâncare, iar el era un copil înfometat și nerăbdător. S-a fâțâit până când a răsturnat oala pe jos – și de-aici nu mai știu ce s-a întâmplat, că mereu îmi dădeau lacrimile când îl ascultam. Mi-a spus și cum, în facultate, n-avea bani de cantină și mânca doar dacă rămânea ceva după ce terminau colegii care plăteau. Dacă rămânea, primeau ceva și cei care nu aveau bani.

Având în vedere cele de mai sus, înțeleg dorința și nevoia lui de a avea masa plină cu de toate. Iar obiceiul ăsta nu era doar al familiei mele, ci, mai degrabă, o tradiție românească. Vrem belșug, vrem ceva bun de mâncare de sărbători, poate ceva mai bun decât de obicei. De acord – și eu simt la fel. Însă nu trebuie să fie neapărat mult. Sau, mai bine zis, nu trebuie să fie mai mult decât consumăm. Altfel, mâncarea ajunge la gunoi.

E doar un măr.
Dar nu ești singura.
Dacă fiecare om din orașul în care locuiești aruncă, într-o zi, un fruct sau o legumă, câte se strâng?
Dar dacă fiecare dintre noi aruncă resturile de la cină? O lingură de paste, un polonic de ciorbă, o felie de tort, o legătură de pătrunjel care s-a ofilit, un morcov zbârcit.

Câtă multă mâncare aruncăm, de fapt?
Conform unui articol recent pe acest subiect, un român aruncă anual 129 de kilograme de mâncare, adică 350 de grame pe zi. Practic, în fiecare zi, o porție de mâncare se duce la gunoi. Anual, 2,55 de tone de hrană (în special mâncare gătită, fructe și legume) ajung la gunoi – asta, numai în România.

Pentru că aproape un sfert dintre locuitorii României trăiesc la limita sărăciei și le este dificil să-și asigure hrana zilnică.

Pentru că risipa de hrană înseamnă risipă de energie, apă, și toate resursele implicate pentru a o produce. Efectele sunt atât de complexe încât merg până la încălzirea globală.

Deșeurile alimentare aruncate la coșul de gunoi fac imposibilă reciclarea celorlate deșeuri.

Iar în contextul în care resursele planetei sunt limitate, e o crimă să le aruncăm.

Primul lucru e să înțelegem că schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Nu contează ce face vecinul. Dacă ne interesează și ne gândim la risipa de alimente, atunci ne vom informa și vom schimba ceva.

Las mai jos câteva idei:

• Mergeți la cumpărături cu lista pe care ați scris ce vă trebuie și în ce cantități. E important să cumperați cât aveți nevoie, nu mai mult. Eu, de exemplu, reușesc să fac asta mai ales când comand alimentele online;
• Fiți atenți la data la care expiră alimentele. Asta e greșeala pe care o făceam eu cel mai des. Acum mă uit în frigider o dată la două zile și folosesc sau congelez produsele care mai au puțin și expiră.
• Gătiți. E fun și relaxant, iar când salvezi niște alimente prin metoda asta te simți chiar bine. Niște resturi de somon la grătar sunt minunate într-o salată sau cu un pic de orez. Orezul din ziua precedentă, care s-a uscat în frigider, va fi delicios dacă e prăjit și dacă-i adaugi câteva legume. Și, plăcerea mea, poți să faci un quiche cu aproape orice. Așa cum orice fruct va da savoare unei tarte. Uneori, nici nu e nevoie de tartă: mai știți gustul și parfumul unui măr pus în cuptor, cu un praf de scorțișoară?
• Nu gătiți în cantități foarte mari. Sau, dacă faceți asta, puneți surplusul în congelator. Eu sunt foarte fericită când pot să pregătesc o masă doar dezghețând niște sarmale (sunt preferatele fetelor);
• Nu umpleți farfuriile. Serviți-i pe cei dragi cu porții mici și mai adăugați dacă mai vor. Așa nu mai rămân resturi de mâncare în farfurie;
• Promit că e ultima dată când vorbesc despre congelator, dar pe mine mă salvează. Mi-era mereu ciudă că morcovii și păstârnacul se înmoaie imediat în frigider. Așa că îi curăț, îi pun în tocător și apoi, în pungi mici, la înghețat. Să vedeți ce fericită sunt când trebuie să fac o ciorbă și am verdeață și legume și gata curățate și tăiate;
• Planificați mesele pentru săptămâna viitoare. E ceva ce eu nu fac încă, trebuie – de exemplu, mă va scuti și de eternul “mami, ce mâncăm azi?”. Dar, ca să revin la subiectul nostru, când știți ce veți găti, știți și ce să cumpărați. Nu mai puneți în coș diverse alimente doar așa, “să fie”. O să implementez și asta curând.

Am dat doar câteva exemple, dar internetul e plin de tips & tricks. De asta am spus că, din punctul meu de vedere, cel mai important e să fim interesați de reducerea risipei; apoi, vom găsi informații despre cum să acționăm.

Mi-am început articolul cu amintirea meselor de Crăciun din două motive: pentru că e cea mai apropiată sărbătoare, dar și unul dintre momentele în care suntem cei mai tentați să facem risipă. Golim rafturile magazinelor ca “să avem de toate”, așa cum făceau părinții noștri.

Dar să ne amintim că suntem în 2021 și că putem cumpăra orice ne dorim în orice zi. Generația noastră n-a trăit atât de mulți ani în comunism încât să aibă acea teamă îngrozitoare că nu va găsi nimic de mâncare. Acum găsim.
Chiar și în perioada sărbătorilor, magazinele sunt închise cel mult o singură zi. N-avem nici un motiv să umplem cu vârf căruciorul din hypermarket, nici măcar pentru masa de Crăciun.

Pentru o cină specială putem cumpăra ceva mai bun sau putem face un preparat special, pentru care n-avem timp în fiecare zi. Dacă vrem mai multe feluri, le putem pregăti în zile diferite și, așa, în fiecare zi avem ceva deosebit la masă. Dar nu mai mult, nu doar ca “să fie”. Pentru că nu mâncăm, la o singură masă, mai mult decât de obicei – și nici nu e sănătos.

În final, un astfel de exercițiu aduce doar plusuri: nu mai petrecem o zi întreagă gătind, cumpărăm și mâncăm atât cât avem nevoie, ba chiar avem șanse să facem și economii. Și, foarte important, nu mai risipim hrana – primul pas pentru un comportament responsabil.

E o faptă bună care are un impact mai mare decât ne putem imagina. Și pe care, sper eu, n-o vom face doar de Crăciun.

Foto principală: Jay Wennington / Unsplash

The post Să avem de toate appeared first on Mara Coman.

Am cam tras chiulul cu știrile paietate – nu că n-ar fi fost o mulțime de lansări, însă nu prea mi-a stat mie mintea la ele. Dar gata, mi-am promis că mă apuc serios de treabă, nu mai las noutățile pline de sclipiciuri nebăgate în seamă. Mai ales că e perioada asta cu lansări speciale, unele în ediție limitată de Sărbători. Multe, multe, așa că a trebuit să aleg din ele. În concluzie, am scris mai jos despre unele pe care le-am testat deja, deci știu că merită atenția, dar și despre unele pe care nu le-am încercat, dar par foarte faine, mi le-aș cumpăra fix în acest moment. Nu pentru că îmi trebuie (chiar am prea multe acasă, deși le foloses rar), ci pentru m-au atras ca un magnet.

O linie de makeup inspirată de bijuterii

De fiecare dată, colecția de Sărbători de la Chanel e un spectacol. Abia o aștept, și am și de ce – uită-te la poze și zi-mi dacă greșesc. Anul ăsta, colecția e inspirată de pasiunea Gabriellei Chanel pentru accesorii și ornamente – minimaliste, dar cu doza necesară de opulență. Așadar, avem câteva produse statement, în ediții limitate: Rouge Allure, în cinci nuanțe cremoase cu infuzii de roșu, Rouge Coco Gloss, disponibil în două versiuni de burgund, Eclat Magnetique de Chanel, o pudră iluminatoare cu o ușoară tentă de piersică (arată superb!), Les 4 Ombres, paleta-cheie din orice colecție a casei, acum în acorduri de ciocolată, Ombre Premiere, un fard de pleoape fie în versiune aurie, fie de prună coaptă, și Stylo Yeux Waterproof, în tonuri închise. Ce mai, parcă Chanel mi-a dedicat mie această colecție. Mi-ar fi greu să aleg un sigur produs de aici, dar dacă ar trebui, atunci aș alege fardul auriu Ombre Premiere.

Numărul cinci

Relația mea cu No5 e una de hate and love – și nu, n-am scris expresia pe dos. Până la 30 de ani, Chanel No5 îmi era indiferent și nu înțelegeam de ce sunt femeile înnebunite după el; după 30, vai, mi s-a părut că e alt parfum, îmi trebuie, îmi place, îl am în trei versiuni deja. OK, și care e noutatea? Anul ăsta No5 e parte dintr-un set absolut superb. Designul pornește de la universul lui Jean-Paul Goude, ilustrator, fotograf, grafic designer și regizor francez, foarte cunoscut de altfel – chiar dacă îi știi lucrările, mai dă un google search, o să ai parte de un pic de frumos.

Lumini și umbre

Încă o colecție care mi-a făcut cu ochiul recent: Givenchy Essence of Shadows, propunerea de machiaj pentru sezonul rece. Conceptul este unul simplu, dar catchy: cea mai bună parte a naturii umane strălucește atunci când se află în contrast cu întunericul. Prin urmare, cele două noi produse interpretează puterea luminii printr-o serie de prisme dark – știți doar că makeup-ul Givenchy are legătură cu prisma. Paleta de farduri Prismissime are nouă tonuri perlate care arată spectaculos: pleoapele devin piesa de rezistență a look-ului. Iar Rouge Interdit Vinyl e un ruj discret ca un balsam nuanțator: conferă doza aia necesară de culoare și de hidratare, ceea ce mi se pare divin și în antiteză perfectă cu vremea asta mohorâtă.

Parfum lejer, cum îmi place mie

Jo Malone London a lansat de curând încă o apă de colonie care m-a dat pe spate. Este vorba despre Poppy & Barley, o esență florală, vie, vibrantă, care intensifică profunzimea macilor prin note de trandafir, violete și coacăze negre. Ți-am mai zis că ador parfumurile proaspete, ca o adiere, iar acesta mă unge pe suflet și recunosc că mă cam face să uit de iarnă și să vreau să dansez și să râd pe un câmp colorat. Aici sau în Anglia, nici nu mai contează.
(Deși n-are legătură cu subiectul, mi-am amintit că m-am oprit la un moment dat într-un câmp de maci. Am vrut și poze, au ieșit faine și abia am reușit să scot la spălat roșul macilor de pe tricoul meu preferat. N-am adormit acolo, precum Dorothy din Vrăjitorul din Oz, dar a fost mișto, chiar dacă abia se oprise ploaia și era cam umed.)

Și un cadou mișto

Bine, nu e musai să-l dai. Dar Calendarul Advent Beauty Vault de la Moroccanoil arată foarte fain. Setul este sinonim cu o experiență completă, de șapte zile, fiind construit ca un soi de terapie expres, contracronometru, de revitalizare a părului și de hidratare a pielii. Așadar, conține șapte produse (o cremă de mâini, un sorbet corporal, un ulei de corp, un tratament capilar, un spray de protecție a șuvițelor, unul de texturare și o formulă de hidratare a părului), iar eu zic că merită testat. Am avut diverse produse de la Moroccanoil, și pentru păr, și pentru corp; le iubesc, sunt chiar faine. N-am găsit, până acum, nici unul care să nu-mi placă.

Happy 2020 de la Dior

Aveam așteptări mari de la Dior, mai ales că și în anii precedenți au lansat niște produse de senzație. Colecția lor de Sărbători, Happy 2020, inspirată de artificii și strălucire, arată de-a dreptul spectaculos. Cei care mă cunosc știu că-mi plac auriul pe pleoape și culorile intense pe buze. Așa că, dacă ar fi după mine, aș alege instantaneu paleta 5 Couleurs (nuanța Celebrate in Gold) și rujul Diorific (nuanța Passion, un roșu fatal, să-i zicem, infuzat cu microparticule strălucitoare – hehe, poate că e timpul să încerc și eu ceva strălucire pe buze) sau unul dintre fardurile lichide Diorshow Liquid Mono, cu un touch haute couture (mă tentează nuanța Copper Sparks). Și poate că m-aș putea juca, într-o zi liberă, cu top coat-ul pentru unghii Diorific Vernis Happy 2020, un voal glitterat în tușe lucioase de roz. Se poate aplica pe orice nuanță de lac. Bine, trebuie să fac asta pe ascuns, că știu eu două fetițe care s-ar așeza una în stânga, alta în dreapta, și-ar zice întruna: „Vreau și eu, vreau și eu, vreau și eu.” Și de obicei cedez, e spre binele tuturor.

Și-un pic de joacă

Da, despre calendarele Advent vorbesc. Un fel de ouă Kinder pentru oameni mari :). În colecția de iarnă de la Sephora Collection, Frosted Party, este disponibil un set de 24 de produse de machiaj, baie, îngrijire și chiar accesorii. Nu o să povestesc acum despre fiecare produs în parte, pentru că aș strica totul, dar spun că eu am descoperit deja câteva „jucării” extrem de drăgălașe, în spirit festiv.

Turtă dulce

Too Faced a lansat colecția Gingerbread, care cuprinde produse care par stropite cu zahăr, dar care nu te lasă la greu când vine vorba despre calitate. Farduri de pleoape, rujuri, pudre, blushuri, you name it, căci gama le are pe toate. Și-ți promit că niciuna dintre formule nu o să ți se topească pe buze :). Serios vorbind, am diverse produse de la Too Faced, nu m-a dezamăgit nici unul până acum.

Oglindă, oglinjoară

Încă ceva parfumat, tot în ediție limitată de Sărbători. Salvatore Ferragamo îmbracă două dintre aromele sale iconice într-un look care omagiază magia iernii, păstrând, bineînțeles, juice-urile originale. Sticlele au căpătat, pentru câteva luni doar, o nuanță glam de argintiu, parcă de oglindă, ce amintește de un peisaj luminos și evocă atmosfera magnetică a unei păduri fermecate. Îndrăzneț și pasional, Amo Ferragamo e un parfum floral intens cu note de rozmarin, mate și tonuri fructate; apa de toaletă Signorina conține piper roz, iasomie și panacotta.

Pe lista dorințelor

Închei Glitter News de azi cu încă o noutate de makeup. Colecția Goldenland de la Guerlain m-a fascinat și ea, dar nu neapărat datorită lookului rafinat cu care ne obișnuiește brandul an de an, ci mai degrabă datorită produselor pe care le conține. Paleta mixează zece nuanțe cu texturi diferite, mate și irizate, pentru orice fel de machiaj îți dorești (să mai zic că fardurile sunt reunite într-un clutch reutilizabil?). Apoi, Rouge G vine în trei carcase aniversare, ultraelegante, dar și în trei nuanțe – una mată, una metalică și una ușor satinată. Iar cunoscutele perle Meteorites Goldenland sunt o senzație.

Foto: PR

The post Glitter News (3) – Ediție specială de Crăciun appeared first on Mara Coman.

Nu-mi amintesc de cand n-am mai asteptat cu nerabdare Craciunul. Dupa ce am aflat ca Mos Craciun nu e de fapt Mos Craciun, magia s-a cam evaporat. Bineinteles ca au urmat niste ani in care m-am bucurat in continuare de cadourile de sub brad (indiferent de la cine erau), dar, pe masura ce-am crescut, s-a mai dus din vraja. Insa anul asta a fost primul Craciun in care fetitele mele au inteles, cat de cat, ce se intampla. Le-am cumparat cadouri, ne-am tot gandit ce le-ar placea mai mult si, cum au adormit, am facut bradul. Pentru ca asa era in copilaria mea: Mos Craciun aducea si cadourile, si bradul, gata impodobit.

Micutele s-au trezit, si-au baut lapticul si au iesit din camera. S-au oprit insa in pragul usii si n-au mai facut nici un pas. Vorbaretele astea mici au tacut malc! S-au uitat la brad, s-au uitat la luminite… Dupa cateva rugaminti, s-au apropiat un pic, s-au oprit iar. Au mai stat ceva, s-au mai uitat la beculete, si, pana la urma, cu greu, au ajuns in fata bradului. Si eu, care credeam ca o sa sara in sus de bucurie si ca o sa dea iama in cadouri! Nici nu-mi imaginam ca pot fi atat de circumspecte 🙂 Pana la urma, Ioana a tras de o carte de colorat si de creioane si s-a intos cu spatele 🙂

Abia dupa vreo jumatate de ora de acomodare si-au bagat nasul in toate jucariile primite. Cand au prins din nou glas, mi-au zis care a fost cel mai frumos cadou: bradutul. Si toata ziua am facut drumuri dus-intors catre si de la brad. A mai fost si un moment de revolta, in care le-am explicat ca trebuie sa fie cuminti, ca altfel nu mai vine Mos Craciun si atunci cine mai aduce cadouri? „Mos Nicolae”, mi s-a raspuns – pentru cei mici, exista mereu o solutie.

The post Surprize de Craciun pentru copii appeared first on Mara Coman.

Cand am fost in Norvegia, la sfarsit de noiembrie, toata lumea vorbea de „Julebord”, care inseamna masa de Craciun. Am crezut ca oamenii gandesc in perspectiva si isi fac planuri, dar am aflat ca norvegienii nu iau doar o masa de Craciun, cu familia, asa cum facem noi; incep de prin noiembrie si iau „Julebord” – mai exact, intr-o zi masa de Craciun cu prietenele, in alta zi, cu colegii de serviciu, in alta, cu cumnata, in alta, cu colegii de facultate si tot asa. Practic, iau masa de Craciun de cateva ori si, de obicei, in oras.

Am fost curioasa sa incerc mancarea norvegiana, asa ca am avut si eu parte de un Julebord. Am fost la Lorry, unul din restaurantele traditionale din Oslo, decorat bogat, cu multe tablouri, fotografii, capete de animale si chiar si o girafa care, din pacate, n-a fost prea fotogenica. Din preparatele care se servesc pentru Craciun am ales coastele de porc (care au si un strat de grasime si soric). Sunt gatite cu o crusta crocanta si se servesc cu dulceata de merisor, cartofi fierti in coaja, prune uscate, varza rosie si-un carnat. E delicios, dar e o bomba calorica. Dupa masa asta extrem de satioasa si de grea, mancarea traditionala romaneasca ti se pare chiar chiar light 🙂

De ce porc? Pentru ca era singurul preparat traditional de care m-am putut atinge. Mai aveam doua optiuni traditionale de Craciun in Oslo: smalahove sau lutefisk. Primul este cap de oaie afumat. Se fierbe cateva ore, de aceea e musai sa anunti cu o zi inainte daca vrei sa comanzi asa ceva in restaurant. Eu nici n-am vrut sa aud de el! Cealalta optiune, lutefisk, este un peste – de obicei, cod. Suna bine, dar miroase rau. Asta pentru ca pestele este conservat in lesie – da, lesie, acea solutie alcalina care se folosea si la spalatul rufelor sau in compozitia diversilor sapunuri sau detergenti. Banuiesc ca trebuie sa fie totusi comestibila si ca asta era metoda de conservare a pestelui inainte de aparitia frigiderelor si congelatoarelor. In concluzie, mi s-a povestit ca lutefisk este o portie uriasa de peste care miroase puternic a soda caustica. Descrierea asta nu mi-a facut deloc pofta si asa am ales sa mananc coaste de porc, grase dar gustoase. E drept ca, pe langa ele, friptura si sarmalele pe care le-am mancat eu azi ar putea fi considerate aproape dietetice.

Va doresc Craciun fericit si numai bunatati la masa.

The post Masa de Craciun in Norvegia appeared first on Mara Coman.

Nu l-am intalnit niciodata pe Mos Craciun. Cand eram eu mica nu se gaseau costume de Mos Craciun, nu erau reclame cu Mosul, iar dumnealui era un individ ocupat, care nu aparea nici la televizor, nici la mall, nici la gradinita. Il stiam doar din carti si din povestile alor mei. Si cred ca imi placea mai mult misterul ala – acum probabil ca sunt copiii tare confuzi din cauza ca nu mai e un singur Mos: unul e in reclame, altul in filme, altul la scoala.

Eu stiam doar ca va veni in seara de Ajun si ma chinuiam sa raman treaza cat mai mult timp, sa il vad cand imi aduce cadourile si sa-i spun o poezie (nu stiu de ce trebuia sa-i spun o poezie, nu stiu de ce ma invatau ai mei sa dau genul asta de reprezentatie in sufragerie, langa brad). Cat mai era lumina afara il pandeam pe Mos la geam si adormeam cand nu mai puteam de somn. Cand ma trezeam, gaseam bradul gata impodobit si multe cadouri. Dadeam reprezentatia solicitata – poezia sau poate si vreun cantec -, imi desfaceam cadourile si  incercam sa ma conving ca-mi plac bomboanele din brad. Intr-un an mi-am facut foarte multe griji pentru ca Mosul isi uitase pe masa o papiota cu ata verde, cea cu care legase globurile.

Mi-am amintit de toate astea pentru ca am gasit aceste doua poze, in care eu aveam un pic peste 3 luni. Mama ma tinea in brate si intr-una din ele e si varul meu, imbracat cu o vesta impletita de tanti Neacsa, sora bunicii. (Imi amintesc bine vesta aia, am purtat-o si eu cand am mai crescut.) Fotografiile astea sunt de la primul meu Craciun, cel pe care inca nu-l constientizam. Iar mama era, pe atunci, cam de varsta mea.

The post Primul meu Craciun appeared first on Mara Coman.

Nu stiu la ce va ganditi voi luni dimineata, dar azi, cand am deschis ochii si am vazut cum ploua afara, m-am gandit la vacanta. Am cautat pe internet niste oferte de Craciun, chiar daca stiu ca anul asta eu voi petrece sarbatorile cu fetitele mele, pe langa brad. M-am jucat un pic cu biletele de avion si m-am gandit unde mi-ar placea sa merg si pe unde am mai fost si mi-as dori sa revin.

Cel mai usor si cu un foarte bun raport calitate-pret sunt ofertele de cazare la Praga si Viena pe care le-am gasit pe Christian Tour, o agentie de care eu am fost foarte multumita. E drept ca trebuie sa va cam grabiti cu biletele de avion. Daca nu le cumparati prin agentie, eu folosesc motorul de cautate Momondo. Si cum de multe ori zbor cu Tarom, mai am un mic pont: intotdeauna fac rezervarile pe site si bifez casuta cu plata prin agentie. Nu pentru ca nu vreau sa platesc cu cardul, ci pentru ca, in felul asta, fara nici un cost, biletul meu este rezervat 48 de ore, timp in care ma pot gandi daca chiar vreau sa plec, daca gasesc cazare, daca nu cumva gasesc o oferta mai buna in alt oras. Mai mult, am aflat ca biletele la Tarom sunt mai ieftine cu 20% daca sunt cumparate de pe site.

Dar sa revenim la destinatii :). Mi-ar placea Viena pentru piata de Craciun, pentru vinul fiert care se vinde la orice colt de strada, pentru atmosfera de pe strazi. M-as duce la Praga pentru ca n-am fost niciodata si pentru ca am auzit povestile lui Radu despre Praga. M-am indragostit de Barcelona, as merge acolo oricand, nu doar de Craciun, pentru ca ador orasul asta vesel si colorat. In Paris va ninge, dar o sa fie foarte romantic si te poti incalzi oricand cu traditionala supa de ceapa. La Roma as manca multe paste, mozzarela, as bea Barolo si-as tine dieta la intoarcere.

Daca vreti sa faceti rezervari direct pentru cazare, o idee buna este Booking.com. Eu folosesc intotdeauna varianta cu anulare gratuita – mai exact, daca ma razgandesc, pot sa anulez rezervarea fara sa platesc. Totul e sa anunti cu 48 de ore inainte de data la care ar fi trebuit sa ajungi la hotel. Plata se face la destinatie, dar sunt unele hoteluri care-ti cer numarul cardului si rezerva o anumita suma (in felul asta stiu ca functioneaza cardul) care este returnata in 30 de zile. Lucrul asta poate fi enervant, mai ales daca faci rezervari la mai multe hoteluri – dar sunt si unele care nu cer nici un card. Mie mi se pare foarte util, mai ales cand nu stiu sigur daca gasesc o oferta buna pentru zbor.

Gata, acum trec la to do list-ul de luni dimineata. Si, la cum e afara, macar ma imbrac ca pentru Craciun 🙂

The post Visand la vacanta de Craciun appeared first on Mara Coman.