Am avut dintotdeauna o pasiune pentru accesoriile de birou. Mi-am cumpărat mereu lucruri frumoase și care să-mi facă mai plăcut timpul petrecut lucrând.

Pot sta cu orele într-o papetărie și, dacă nu m-ar interesa costurile, aș ieși de acolo cu tot felul de stilouri, cerneală, markere, agende, mouse pad-uri, creioane și ascuțitori.

Deși le reînnoiesc mai rar, sunt atentă și când îmi schimb tastatura și mouse-ul. Am nevoie nu doar să fie frumoase, ci și performante.

Să preia comenzile imediat și să-mi placă să apăs pe taste. Să nu zgomotoase, dar să aibă un sunet, un click, chiar dacă abia perceptibil. Să nu aibă taste “tari”, dure, dar să se miște rapid și cu o doză de grație 😊.

Lăsând la o parte poezia, sunt convinsă că știți exact senzația despre care vorbesc: e acel simț tactil important mai ales când folosești un obiect timp de opt ore pe zi.

Cum nevoia de confort e comună tuturor celor care își petrec multe ore în fața computerului, Logitech a lansat Wave Keys și Wave Keys for Business, un model de tastatură wireless în două variante a cărei principală calitate este ergonomia.

Practic, Wave Keys are un design curbat compact, formă care te ajută să tastezi mai ușor, și un suport integrat pentru încheietura mâinii care asigură comoditate în utilizare pe tot parcursul zilei.

Acest suport seamănă cu o pernuță – e moale, plăcut la atingere și oferă sprijin mâinii. Datorită lui, palma, încheietura și antebrațul stau într-o poziție corectă, naturală.

Așa cum probabil vă așteptați de la un produs marca Logitech, Wave Keys nu e doar frumoasă și ergonomică. E un produs de calitate, compatibil cu mai multe sisteme de operare, care poate fi conectat prin Bluetooth sau prin receiverul Logi BOLT (pentru cine își dorește o securitate sporită).

Foarte util mi se pare faptul că tastatura poate fi conectată la trei dispozitive în același timp (de exemplu, și la tabletă, și la un Mac, și la un PC) și te poți comuta de la un dispozitiv la altul cu o simplă apăsare de buton.

Tastatura cea nouă este cel mai recent produs lansat în seria ERGO de la Logitech, alături de mouse-ul ergonomic Lift Vertical (se numește așa pentru că da, e vertical, și e mult mai odihnitor să lucrezi cu el) și alte produse create pentru confortul la locul de muncă.

Vreau să subliniez și faptul că aceste calități ergonomice sunt testate în mai multe etape; Logitech are ca scop crearea unor produse care îmbunătățesc viața oamenilor, motiv pentru care are și un laborator special unde studiază ergonomia. Însă produsele lor au fost aprobate și de o entitate americană independentă: US Ergonomics.

Încă un lucru de apreciat: Wave Keys are certificat neutru în carbon, la fel ca restul produselor Logitech, iar ambalajul din hârtie provine din păduri certificate și din alte surse controlate. Piesele din această tastatură includ plastic reciclat.

Pentru că v-am spus că Wave Keys există în două variante, vă spun și câteva cuvinte despre Wave Keys for Business, un produs ergonomic pentru cei care caută o tastatură comodă cu tastare facilă instantanee.

Este echipată cu tehnologie wireless securizată Logi Bolt, permițând echipelor IT să furnizeze un produs confortabil și ușor de folosit, cu asistență globală pentru utilizatori  în Windows, macOS, Chrome OS și alte sisteme de operare de top.

Poate v-a trecut prin cap această întrebare în timp ce citeați despre calitățile unei tastaturi ergonomice. În primul rând, mie mi se pare important orice lucru care-ți face orele de muncă mai plăcute.

Dar, lăsând asta la o parte, postura pe care o avem la birou ne influențează sănătatea. Când zic postură mă gândesc în special la poziția spatelui (mai ales că eu nu stau drept), însă chiar și felul în care ne ținem mâinile ne poate crea probleme.

Acum vreo câțiva ani, un prieten mi-a spus că e în concediu medical din cauză că-i amorțea mâna dreaptă. S-a dus la mai mulți doctori și, în final, la neurolog. După diverse investigații, neurologul i-a recomandat să stea mai puțin la birou, în fața computerului.

Practic, felul în care-și ținea mâna pe birou, pe tastatură și pe mouse afectase un nerv. Avea nevoie urgentă de repaos.

Sunt niște ani buni de atunci, nu cred că existau tastaturi ergonomice; sau, dacă existau, eu nu auzisem de ele.

Dar n-am uitat această întâmplare pentru că m-am întrebat ce aș avea de făcut dacă m-aș trezi într-o situație similară. Sunt jurnalist – în mare parte a timpului, scriu sau mă ocup cu diverse alte task-uri pe care le fac tot din fața computerului.

V-am povestit asta pentru că uneori am senzația că tratăm accesoriile ergonomice ca pe un moft. E bine să știm că ele nu au doar rolul de a ne oferi un plus de confort și de plăcere, ci sunt gândite și pentru a ne ține la distanță de eventuale probleme de sănătate.

Pasul 1: Intrați pe contul meu de Instagram, @maracoman

Pasul 2: Imediat ce identificați în feed postarea despre produsele Logitech (e simplu, veți recunoaște imediat fotografia) veți găsi toate detaliile.

Pe scurt, dați follow contului meu, dar și contului @logitech și lăsați în comentarii răspunsul la întrebarea: Pentru cine doriți acest premiu și cum credeți că vă va face orele de birou mai plăcute?
Nu uita să dai tag altor doi prieteni care ar putea fi interesați.

Voi anunța câștigătorul în stories, dar și printr-un comentariu la postarea de pe Instagram și prin mesaj privat, tot pe Instagram. Dacă nu-mi răspundeți în 48 de ore, voi extrage pe altcineva.

Premiile vor fi trimise prin curier, oriunde pe teritoriul României.

Acest articol a fost scris în colaborare cu Logitech și conține opiniile mele sincere despre acest brand și despre produsele nou lansate, pe care le-am testat.

Foto: Logitech.

The post Produsele ergonomice: moft sau necesitate? appeared first on Mara Coman.

Când s-au închis revistele la care am lucrat ceva mai mult de 20 de ani am decis să continui pe cont propriu. Să fac cam același lucru: conținut de lifestyle, dar pentru mine. Am povestit aici despre călătoria mea în lumea revistelor tipărite într-un articol scris chiar la începutul aventurii mele pe cont propiu.

M-am uitat deseori înapoi și n-am regretat niciodată, cel puțin până acum, decizia de a lucra pentru mine. Cu toate astea, sunt plusuri și minusuri. Despre ele vreau să scriu; le las aici pentru că sunt curioasă dacă v-ați lovit și voi de ele, dacă le-ați găsit o rezolvare sau vreo perspectivă care să le pună într-o altă lumină.

– chiar dacă muncesc mai mult decât înainte, o fac cu mai multă plăcere. Accept proiectele în care mă regăsesc și rareori mă aflu în situații în care nu mă simt confortabil. Sunt norocoasă, sincer, că fac ce-mi place. Nici nu cred că aș mai putea să-mi petrec atâtea ore muncind ceva ce nu mă pasionează;

– știam că e posibil ca unele branduri să nu mai lucreze cu mine dacă nu mai reprezint o revistă de renume. Mi-am setat așteptările ținând cont de asta. Din fericire, sunt foarte puține branduri și agenții care m-au ignorat :). Din contră; am avut parte de colaborări cu branduri foarte frumoase, care nu mai erau interesate de apariții în print, dar cu care am făcut proiecte pe blog și în social media;

– am parte de mai puțină încrâncenare și discuții în contradictoriu. Asta și pentru că îmi raportez mie însămi :). Nu mai bombăn că șefa mea nu înțelege revistele de modă sau că-mi taie bugetul editorial, nu mai duc nici lupte de lămurire cu alte departamente ca înainte, când orice problemă se spărgea în capul echipei editoriale;

– nu mai cer voi nimănui să… nimic. Poate sună copilăros, dar, după atâția ani petrecuți în postura de angajat, libertatea e foarte dulce. Și încă mă bucur de ea. Nu întreb pe nimeni dacă pot pleca la doctor sau la cumpărături în timpul programului. Dorm o oră dacă sunt ruptă de oboseală. Plec într-un press trip dacă îmi place. Îmi iau concediu fără să mă intereseze câte zile libere mai am;

– am crescut. Nu în greutate, nu în vârstă, ci profesional. Nu mă gândisem vreodată să fac vreun fel de conținut video, dar acum îmi vine natural. Pe lângă textele și fotografiile cu care mă obișnuisem deja, am făcut interviuri live și am moderat un podcast – această ultimă experiență mi-a plăcut tare mult și nici măcar nu-mi trecuse prin cap că m-aș putea simți atât de bine într-o astfel de postură;

– nu am o redacție (nu încă :), pentru că aș cam avea nevoie), dar am o comunitate. E flatant să văd că oamenii interacționează cu postările mele, comentează, pun întrebări, îmi scriu emailuri sau mesaje private. E ca un fel de combustibil pentru mine – altfel, nu cred că aș putea continua.
Și da, mă întreb câteodată ce-am făcut să vă merit.

– muncesc mai mult decât înainte. Știu că nu se vede neapărat, dar, de exemplu, în spatele unui interviu stau câteva zile bune de lucru (nu glumesc, chiar e vorba de zile întregi – de aceea nici nu fac prea multe). Clipurile video și fotografiile îmi răpesc și ele mult timp. La fel, întâlnirile și evenimentele legate de domeniul meu;

– în foarte strânsă legătură cu punctul de mai sus, trebuie să spun că am mai puțin timp. Și nu e vorba doar despre nevoia de a sta pur și simplu, de a face binging sau de a mă plimba cu muzica-n urechi, ci și de timp de gândire. Fac o muncă de creație, am nevoie de timp, de minte limpede, de vreme pentru research, pentru citit, pentru respirat;

– simt lipsa oamenilor cu care să fac schimb idei. Când eram în redacție, cu echipa mea, aveam cu cine să dezbat diverse subiecte pro și contra. Într-un fel asta și acum, îmi sun câte un prieten și îi cer părerea. Dar nu e la fel. Pe de-o parte și pentru că doar eu îmi știu bucătăria editorială, pe de alta, pentru că nu e nimeni aici, lângă mine, zi de zi, să înțeleagă exact ce fac și cum fac;

– chiar dacă numărul zilelor de concediu nu mai reprezintă o problemă, rareori se întâmplă să nu lucrez în vacanță. Nu văd asta ca pe o corvoadă și, sincer, în concediu nici nu muncesc zi-lumină, dar nu pot să mă opresc pentru că nu am un venit constant. Nu pot să dispar două săptămâni de pe internet și-apoi să reiau tot, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Cu toate astea, sunt perioade în care simt nevoia de repaus adevărat, în care nu am nici o grijă legată de job. De obicei am parte de acest gen de pauză în decembrie, de sărbători;

– veniturile mele sunt, în mare parte, imprevizibile. E drept că știam asta când m-am aruncat în lumea micilor antreprenori, deci n-am avut vreun șoc. Dar nu e neapărat confortabil.
Când zic că sunt imprevizibile, mă refer și la numărul de proiecte plătite dintr-o anumită lună, dar și la modificările fiscale care tot apar în ultima perioadă și care au lovit micii antreprenori, ca mine – cresc impozitele, taxele, tot.

Important e că, atunci când trag linie, ies pe plus. N-am numărat plusurile și minusurile ca să le pun în balanță, e vorba de cum simt și de faptul că sunt, în continuare, fericită cu decizia asta.

Mai mult, nu sunt resemnată uitându-mă la minusurile înșirate mai sus; mă gândesc des la ele și caut soluții.

Dacă sunteți sau ați fost în aceeași situație și ați aflat ceva ce m-ar putea ajuta, vă mulțumesc de pe acum pentru orice sfat sau încurajare.

Foto: Jesse Bowser / Unsplash 

The post După un an și jumătate pe cont propriu appeared first on Mara Coman.