Otto e un pensionar morocănos care se ciondănește cu toată lumea. E foarte atent ca toți vecinii să respecte regulile, le atrage mereu atenția, e tipicar, iese la plimbare la ore fixe, își face pârtie în fața casei în fiecare dimineață, încuie poarta după cei care au îndăznit s-o lase întredeschisă și tot așa. Aș zice că are un pic de OCD.

Recunosc, eu m-am distrat în prima parte a filmului și pentru că mi se păreau cunoscute o parte dintre ideile fixe ale lui Otto. Știu eu un domn care seamănă destul de bine cu el. Până și pisica… știți voi ce zic :).

Ei bine, Otto n-are prieteni și nici nu vrea să-și facă. Însă se trezește cu niște vecini noi care i se înființează la ușă cu ceva de mâncare, care-i cer diverse lucruri de împrumut și care tot încearcă se împrietenească cu el, ignorându-i refuzurile.

Pe parcurs avem parte de umor, de umor negru, dar și de emoție. Nu vă spun de ce, că ideea nu e să vă povestesc filmul, dar e bine să aveți niște șervețele pe final.

Eu o să le duc și pe fetele mele să-l vadă, fac acum 12 ani și cred că-l vor înțelege. În plus, sunt acolo și niște povești despre empatie, dragoste, prietenie – practic, niște povești de viață.

Cei care au citit cartea se vor întreba, probabil, de ce personajul nu se numește Ove, ca titlul romanului lui Backman, ci Otto.

Motivul e că există deja un film cu titlul original, „Un bărbat pe nume Ove”, dar e produs în Suedia în 2015. De altfel, și acțiunea din carte are loc tot în Suedia.

Acțiunea din „Un bărbat pe nume Otto”, filmul pe care l-am văzut eu aseară la Cinema City, se desfășoară în Statele Unite, așa că numele personajelor, brandurile mașinilor etc. sunt adaptate. Mai sunt și alte schimbări versus carte, scenariul e modificat pe ici, pe colo, dar firul roșu rămâne același.

Mai zic doar că mi-au plăcut mult Tom Hanks și Mariana Treviño, au jucat tare bine.

Gata, vă las acum și, ca de obicei, mă voi bucura dacă-mi veți spune cum vi se pare filmul. Sau cartea. Sau ambele.

→ Un serial care m-a prins de la primele minute 

→ Un documentar superb

→ Din spatele camerelor de filmat – câteva detalii din culise