Mihai a plecat din România cu mașina, eu am zburat până la Bilbao, ne-am întâlnit acolo, iar în următoarele zile am tot condus dintr-un loc în altul prin nordul Spaniei.

Ei bine, Ioana și Maria nu-și doresc foarte mult să meargă cu mașina în fiecare zi, ba chiar le displace profund. Și nici să meargă pe jos câteva ore pe zi, doar ca să descopere orașe și sate despre care nu auziseră înainte, n-aș putea zice că e activitatea lor favorită. În schimb, nouă adulților, ne place foarte mult să facem asta.

Sincer, mi s-a părut varianta cea mai bună, având în vedere cele de mai sus, dar și știind foarte bine că, în fiecare an, mergem și în vacanțe gândite special să le placă și copiilor.

Mai mult, mi se pare sănătos pentru un cuplu să plece din când în când și fără copii.

Bine, având în vedere că Ioana și Maria au 14 ani, vă dați seama că am stat de vorbă cu ele înainte să luăm această decizie și le-am întrebat: „E OK dacă mergem doar noi doi?”
Amândouă ne-au asigurat că da, este OK, mai ales că rămâneau acasă într-o companie care le place și în care sunt în siguranță. Și, oricum, ar fi fost stresate să lipsească atâta de la școală. Știu că pare greu de crezut, dar chiar nu le place să lipsească de la școală. Deh, copii, ce să le ceri? 😁

Deci, totul bine și frumos.

Pe de altă parte, tot postând în social media din diverse locuri, ne-am trezit cu comentarii de la diverși.
Unii doar ne întrebau: „Ați plecat fără fete?”
Alții aproape că ne certau și spuneau că, de când li s-au născut copiii, n-au plecat niciodată fără ei.

Sigur, oamenii sunt liberi să aibă păreri diferite. Recunosc, atunci când am plecat de acasă, am fost împăcată cu decizia mea și nici acum nu mă simt vinovată.
Dar, da, mi-e dor de fete.

Pe de altă parte, eu am nevoie de genul ăsta de vacanță, în care nu trebuie neapărat să am grijă de cineva și în care mă gândesc mai mult la ce îmi doresc eu. La ce vreau eu să mănânc, la ce vreau eu să văd sau la ce vreau eu să fac. În restul timpului nu prea am cum să fac toate astea, așa că aveam mare nevoie de pauza asta în care să mă gândesc mai mult la mine și la ce-mi place mie.

Și am mai constatat ceva de când sunt aici: am dormit tun. Asta nu înseamnă că acasă nu dorm, dar probabil că rămân în starea asta de alertă. Știu de câte ori se trezesc fetele pe noapte – enu vin ele special să mă trezească, dar tot le aud. Știu dacă se dau jos din pat, dacă se duc să bea apă. Știu dacă pisica a găsit un elastic de păr și se joacă cu el.

Acasă știu tot ce se întâmplă peste noapte chiar dacă, teoretic, dorm. Practic, mă trezesc la fiecare mișcare. Cât am stat aici, în Spania, foarte rar m-am trezit noaptea. Nu-mi amintesc când am dormit ultima dată atât de bine ca în nopțile astea din hotel – probabil în alt hotel. Și asta, pentru că știu că nu trebuie să am grijă de altcineva.

Cam asta e experiența mea. Dacă trag linie, cred că uneori e bine să pleci de acasă și fără copii. O vacanță din asta face bine.

Voi plecați vreodată singuri?

Foto: Unsplash și Getty Images pentru Unsplash+.

The post Vacanță fără copii? appeared first on Mara Coman.