O ploaie teribilă – care a pornit imediat după ce am aterizat – mi-a dat planurile peste cap: n-am mai ajuns în Piața Unirii, la VIP Lounge-ul Nespresso, unde Manafu a organizat workshop-ul de Social Media. M-am dus direct la hotel. Mi-era somn și foame; visam cu ochii deschiși la o cafea și la niște cartofi prăjiți cu orice (deh, am și eu slăbiciunile mele), însă până la urmă a învins somnul. M-am trezit peste vreo oră, cu senzația aia stranie că am dormit o noapte-ntreagă. M-am îmbrăcat, am fost la cină și-apoi la tradiționala petrecere de la TIFF de joi seara, la Chios.

–

În timpul festivalului, oamenii merg la filme, vorbesc despre filme și, când nu plouă, filmele sunt proiectate (și) pe un ecran imens, din Piață. E o atmosferă boemă, pare că cineva a mărunțit și împrăștiat în aer niște vată de zahăr, pe care acum o respirăm cu toții: rulotă cu poezie, autografe, premiere, expoziții, workshop-uri, interviuri, invitați speciali.

Dar, pe lângă toate astea, pentru mine TIFF este despre timp și despre fugă. Am patru zile fără rutină și constrângeri. Patru zile în care nu gătesc, nu-mi fac patul (hotelurile sunt minunate, da), nu am ședințe și nu supraveghez pe nimeni la teme. Pot să rămân în oraș atât cât am chef, să dansez până nu-mi mai simt picioarele și să merg la somn la 7.00 dimineața, în loc să mă trezesc la 6.00.

Sunt Mara și pentru mine e al treilea an la TIFF, motiv pentru care mi-am decupat o bucățică de timp: un joi-duminică parcă tăiat cu foarfeca dintr-o săptămână obișnuită. Patru zile pe care aș vrea să le întind, ca pe o cocă, ca pe un aluat făcut în casă, cu sucitorul. Singura grijă e să nu se rupă.

–

La Chios e multă lume, cum mă așteptam. Și mulți prieteni, amici, cunoscuți. Sunt grupuri și grupulețe, ne pierdem, ne găsim, nu știu cu care dintre ei să stau mai mult și nici cum să-i adun la un loc. Mă duc la corner-ul Nespresso și-s încântată că găsesc cocktailul acela – un amestec de gin, apă tonică, sirop de grepfrut roz și, bineînțeles, cafea. L-am mai băut și altă dată, deci știu la ce să mă aștept: o băutură lejeră, răcoritoare, aromată, care-mi dă energie, doar conține și cafea. După Chios, mulțimea s-a mutat la petrecerea HBO. Am vorbit mult. Am râs. Am făcut planuri pentru „mâine”. Ah, „mâine” e deja azi.

E puțin trecut de opt când deschid ochii. Sunt încă leneșă, mă mai întind puțin în pat și-apoi îmi fac programul: o să rămân în camera să lucrez. După care, la 13:30, merg la un cocktail – și o să am acolo și mâncare, și cafea bună (prietenii de la Nespresso vin și ei). După-amiază o să mai lucrez puțin, dar din oraș (marți urma să aibă loc petrecerea Marie Claire și Inbox-ul meu gemea de mailuri).
Zis și făcut. Deschid laptopul, scriu mailuri, dau telefoane, trimit invitații. Se face cam târziu, dar sigur că nu-i un capăt de țară dacă întârzii și eu puțin. Doar cine ajunge la evenimente la oră fixă?! Mă îmbrac fără grabă și, când sunt gata, caut din nou invitația, să văd unde anume e cocktail-ul ăsta.

Mda. Nu scrie. Locul e secret.

Nu-mi rămâne decât să râd de mine însămi și să-mi zic (a câta oară?!) că aș putea, totuși, să citesc și eu invitațiile. Dacă aș fi citit-o pe asta, aș fi aflat că la 13:30 (fix!) trebuia să fiu în față la Casa TIFF, unde vin mașinile care te duc la evenimentul respectiv. Bănuiesc unde e, că am fost anul trecut, am și pe cine să sun și să aflu, dar pare complicat. Îmi scot pantofii cu toc, mi-i pun în rucsac, merg să mănânc cu niște prieteni și-apoi stăm toți la cafea, la VIP Lounge-ul Nespresso, în Piața Unirii. Eu îmi beau cappuccino-ul preferat, ne facem poze, ne bucurăm de umbră, ei pleacă la film, eu rămân să lucrez în lounge și am o scurtă fantezie despre cum aș putea să-mi arunc laptopul de aici, de sus, despre cum i-ar sări tastele alea care nu se mai țin bine și despre cum s-ar face ecranul zob. Însă decid că nu-i o zi potrivită ca să-mi iau lumea-n cap și redevin adultul responsabil: îmi termin cafeaua, trimit mailurile și mă răsplătesc cu o oră de liniște pe marginea fântânii din Piață, la soare. Ascult muzică și mă uit la oameni.
Mi-e bine.

Petrecerea de vineri seara e la Casino. Îmi văd din nou prietenii și vorbim întruna, de parcă n-am fi stat tot împreună și seara trecută. Nu-mi trebuie cocktail azi, ci cafea intensă, neagră, fără zahăr. Și-apoi un pahar de vin. Mergem pe jos spre Casa TIFF, e o plăcere. Sute de oameni petrec în stradă. Am senzația aia de fericire de vacanță.

E zi calmă, cu prânz delicios (știți deja, mie-mi place mâncarea) și seară lungă, cu Gala TIFF și petrecerea de închidere a festivalului. Gala e la Operă și toată lumea e la patru ace, se fac poze pe covorul roșu, apoi se decernează premiile; party-ul e într-o vilă de pe deal, la care nu se ajunge prea ușor. Bem vin sau cocktailuri, ne răcorim cu apă și ne alungăm somnul cu cafea – Nespresso este și aici, la party. Locul e semiacoperit și la un moment dat vedem cum se luminează de ziuă. Aș mai sta și n-aș mai sta, dar știu că am întins timpul prea mult. Lucru pe care-l simt din plin două ore și jumătate mai târziu, când îmi sună alarma. Îmi jur că n-o să mai dorm niciodată atât de puțin, dar sunt mai degrabă amuzată de situație. Îmi pun ochelarii de soare și plec la un brunch. După două espresso îmi revin neașteptat. Mă duc spre centru și cumpăr cărți și alte mici minuni pentru fetițele mele, care sunt nerăbdătoare să afle ce le aduc.
Înainte să decolez, îmi scriu jurnalul de pe post-it-uri și mă pregătesc să mă întorc la viața obișnuită.

The post Jurnal: 4 zile de TIFF appeared first on Mara Coman.

Cuvintele-cheie ale unui weekend prelungit au fost: TIFF, Cluj, petreceri și cafea

Anul trecut am plecat la TIFF cu gândul că o să mă relaxez – așa că mi-am luat cu mine și vreo două cărți. Credeam, cumva, că o să am timp și de citit. Anul ăsta, însă, am fost mai realistă. M-am pregătit cu pantofi sport – pentru că știam că o să alerg dintr-un loc în altul –, cu haine potrivite pentru petreceri (și care, cât de cât, să arate decent cu pantofii sport, că nu rezist pe tocuri toată noaptea) și cu un corector care să ascundă cearcănele. Știam că-mi place prea mult vibe-ul de la Cluj și că n-o să stau în camera de hotel, și să citesc. Așa că am amânat partea cu relaxarea pentru altă dată.

Ai greșit, dar nu te pot uita
Am ajuns joi, 31 mai, la 9 dimineața. Dormisem doar două ore – asta pentru că am încercat să termin tot ce aveam urgent pe to do list înainte să ajung la TIFF. Ah, și-am mai ațipit vreo 10 minute exact înainte de aterizare, dar nu mi-au fost de mare ajutor. Și știam că n-o să dorm prea mult în următoarele zile. Dar știam și că la Cluj mă voi întâlni cu prietenii de la Nespresso, care sunt, pentru a treia oară consecutiv, parteneri ai TIFF. I-am găsit în lounge-ul din Piața Unirii și am început să-mi revin după primele guri de Envivo Lungo – o cafea intensă, lungă, perfectă pentru diminețile în care m-am trezit prea devreme.

M-am întors în același loc spre după-amiază, unde m-am întâlnit cu Noemi, Cristina, Manafu și Otravă – știți doar, cafeaua aduce oamenii împreună. Nu știu ce au ales ei, însă eu am băut Fortissio Lungo, o cafea aromată, lungă și, din nou, intensă.

Și-apoi a urmat prima petrecere. Într-un loc foarte frumos – Chios, pe malul lacului cu același nume. O prietenă foarte bună care venise cu mine, cu același avion, mă întreba cum rezist: „Tu chiar ai dormit doar două ore? Că pari în formă!” Și eram. Ăsta e efectul pe care îl are asupra mea combinația de Cluj în timpul festivalului, prieteni dragi, petreceri și cafea bună. Mai mult, e și o evadare: acasă am un program (destul de) ordonat. Mă trezesc în fiecare dimineață la ora șase, fac sendvișuri, duc fetițele la școală și, în consecință, adorm destul de devreme, ca să o pot lua de la capăt a doua zi. Dar acum sunt la TIFF – am patru zile în care pot să-mi fac de cap!

Revenind la party-ul de la Chios, acolo n-am mai băut cafea. Însă n-am rezistat să nu beau un cocktail care arăta foooarte bine: sirop de grapefruit roz, apă tonică, gin și cafea (sortimentul se numește Rosabaya de Colombia). Eu nu beau cocktail-uri de obicei, dar arăta chiar foarte bine. Și era cumva combinația perfectă pentru seară: un pic de cafea (pentru că mai urma o petrecere) și un pic de gin (cât să îți facă chef de dans). Am plecat în grup spre cel de-al doilea party al serii, într-o curte interioară. Unde n-am mai băut cafea, ci vin roșu și am dansat… n-aș fi crezut, dar da, am dansat pe muzică românească de acum 15 ani. Sau poate 20. Nu vă spun la ce oră m-am întors la hotel, însă a doua zi nu-mi ieșeau din cap „Liberă la mare” și „Ai greșit, dar nu te pot uita / Tu ai fost și-ai rămas prima mea iubire.”

5 ore de somn
Mă trezește un soare puternic, care-mi bate fix în ochi. Atât de puternic, că-mi amintește de singurul weekend petrecut cu cortul, în Vama Veche. Mă uit la ceas și calculez: am dormit cinci ore. Trag draperia și încerc să adorm la loc. Nici o șansă. Mi-e ciudă: nu am nimic urgent de făcut în dimineța asta, îmi propusesem doar să dorm. Mai lenevesc vreo oră. Apoi mă hotărăsc să merg la micul dejun. Mă mișc cu încetinitorul, mă întreb care dintre prietenii mei s-a mai trezit la ora asta, ajung cumva în duș și reușesc să ies într-un final din hotel. Iau un mic dejun târziu – mai dregrabă un fel de prânz la ora 11. Nu prea-mi vine să recunosc că am mâncat un hamburger la micul dejun, dar probabil că ai văzut deja poza pe Instagram. Am nevoie de cafea ca de aer. Ristretto. Două, vă rog!

Mă uit la ceas și-mi dau seama că nu mai am prea mult timp. Am confirmat că la ora 13:30 voi fi la Casa TIFF, de unde voi pleca spre un eveniment privat. Locul e surpriză. Mașina urcă pe dealuri și ajungem în final la o vilă cu o curte superbă, cu un lac cu apă verde-verde, care n-are nevoie de nici un filtru de Instagram. Mi-e ciudă că nu-mi e foame (hamburgerul, vă amintiți?!), pentru că mâncarea arată senzațional. Prietenii de la Nespresso servesc și aici cocktailul cu cafea și gin. De data asta însă, eu beau cappuccino, apoi un pahar de rosé și, pe la trei după-amiaza, sunt fresh. Nici eu nu știu cum, dar ce mai contează?!

Înapoi în oraș, hotel, încă o petrecere. La Casino, tot pe malul lacului Chios. Lume multă, muzică, o priveliște faină. Și toată gașca bea cafea cu mine ☺. Plecăm apoi spre un club al cărui nume l-am uitat – urma și acolo să fie un party. Am mers pe jos vreo 40 de minute, am ajuns, am intrat: nu era nimeni. Jumătate din grup cedează: „Trebuie să dormim, dar mâine o să stăm până dimineața.” Noi, cei care n-am cedat, am mai stat la Charlie, în Piața Muzeului. Era prea târziu să mai comandăm de mâncare, așa că am ronțăit cartofi prăjiți de la un non-stop din zonă și am băut un pahar de vin. A doua zi, cei care voiau să doarmă ne-au povestit cum s-au oprit să-și ia un fel de plăcinte și au așteptat vreo jumătate de oră până au fost gata. Plus încă o jumătate de oră pe drum, până la hotel. Erau șanse mari să ajungem înaintea lor ☺.

Aici, acum
Îmi propun ca sâmbătă să mă odihnesc puțin și, de data asta, chiar reușesc. Nu fac nimic ieșit din comun când mă trezesc: merg din nou la locul care servește mic dejun toată ziua, beau o cafea Volluto (tocmai pentru că e mai puțin intensă), mă întorc în hotel și – surpriză – adorm iar. Când mă trezesc, fiecare e plecat pe undeva. Așa că mă duc să mă plimb prin Grădina Botanică. Când mă întorc, mă întâlnesc cu niște prieteni care iau cina: mă așez cu ei la masă. Se face seară și începe Gala TIFF și, imediat după, petrecerea de închidere a festivalului. Între timp, plouă cu găleata. Ce paiete, pe pantofi cu toc?! M-am îmbrăcat bine, pentru că party-ul e în aer liber. Din fericire s-a oprit ploaia, iar eu beau cafea de plăcere și ca să mă încălzesc – fără cofeină, pentru că am destulă energie și pentru că aș vrea totuși să mă odihnesc când ajung la hotel. Sunt undeva la etaj și, de acolo, văd mulțimea care dansează. Nici nu mi-am imaginat că pot fi atât de mulți oameni la un loc. La un moment dat, DJ-ul oprește muzica și ascultăm o fanfară care cântă live. E frumos. Mă bucur că sunt aici. E ultima mea zi la Cluj (duminică după-amiază plec spre casă, la programul meu cu trezit la șase dimineața) – de fapt, mulți dintre cei veniți din alte orașe se întorc mâine. Dar nimeni nu se gândește la ziua de mâine sau la săptămâna care urmează. Toți par că se bucură de ce trăiesc aici, acum. Asta încerc să fac și eu.

The post Cum să reziști la TIFF 3 zile și 3 nopți appeared first on Mara Coman.

Și iată-mă ajunsă în Cluj, într-o seară târzie. Vorbesc cu prietenii mei, în ideea de a ne face programul pentru zilele următoare. Însă ei erau ba la film, ba la o petrecere după care mai urma o petrecere. M-au convins – m-au scos din hotel. Mi-am zis că o să mă odihnesc a doua zi. Dar totul a continuat în acelaşi ritm pentru că, de fapt, asta se întâmplă în zilele de festival. Evenimentele s-au ținut lanț, tot Bucureștiul parcă venise la Cluj, iar planul meu cu relaxarea și liniștea s-a amânat pentru o dată nestabilită încă. Noroc cu ceștile de cafea care m-au ținut pe linia de plutire – pentru că, din fericire, am avut parte de excepţionala cafea de la Nespresso cam peste tot: la lounge-ul TIFF din Piața Unirii, la vizionarea meciului cu Simona Halep, la filmul Una Mujer Fantastica, la petrecerea din ultima seară de festival (care a ținut până dimineața).

Prezența Nespresso la TIFF a fost ceva firesc – și nu neapărat în contextul descris de mine mai sus. E adevărat că nu știu câți dintre noi ar fi rezistat fără cafea în zilele de TIFF, însă parteneriatul în sine e o continuare firească a implicării Nespresso în susţinerea celei de-a şaptea arte: cel mai lung și mai cunoscut e parteneriatul cu Festivalul de Film de la Cannes (unde Nespresso participă de 10 ani). Pe lângă Cannes, brandul e prezent la BAFTA, Festivalul de Film de la Berlin, Festivalul de Film Karlovy Vary, iar acum, de când a venit în România, trebuie menționată colaborarea cu TIFF, cel mai important și cel mai prestigios festival de film de la noi. Peste tot în lume, brandul susţine cinematografia, iar, la rândul lor, unii dintre cei mai cunoscuți actori– printre care George Clooney, Matt Damon, Danny DeVito, Andy Garcia – iubesc această cafea de lux și sunt membri ai Clubului Nespresso.

La Cluj, corner-ul Nespresso a fost cumva locul de întâlnire. Pentru că mergeam la o cafea – și credeți-mă că nimic nu se compară cu savurarea unui Nespresso Grand Cru – , iar la fața locului mă întâlneam, de fiecare dată, cu actori veniți la festival, cu bloggeri, colaboratori ai revistei sau, pur și simplu, prieteni pasionați de film care doreau să-şi recapete energia cu o cafea bună înainte de următoarea proiecție. Au fost multe întâlniri plăcute și nu neapărat planificate, dar firești, de altfel: cafeaua Nespresso aduce oamenii minunaţi împreună.

The post Filme, petreceri, lansări de carte și cea mai bună cafea la TIFF16 appeared first on Mara Coman.