Cred că fiecare dintre noi s-a confruntat cu situația asta: aparate electronice sau electrocasnice care funcționează sau nu, dar pe care nu le mai folosim. Ce facem cu ele? Nu le putem arunca pur și simplu pentru că majoritatea conțin elemente care dăunează mediului. Ideal e să fie colectate și apoi reciclate, dar e adevărat că nu e chiar ceva la îndemâna oricui. Cum? Unde?

Ei bine, există o asociație care se ocupă cu colectarea acestor echipamente. Se numește Respo Deee. Cum te ajută? Primul pas e să intri pe site-ul asociației, respo.ro. Acolo vei găsi un formular online pe care îl completezi pentru a primi acasă un recipient de colectare a deșeurilor electrice și electrocasnice. Nu e musai un recipient mare – tu alegi dimensiunea în funcție de produsele tale. Dacă ai o telecomandă veche și două telefoane mobile, atunci ai nevoie de o cutie mică.

Pasul doi:umpli recipientul primit cu deșeurile respective și îl duci la cel mai apropiat centru de colectare – le găsești pe toate pe site. Sau, dacă nu vrei să faci tu asta, suni la 0 800 800 219 și va veni cineva să-l ia de la tine de acasă.

Preluarea se face contra cost, ai aici toate detaliile, însă costurile sunt rezonabile. Și nici nu faci asta în fiecare lună – se întâmplă destul de rar să avem deșeuri de acest gen, mai ales foarte mari.
Important e că există o soluție și că, în felul ăsta, protejăm mediul înconjurător.

P.S. Să le spui și prietenilor, da?

Foto: Frank Okay / Unsplash

The post Ce facem cu electrocasnicele vechi appeared first on Mara Coman.

De Agraloop Biofibre ați auzit vreodată? Eu, una, nu. Este o țesătură sustenabilă folosită de H&M pentru prima dată în colecția de toamnă-iarnă de anul trecut și, din nou, acum, în cea de primăvară-vară.

Acest Agraloop Biofibre e creat prin transformarea deșeurilor din culturi alimentare, – mai exact cele ale biofibrei de cânepă – în fibre naturale.
Mai multe piese ale noii colecții H&M sunt realizate din acest material, câteva dintre ele sunt în fotografii și arată foarte bine. Stil sport, minimalism, ceva influențe ’90s și niște culori (despre care unii dintre voi veți spune că nu sunt culori – alb, ivoire, crem, bej) pe placul meu.

Colecția e în magazine și online de la finalul lui martie și vestea bună e că acest material sustenabil va fi folosit în continuare, în colecțiile principale ale brandului.

Foto principală: Charles Etoroma / Unsplash

The post Trei inițiative sustenabile appeared first on Mara Coman.

Sfaturi care nu vin de la mine, ci pe care le-am găsit în ghidul Sustenabil zi de zi și care sunt utile. Pe unele le știam, pe unele nu – însă reprezintă o sursă de inspirație pentru cei cărora le pasă de planetă și care încearcă să aibă grijă de ea, atât cât pot.

Ghidul e disponibil online și e organizat foarte bine, pe domenii – acasă, la birou, la cumpărături etc. Vorbește și despre mijloacele de transport, despre produsele de beauty și despre haine, despre colectare selectivă. Important e că ideile sunt scurte și la obiect – nu e vorba de o lectură lungă și obositoare, ci de lucruri pe care le-ar putea face fiecare dintre noi.

N-o să repet aici informația pe care o găsiți pe site, ar fi redundant; vreau doar să punctez câteva lucruri:

– copiii sunt parteneri minunați în procesul de colectare selectivă. Fetele mele sunt atente la tot ce aruncăm și, dacă greșesc ceva, mă taxează imediat;

– recipientele de sticlă și plastic pe care le colectăm selectiv trebuie spălate. Eu le pun în mașina de spălat vase, abia apoi ajung în coșurile speciale pentru colectare;

– că tot a venit vorba, mașina de spălat vase e o comoară la casa noastră. O avem de șase ani și nu vreau să-mi imaginez viața fără ea. Și o amintesc aici nu doar pentru că mă ajută, ci și pentru că e un mod de a economisi apa;

– textilele se reciclează greu și poluează mult, așa că nu trebuie aruncate la gunoi. Hainele în stare bună pot fi revândute – mi-am cumpărat câteva piese foarte cool de pe Garderoba Infinită (unul dintre locurile care vând haine și accesorii preowned);

– când rămân mici, hainele copiilor tăi o să bucure alți copii. Noi ne bucurăm de fiecare dată când primim hăinuțe de la verișoara fetelor, care e un pic mai mare;

– textilele care nu mai arată atât de bine cât să poată fi purtate de altcineva se pot tranforma într-o păturică pentru animalele de companie;

– sunt și câteva magazine în care puteți să duceți pentru reciclat hainele pe care nu le mai purtați. Trebuie doar să le căutați;

– nu aruncați mâncarea. Începeți prin a nu cumpăra mai multă decât vă trebuie și gândiți moduri prin care puteți găti ceva nou cu ce a rămas de la cină. Pe principiul ăsta am gătit de câteva ori niște quiche-uri delicioase. Iar un orez prăjit delicios iese bun doar din orezul gătit cu o zi înainte;

– strângeți separat bateriile și medicamentele expirate. Primele pot fi lăsate în spațiile special amenajate din supermarketuri, iar cele din urmă, în farmacii;

– și, ca să închei într-o notă care să ne facă să ne zâmbim, e de reținut și că veți consuma mai puțină apă dacă faceți duș împreună, în cuplu, versus duș separat :). Nu e ideea mea, am citit-o într-o revistă, dar mi s-a părut un motiv bun:)). Cine zice că sustenabilitatea nu trebuie să fie fun?

Ghidul a fost realizat la inițiativa Asociației Environ, în parteneriat cu Eco Synergy și Stratos. Va fi disponibil și în librării – e o idee de cadou pentru cineva care e preocupat de subiect. Mie mi se pare mai simplu de accesat online, la doar un click distanță.

Foto: Egor Vikhrev / Unsplash

The post Idei pentru un stil de viață ecofriendly appeared first on Mara Coman.

Am crescut cu o bunică pricepută la croitorie și o mamă pasionată de lucrul de mână. Și nici una nu făcea treabă de mântuială: printre ultimele piese pe care mi le-a făcut bunica era un palton gri, din stofă de lână. M-am dus cu el la birou – abia mă angajasem la primul meu job – și am primit o mulțime de complimente (iar asta nu se întâmpla prea des :)). Colegele mele mă tot întrebau dacă e un palton Stefanel care, la vremea respectivă, era mai scump decât salariul meu pe o lună întreagă.

Mama și bunica mai aveau însă o super-putere: știau să transforme lucrurile. O cămașă pe care tata n-o purta era descusută cu atenție și, din materialul rezultat, se năștea o bluză de damă. O rochie care nu i se mai potrivea mamei era transformată într-o fustă, eventual pentru mine. Un pulover tricotat, mai ales dacă era „din material bun”, era deșirat și transformat de mama într-un altul. Iar niște bucăți din in, prea mici pentru a mai face din ele ceva de îmbrăcat, erau unite unele de altele cu fâșii de dantelă croșetată; în final, rezulta o față de pernă sau un șervet atât de frumos că nici nu-ți venea să-l folosești. Să mai zic și că mama era maestră în remaiat ciorapi? Ei bine, acum aveți o idee de cum era la mine acasă: pe unde întorceam capul, cineva avea în mână ac și ață sau vreo pereche de andrele.

Toate astea nu se întâmplau pentru că ai mei erau foarte săraci; nu erau. Aveau venituri medii, cel puțin în perioada comunismului. Bunicii mei, însă, n-au avut de nici unele și au reușit să ducă o viață decentă doar cu idei precum cele de mai sus. Cu istoricul ăsta, mama și bunica erau printre cei mai mari inamici ai risipei. Refoloseau ce se puteau refolosi și e drept că asta ne-a ajutat în acei ani, când nu găseai nimic de îmbrăcat prin magazine.

Mă întreb câteodată cum ar reacționa ele azi, dacă ar mai trăi și dacă aș putea să le povestesc că lucrurile astea pe care le făceau ele erau sustenabile; că ofereau produselor o nouă viață; că, fără să știe și fără să urmărească asta, aveau grijă de planetă, nu doar de familia noastră.

Cele de mai sus mi-au venit în minte când am aflat cum Nespresso transformă capsulele de cafea în alte obiecte: pixuri, bricege sau chiar biciclete. E drept că e vorba de cu totul altă scară; o familie nu are puterea să facă atât de multe precum o companie. Dar ăsta e un detaliu la care mă voi întoarce puțin mai târziu, după ce vă spun ce se întâmplă cu aceste capsule de cafea: sunt realizate din aluminiu, material care poate fi reciclat la infinit. Motiv pentru care compania tocmai a lansat primele capsule de cafea cu învelișul realizat în proporție de 80% cu aluminiu reciclat. E vorba de sortimentul Nespresso Master Origin Colombia. Iar planul pe termen lung este de aplaudat: până la sfârșitul lui 2021, Nespresso îşi propune ca toate capsulele de cafea din gama pentru acasă să fie realizate cu aluminiu reciclat.

Iubitorii cafelei știu deja că pot recicla capsulele Nespresso și că e un proces foarte ușor pentru consumatori. Astfel, capsulele folosite pot fi predate la punctele de vânzare Nespresso din București și Cluj. A doua variantă, pe care o folosesc și eu, presupune ca atunci când comanzi cafea online să comanzi și punga pentru reciclarea capsulelor folosite. Le pui pe toate acolo (se sigilează și se desface ușor) și, la următoarea comandă online, predai curierului și aceste capsule folosite. Pe scurt, este foarte simplu: trebuie doar să vrei. Și, din fericire, sunt destul de mulți oameni care vor: 30% din totalul capsulelor comercializate sunt returnate pentru a fi reciclate.

Din aluminiu reciclat se pot face o mulțime de obiecte, însă, în cazul Nespresso, compania a făcut niște parteneriate iconice. Astfel, capsulele reciclate se transformă în pixuri Caran d’Ache (iubitorii de papetărie sigur cunosc acest brand cu istorie), în bricege Victorinox sau în biciclete Velosophy care, jur, sunt cele mai frumoase biciclete din lume. Și, acum, lansarea primelor capsule de cafea realizate în proporție de 80% cu aluminiu reciclat, Master Origin Colombia. Capsulele utilizate și reciclate au dat naștere acestor produse. Ele ne arată că eforturile noastre nu sunt în van.

Am promis mai sus că reiau o idee – și anume că eforturile de sustenabilitate ale unei familii sau ale unei persoane nu se pot compara cu puterea unei mari companii. De exemplu, Nespresso a investit peste 185 de milioane de franci elvețieni în programele sale de reciclare la nivel mondial (peste 100.000 de puncte de colectare, în 53 de țări). Dar mie sau ție nu ne cere nimeni să facem astfel de investiții. Nu ne cere nici măcar să facem niște eforturi prea mari. Ci doar să ducem înapoi capsulele de cafea folosite. Să sortăm plasticul și să-l ducem în pubela destinată lui, nu alta. Să oprim apa în timp ce ne spălăm pe dinți.

Și-apoi, să ținem cont de – lăsați-mă să-i spun așa – marea artă a reutilizării. Pe lângă colectarea selectivă a deșeurilor, refolosirea produselor e cheia.

Alege obiectele care îți sunt utile des, nu o singură dată:

• cană to-go în care să-ți pui cafeaua când pleci de acasă;
• o sticlă pe care să o umpli cu apă de câte ori e nevoie;
• paie colorate din metal pentru cocktailuri;
• săculeți din material textil pentru alimentele din supermarket;
• pune dulceața într-un borcan pe care îl ai deja în cămară;
• transformă o sticlă de vin într-un sfeșnic;
• donează sau vinde hainele pe care nu le mai porți și cumpără, la rândul tău, haine și accesorii care au mai fost iubite;
• învață să coși un nasture;
• nu cumpăra mai multă mâncare decât ai nevoie și găsește moduri în care să transformi ce a rămas la cină; vei fi uimită câte astfel de sfaturi și de rețete o găsești.

Totul e să pornești de undeva; nu să amâni pe mâine sau pe luni. Fă o schimbare, oricât de mică, iar ea va atrage după sine încă una. Și încă una. Iar dacă inițial te gândeai și tu că eforturile tale sunt ca o picătură într-un ocean, să știi că acea picătură chiar contează. E picătura care face lucrurile să se miște.
Și noi, toți la un loc, suntem singurii care putem face ca lucrurile să se miște.

P.S. Am concurs pe Instagram care are legătură cu articolul de mai sus. Urmăriți @maracoman, acolo veți afla cum să vă înscrieți și care sunt premiile. Sper să vă placă.
Găsiți inspirație în stories. Succes!

Fotografii: Alin Purcăroiu / Alex Gâlmeanu Studio

The post Putem face lucrurile să se miște appeared first on Mara Coman.

La începutul lui iunie am promis să colectez selectiv deșeurile de hârtie, plastic, sticlă și metal, timp de două săptămâni. Provocarea a venit de la Nestlé, companie care se implică mult în zona de sustenabilitate și care m-a întrebat dacă vreau să fac asta și, apoi, să împărtășesc experiența cu voi.

La finalul celor două săptămâni urma să am o întâlnire cu un expert care să-mi spună ce am făcut bine și ce nu.

Am început cu un video – cel de mai jos – în care vă povesteam despre proiectul ăsta și în care vă invitam să mă ajutați cu sfaturi din experiența voastră. Am avut și un concurs, cu cinci câștigători (premiile sunt pe drum, vor ajunge curând).

După care m-am apucat de treabă: am pus recipientele speciale lângă ușă (mi-a fost mai ușor să le țin afară pentru că erau destul de mari și ar fi ocupat mult loc) și am făcut instructajul cu toată familia: tot ce este plastic, sticlă, metal sau hârtie trebuie pus separat.

Video și montaj: Alin Purcăroiu / Alex Gâlmeanu Studio
Muzică: Mid-Air Machine – Four Corners

Ce făceam înainte

Până acum colectam plasticul și sticla în clasicele pungi menajere pe care le depozitam pe balcon. Hârtia se strângea direct în coșul de gunoi din camera fetelor mele, pentru că acolo se desenează destul de mult. În rest, sinceră să fiu, nu avem prea multă hârtie – când și când, niște ambalaje din carton care ajung în același coș de gunoi. Metal, foarte rar, niște capace sau câte o cutie de suc.

Nu știu dacă asta se întâmplă peste tot în București – din păcate, am senzația că nu – , însă la mine în cartier vine, săptămânal, o mașină care adună deșeurile din plastic. Așa că tot ce trebuie să fac e să le las afară sâmbăta dimineața.

Pentru hârtie și sticlă e nevoie să merg la pubelele special amenajate, care sunt undeva în capătul străzii. Nu sunt departe, dar nici foarte aproape. Tocmai vorbeam cu cineva pe subiectul ăsta și îi spuneam că nu e prea simpatic să ajung acolo cu pungile cu sticle și să constat că pubelele sunt pline și că nu mai pot pune nimic. Dar partenera mea de discuții m-a făcut să văd totuși partea bună: dacă pubelele sunt pline, înseamnă că mai sunt și alți oameni care colectează selectiv. Yeeey, nu suntem singurele!

Cum au fost cele două săptămâni

S-au scurs relativ repede și fără mari probleme. Au mai fost momente în care m-am trezit cu câte un ambalaj cu care nu știam ce să fac, iar atunci căutam simbolul de pe spate. Internetul mă lămurea imediat, ba am aflat chiar mai multe informații decât aveam eu nevoie. De exemplu, nu doar că un anumit ambalaj trebuie pus în cutia cu plastic, ci și ce fel de plastic este și ce se poate face cu el după reciclare.

Cel mai repede s-a umplut recipientul cu plastic: era plin în proporție de aproximativ 80% cu sticle de apă. Și nu le-am pus pur și simplu, ci le-am presat: mai exact, le-am călcat în picioare, ca să aibă loc mai multe. (Apropo, activitatea asta e tare îndrăgită de copii.)

Pe locul doi a fost hârtia: multe desene „greșite” – fetițele mele le păstrează pe cele reușite, în câte un biblioraft special.

Ambalajele din sticlă au fost pe locul trei, mai exact niște borcane pe care știam că nu le voi refolosi, plus niște sticle de vin și de prosecco.

La metal am pus doar niște capace și un suport pentru șervețele care s-a dovedit a nu fi ce credeam eu că e când l-am comandat.

Verdictul

Acestea fiind zise, a venit și ziua în care urma să mă întâlnesc cu specialistul: Vali Dragomir, managing partener la Manager de Mediu, expert în gestiunea deșeurilor și expert în legislația mediului. Vali lucrează de mulți ani cu Nestlé și mi-a povestit câte-n lună și-n stele despre eforturile companiei de a avea grijă de mediu.

Știam și că o să-mi spună ce-am făcut bine și ce nu în ultimele două săptămâni. M-am descurat binișor, dar tot e loc de mai bine. Strict legat de ce am colectat eu, vă spun unde am greșit:

• da, ajută dacă presăm sticlele și ambalajele din plastic și metal. Ajută și dacă le presăm pe cele din hârtie sau carton, dar NU dacă le mototolim sau dacă le rupem. În coșul meu cu hârtie erau o mulțime de coli mototolite. Vali mi-a explicat că hârtiile rupte și/sau mototolite sunt mai greu prelucrate de mașina care se ocupă de hârtie;
• ambalajele pe care le colectăm trebuie spălate. Am făcut asta instinctiv: am spălat clătit sticlele de lapte, borcanele de miere sau de dulceață, la fel pe cele în care au fost produse pentru curățenie. Nici nu-mi imaginam ce mirosuri și câte insecte s-ar fi adunat altfel. Însă nu mi-a trecut prin cap să spăl ambalajele de la ciocolată, de exemplu – iar ambalajele pe care rămân urme de alimente nu pot fi reciclate.

Concluziile mele după două săptămâni

• nu mi s-a părut greu deloc să colectez deșeurile în felul ăsta. Am pus fiecare ambalaj sau produs pe care nu-l mai folosesc în recipientul destinat lui;
• nu mă dau în vânt după călcatul în picioare al ambalajelor de plastic. Așa că le las pe fete să facă asta;
• fără să-mi fi propus asta, vorbesc cu prietenii mei despre colectare selectivă, facem schimb de idei și de soluții. Ba chiar cineva care nu colecta și-a propus să încerce, deci am făcut o faptă bună;
• copiilor le-a intrat în reflex să pună fiecare ambalaj la categoria respectivă. „Pe căprării”, asta-i expresia noastră;
• cei mici se obișnuiesc foarte repede cu astfel de obiceiuri și, dacă îi învățăm așa, vor colecta selectiv din instinct, fără să simtă că fac vreun efort.

Do try this at home

Cum v-am spus de la început, Nestlé mi-a propus să colectez selectiv pentru două săptămâni și să scriu despre experiența asta. Scopul este, desigur, de vă spune sincer dacă mi-a fost greu sau ușor și de a vă încuraja să colectați selective – sau, altfel spus, de a face bine planetei. Ăsta e unul dintre lucrurile pe care le putem face acasă, fiecare dintre noi, fără a fi un efort prea mare.

Provocarea mea face parte dintr-una din campaniile demarate de Nestlé care se numește Nu risipi cât poți iubi – Less Waste More Love. Aceasta se integrează în demersurile globale ale companiei pentru protejarea mediului înconjurător.

Cum va arăta lumea peste 5 ani? Dar peste 10?

Știm deja cu toții că deșeurile din plastic reprezintă una dintre cele mai mari probleme de sustenabilitate cu care se confruntă întreaga lume. De aceea, Nestlé caută constant soluții inovatoare pentru reducerea, reutilizarea si reciclarea ambalajelor. Ambiția Nestlé este de a realiza până în anul 2025 ambalaje 100% reciclabile sau reutilizabile. Mai mult, până în 2030 Nestlé dorește să ajungă la impact zero asupra mediului în toate activitățile.

Mie ținta asta mi se pare extrem de importantă. Mă gândesc cum ar arăta lumea peste cinci, apoi peste zece ani, dacă mai multe companii ar face aceste eforturi.

Și cum ar fi dacă fiecare dintre noi ar face un efort mai mic, dar la fel de important – acela de a colecta selectiv și de a ajuta, astfel, planeta. De fiecare dată când mașina care adună plasticul ridică punga cu ambalaje din fața casei mele și de fiecare dată când fac drumul până la pubela specială pentru sticlă mă gândesc nu doar că am făcut un lucru bun ci și că, în felul ăsta, e o șansă ca lumea în care vor trăi fetițele mele să fie mai curate și mai frumoasă.

The post Provocare: 2 săptămâni fără risipă appeared first on Mara Coman.