Oricât de zen mi-a fost ziua asta, când am citit pe Pagina de Media declarațiile preotului Vasile Răducă – de altfel, prodecan al Facultății de Teologie – , m-am înfuriat teribil.
M-am înfuriat pentru că acest personaj lucrează în învățământul universitar, educă niște tineri și ar trebui să fie, pentru ei, un exemplu. Însă, iată, e vorba de un profesor universitar care a afirmat, la Radio Trinitas, pe 27 mai, că:

„… sunt rarisime cazurile când violul se soldează cu graviditate. Când se soldează cu graviditate, sunt mai multe cauze: fie că este vorba de un viol la care ai consimțit și care ți-a plăcut să se repete, fie că te-ai găsit în imposibilitatea de a face de așa manieră încât celulele germinale care sunt pe punctul de a se întâlni, să se și întâlnească și să fie fertilizat oul.”

„Vă rog să rețineți: când e vorba de viol, este vorba de un viol la care au consimțit persoanele respective sau sunt în imposibilitatea de a interveni, prin măsuri igienice (…)”

Un profesor universitar care are tupeul să spună că, dacă o femeie rămâne însărcinată în urma unui viol, este vina ei. Și că n-a fost chiar un viol, ci că i-a cam plăcut, că „a consimțit”. Ăsta e un om care vine la catedră, vorbește în fața unor studenți și-i pregătește să devină preoți – mă rog, putea să-i pregătească pentru orice meserie. Doar că ideile astea sunt, pur și simplu, incompatibile cu meseria de profesor. Cineva care îndrăznește să spună așa ceva și să judece o femeie care a trecut printr-un viol nu poate avea dreptul să apară în fața unor copii și să le dea lecții (de orice fel). E genul de om care n-aș vrea să fie în preajma copiilor mei nici măcar pentru o secundă. N-aș vrea nici măcar să stau lângă el, din greșeală, în metrou.

Citatele de mai sus (preluate de pe Pagina de Media) sunt doar două dintre cele mai năucitoare. Preotul și prodecanul Răducă are și alte idei preconcepute: face afirmații rasiste legate de musulmani și ține o pledoarie science fiction împotriva prezervativului – adică desființează singura metodă de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală. Argumentele lui (le găsiți în articolul original) te lasă mut.

Desigur, cele de mai sus sunt de ajuns ca să mi se pară strigător la cer. Însă, trecând peste uimirea mea legată de faptul că avem lângă noi atât de mulți oameni cu ochelari de cal, mi se pare inadmisibil că:

– acest om își va păstra, probabil, postul de profesor universitar.
Am citit că, astăzi, „rectorul Universității din București a cerut demiterea prodecanului Facultății de Teologie”. Repet, azi – după ce a vuit tot internetul citind articolul de pe Pagina de Media -, deși emisiunea cu Vasile Răducă a fost difuzată acum două luni. OK, pe Trinitas, nu toată lumea ascultă Trinitas (din fericire), dar e genul de informație care ar fi trebuit să ajungă la rectorul Universității.
N-am înțeles, oricum, ce înseamnă asta cu demiterea: e vorba doar despre funcția de prodecan? Răducă va rămâne în continuare profesor?

– dacă n-ar fi fost revolta din online de azi, domnul rector nu știa nimic, își vedea liniștit de concediu. Și dacă mâine se potolește internetul pe subiectul ăsta (că sigur o să mai apară și alte mizerii, nu e asta singura), uită toată lumea, începe anul școlar și Răducă o să vină cu catalogul și cu principiile lui la universitate?

– purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, a zis că „părintele profesor Răducă” (incredibil, vaaai cum sună părintele profesor în contextul ăsta) devine pătimaș. Adică omul n-o luase pe câmpii, era doar pătimaș. Deh, a pus suflet.
Totuși, mai zice că „instituția pe care o reprezentăm (n. r. adică Patriarhia) nu are nici o legătură cu asemenea viziune”, iar afirmațiile lui Răducă reprezintă părerile lui personale.
OK, deci nu sunteți nici voi de acord, asta nu e viziunea Patriarhiei, dar îl lăsăm pe om să fie preot în continuare. Că doar n-a dar cu paru’. Se joacă cu sufletele oamenilor care vin la el la biserică, atât.
Mai funny e și felul în care s-au gândit ăștia de la Patriarhie să-l pedepsească; eh, cum credeți? Vreo idee? Ei bine, nu va mai fi invitat în emisiuni. 
N-a fost cuminte, nu mai pupă la radio. Cred că, dacă mai face o dată, nu-i mai dau voie nici desert după masă.

Pe bune?! Nici nu îmi vine să cred că oamenii ăștia vorbesc serios. Nu-l mai chemi la radio pe unul care a înjurat pe post. Dar ăsta n-a folosit cuvinte cu patru litere; a afirmat că sunt femei care consimt violul (!!!), cărora le place (!!!) și că rămân însărcinate din vina lor (că le place). Plus declarațiile rasiste și această conspirație împotriva prezervativului.
Deh, ar fi închis și Patriarhia ochii, l-ar mai fi chemat și la câte o emisiune din când în când – probabil face rating ceva mai mare, că zice chestii controversate – , dar acum e nasol, că a aflat lumea. Mai bine să stea la el la biserică și la catedră, că acolo nu vin nici CNA-ul, nici Pagina de Media.

Există o petiție online pentru „sancționarea„ preotului Vasile Răducă” de către BOR. Are doar ceva mai mult de 100 de semnături. Recunosc că nu e clară, nu înțeleg ce înseamnă „sancționarea” asta. Că Patriarhia l-a sancționat deja, nu mai are voie la radio. Nu m-ar mira ca BOR să aștepte doar să treacă furia de pe net, nu-și bat ei capul cu nimicuri din astea.
Însă acest om e incompatibil cu meseria de profesor și nu, nu poate să fie vreodată un exemplu pentru elevii săi. Și mă întristează teribil faptul că trăiesc într-o țară în care așa ceva e permis și, atunci când se poate, e băgat sub preș. Și tot ce poți face e să spui și să speri că nu ești singurul, că o să spună, o dată cu tine, la fel de mulți oameni, că va fi zgomotul prea mare și că, din cauza zgomotului ăsta, e o șansă să se schimbe ceva.

The post De ce acest om e incompatibil cu meseria de profesor appeared first on Mara Coman.

Până acum nu m-am gândit niciodată la Israel ca la o destinație de vacanță. Am descoperit însă orașe cu zgârie-nori, arhitectură Bauhaus și o mare superbă plină de surferi la începutul lui martie.

Din Old Jaffa, orașul vechi și plin de legende, se vede panorama Tel Aviv-ului, cu clădirile înalte și moderne construite chiar și pe plajă. Mă aflu undeva între vechi și nou, între modern și tradițional, între hoteluri luxoase și străduțe lăturalnice și sărăcăcioase, ce par pustii. Undeva pe trotuar, niște tineri fac frigărui pe un grătar improvizat. Asta pentru că e vineri – sâmbăta, de Sabat, n-ar fi permis așa ceva. Cel puțin nu pentru o parte din populația Israelului, cei ultrareligioși, care respectă fiecare regulă: nu folosesc foc, nu merg cu mașina, nu apasă pe buton. Lifturile se opresc automat din minut în minut, la fiecare etaj. Cuplurile nu apelează la contraceptive, așa că familiile ultrareligioșilor au mulți copii, chiar și mai mult de 10. Femeile măritate au părul ascuns sub un batic sau sub o perucă (dar nu au fața acoperită), pentru că părul natural este seducător, așa că, după căsătorie, nu și-l descoperă niciodată.

Acestea sunt doar câteva dintre obiceiurile religiei care nouă nu ne sunt cunoscute, dar despre care vorbesc aici pentru că altfel n-aș putea explica contrastul cu orașul modern, cu surferi, cu hoteluri de cinci stele, cluburi, boutique-uri și zgârie-nori. E un melanj care mie îmi place, care îmi aduce ceva nou, altă cultură, altă lume care e doar la trei ore de mers cu avionul din București.

După prima zi în Israel, mi-am propus să mă întorc. Poate chiar în octombrie, când în țară e frig, iar în Tel Aviv sunt aproape 30 de grade și pot face plajă.

În Ierusalim găsești Mormântul Sfânt, Zidul Plângerii, Grădina Ghetsemani și, mai presus de toate, un oraș superb. Un loc cu panorame incredibile, cu cetatea ce merită văzută indiferent de cât ești de religios, cu magazine de suveniruri, cu ceai, dulciuri, porțelan, cu măslini și portocali. Și cu locuri în care se mănâncă grozav.  N-am mâncat humus mai bun în viața mea! De fapt, experiența culinară a început chiar din avion – compania El Al m-a impresionat inclusiv la capitolul ăsta. Am primit o delicioasă porție de mâncare kusher (care respectă toate perceptele religioase). Iar în timpul vizitei în Israel, m-am îndrăgostit de conopida delicioasă cu silan (un sirop dulce din curmale), de vinetele cu iaurt și condimente numai de ei știute, de fructele de mare gătite incredibil și de fresh-ul de rodii. Pe scurt: să nu te duci în Israel dacă ții cură. N-ai nici o șansă să reziști.

Tzfat este unul din cele patru orașe sfinte, centru Kaballah și locul vizitat chiar și de Madonna. E un loc în care să vii pentru meditație kaballah, dar și pentru plimbarea pe străduțele înguste și pietruite, pentru locurile de cazare cu maximum de stele pe Trip Advisor (Artists Colony Inn), pentru hotelurile ce-ti oferă o panoramă incredibilă, dar și servicii luxoase de spa (hotelul Ruth Rimonim).

Dacă ajungi și la Haifa, nu poți rata Grădinile Bahai. Și când spun că nu le poți rata, o zic la propriu: sunt supraetajate pe aproximativ un kilometru înălțime pe muntele Carmel și sunt construite pe 200 000 de metri pătrați. De sus se văd panorama orașului Haifa, portul și Marea Mediterană. Când am ajuns acolo, am tăcut, m-am gândit că mi-ar plăcea să nu mă grăbesc, să stau puțin și să citesc o carte sau poate să scriu despre o țară minunată pe care am descoperit-o și despre care mi-am dat seama că nu știam, de fapt, nimic.

The post De ce sa mergi in vacanta in Israel appeared first on Mara Coman.