Într-una dintre redacțiile în care am lucrat aveam o colegă super simpatică. Mă rog, aveam chiar mai multe colege simpatice, dar de ea mi-am amintit acum, când m-am apucat de scris. Pentru că fata asta, care își făcea bine meseria, îmi dădea, când și când, un text foarte pompos.

Citindu-l, aveam impresia că autoarea l-a scris purtând o rochie de seară cu un design complicat, stând pe un jilț și cu o coroană pe cap, ca o regină. Ei, și de acolo, de la înălțimea tronului ei, scria un articol pentru noi, muritorii.

I-am zis exact asta și, de atunci, când mai primeam câte un material prețios, i-l dădeam înapoi râzând: „Te rog, dă-ți jos coroana de pe cap și mai scrie-l o dată”. Râdea și ea, se apuca de rescris și totul era bine.

Acum, mostrele de comunicare la care mă voi referi mai jos sunt mult mai „elaborate” decâr articolele colegei mele. Și nu fac parte din texte jurnalistice, deci nu ne apucăm să punem oamenii la zid, da?

Însă, de fiecare dată când citesc astfel de formulări folosite în contexte cât se poate de banale, nu pot să nu mă întreb de ce.

• „Am un palton prevăzut cu nasturi verzi” în loc de „Am un palton cu nasturi verzi”;
• „Cămașa necesită curățare” în loc de „Cămașa trebuie curățată”;
• „Caut cu frenezie această eșarfă” în loc de „Îmi doresc foarte mult această eșarfă”;
• „Mă despart cu greu de această pereche de pantofi” în loc de „ Vând această pereche de pantofi”;
• „Efectuez plata în două zile” în loc de „Fac plata sau plătesc în două zile”;
• „Realizez manichiură cu gel” în loc de „Fac manichiură cu gel”;
• „Dețin o rochie cu spatele gol” în loc de „Am o rochie cu spatele gol”;
• „Cum integrezi pantofii sport într-o ținută office” în loc de „Cum porți pantofi sport la o ținută office”;
• „De unde achiziționezi rochii din mătase” în loc de „De unde cumperi rochii din mătase”.

N-am inventat nici un exemplu. Mi le-am notat de la o vreme, tot întrebându-mă dacă sunt oameni cărora aceste exprimări le vin natural.
Și, acum, văzând că toate sunt cu rochii și pantofi, observați ce preocupări culturale am, da?

Dar nu despre asta discutăm azi, ci despre această tendință de a complica limba română. Habar n-am de unde vine și de ce. Exemplele sunt corecte, nu despre asta e vorba, dar chiar nu cred că am folosit vreodată, într-un context informal, cuvântul achiziționat. Mă și văd: „Mi-am achiziționat un covrig cu mac.”

Sigur, sunt momente în care oamenii evită o repetiție supărătoare și ajung la vreun termen din ăsta pompos. Pe de altă parte sunt puține repetiții mai deranjante decât necesită și efectuez.
Oricum, nu e cazul în contextele de mai sus și nici nu mă refer la excepții. Pentru că, știu, sunt anumite cazuri în care o femeie chiar se desparte greu de o pereche de pantofi. 🙂

Gata, vă las, asta a fost nedumerirea mea de azi. Aștept, cu frenezie, să aflu ce părere aveți.

Foto: Getty Images pentru Unsplash+.

The post De ce ne place să ne exprimăm complicat? appeared first on Mara Coman.