V-am povestit de curând despre experiența mea cu cărțile în format digital; ei bine, vreau să vorbesc și despre faptul că mi-a dărâmat niște mituri – sau să le spun, mai bine, idei preconcepute. Le las mai jos, în cazul în care mai e cineva în aceeași situație.

Am vorbit deja despre asta, n-o să mă repet. Chiar sunt puține zilele în care nu ai măcar 15 minute pe zi pentru o carte. Eu am acest ritual cu audiobook-urile dimineața, dar uneori le ascult și când fac curat în casă, când împăturesc rufele sau când gătesc. La fel, când plec de acasă, pe jos sau cu metroul. E timpul despre care înainte credeam că e “pierdut” – am reușit să îl transform în timp câștigat.

Sunt două experiențe diferite. Nu poți vorbi despre “farmecul” unui lucru pe care nu l-ai încercat. Ebook-urile nu miros a hârtie, însă au alte avantaje. Le ai mereu cu tine – pe toate, nu doar o carte sau două. Dacă ești în vacanță și nu-ți place cartea pe care ai început-o, poți să treci imediat la alta. E simplu să faci asta când ai cu tine o întreagă bibliotecă virtuală.
Încă ceva ce, de data asta, nu poți alege în cazul cărților hard-copy: mărimea fontului, spațierea, nuanța background-ului.

Am constatat că nu, nu mă dor. Și, ca să evit orice disconfort, Când citesc în aplicația selectez modul sepia – paginile au culoarea hârtiei și nu e deloc deranjant pentru mine. Plus că nu citesc jumătate de zi. Folosesc ebooks în special când sunt pe drumuri sau în vacanță. Uneori, dacă plec în oraș, citesc varianta electronică a unei cărți pe care acasă o citesc fizic, doar că n-am mai luat-o cu mine. Și asta nu mă costă nimic în plus, intră în abonamentul lunar.

O fi, dar versus deloc? Pentru că n-aș putea să citesc o carte în format fizic în drumul meu spre piață. Așa că prefer să ascult o carte, e un plus versus nimic.
Plus că, așa cum am mai povestit la un moment dat, sunt cărți pe care pur și simplu nu am plăcerea de a le citi pe hârtie. De exemplu, vreau să aflu ce are de spus (cartea lui pare potrivită pentru cei care vor să-și țină în frâu anxietățile) și știu că nu aș putea să o citesc pe hârtie. Mă plictisesc foarte repede dacă nu am o poveste, un fir roșu, un roman care să mă prindă și să mă fascineze. Așa că am ales să ascult acest gen de cărți.

Da, asta mi se mai întâmplă și mie uneori, dar la fel pățesc și cu cărțile în format fizic, mai ales cele din categoria despre care am scris mai sus. Când îmi stă mintea-n altă parte (mai ales când am o perioadă aglomerată sau stresantă) trebuie să recitesc o pagină sau două, pentru că nu mai știu ce-am citit. E valabil pentru și pentru audiobooks: dau înapoi 30 de secunde. Sau poate 60… :).

Poate fi scump dacă nu-l folosești. Dar ai o perioadă de 15 zile în care poți testa Voxa fără să plătești. Eu zic că e de ajuns ca să-ți dai seama dacă ți se potrivește sau nu.

Abonamentul Voxa costă cât o carte tipărită, apărută recent. Sau cât un bilet de film și o pungă de popcorn, la mall. Avantajul pe care îl văd eu la Voxa e, însă, că plătești doar costul abonamentului lunar și nimic altceva – față de alte aplicații de același gen, unde trebuie să cumperi și cărțile. Aplicația pe care o folosesc eu e, practic, un fel de Netflix, dar cu ebook-uri și audiobook-uri.

Fotografia mea e realizată de Andreea Macri, într-o primăvară, pentru un proiect personal de-ale Andreei. 

The post 6 prejudecăți despre cărțile digitale appeared first on Mara Coman.