Unii dintre voi știți că-mi place COS, că îmi cumpăr deseori haine de la COS și că scriu despre brand când aflu despre vreo colaborare frumoasă sau când îmi place ceva foarte mult. Și am și timp :).

Însă nu-mi amintesc dacă v-am spus că, pe lângă designul modern și piesele pe care le port ani la rând (am pantaloni de la COS de acum 10 ani și sunt în stare perfectă), apreciez materialele.
Sigur, nu-mi plac toate. Dar, odată ce am trecut de vârsta la care voiam haine cool, ieftine și multe, am învățat ce înseamnă un material bun. Degeaba îmi ziceau mama și bunica să mă uit la material; până când n-am testat pe pielea mea, n-am înțeles.
Dar, în ultimii ani, asta contează pentru mine din ce în ce mai mult. Uneori, când intru pe site-ul unui magazin online și nu caut ceva anume, dau direct căutare cu materialul: merino, lână, cașmir, mătase. Așa descopăr o selecție de haine din materiale care-mi plac.

De la COS cumpăr des piese din lână. Și mătase, și bumbac, dar am o slăbiciune pentru lână. Asta după ce am descoperit stofa de lână – dar nu cea groasă, uneori aspră, din copilăria mea. Ci una foarte fin, care cade bine, arată impecabil; un material subțire care ține cald iarna și în care nu transpiri vara – vorbesc din experiență, l-am purtat în ambele sezoane.

Mi-am cumpărat, în timp, diverse piese din stofa asta: sacouri sau rochii. Apoi mi-am luat bluze din lână fină și subțire, unele cu guler rotund, altele gen maletă. Cred că pe ele le port cel mai des pentru că sunt foarte confortabile și sunt mai călduroase decât puloverele groase, dar din amestec de fibre sintetice.

După această introducere care e în pericol să se lungească, trec la subiect: COS tocmai a lansat o colecție capsulă – adică 8 piese, nu mai mult – în colaborare cu Nativa, un brand cu o istorie în producția de lână merino de lux. Nativa ține cont de un lucru foarte important: produce fibre de lână de calitate foarte bună în timp ce respectă cele mai stricte standarde de mediu.

Acest lucru se traduce prin preocuparea pentru felul în care sunt îngrijite animalele, de nevoile fiecărei ferme de a îmbunătăți calitatea solului și a apei, de modul echitabil în care sunt plătiți oamenii care au grijă de animale.

Mai mult, este vorba despre încredere și transparență în întregul lanț de aprovizionare. Nu e vorba doar de fibre de lână de calitate; poți afla exact de unde provine, de la ce fermă. „Putem spune că noi, la Nativa, cunoaștem fiecare fermier cu care lucrăm”, afirmă reprezentanții brandului.

Piesele mele preferate din colecția capsulă COS în colaborare cu Nativa sunt sacourile. Deși nu sunt în perioada în care să-mi placă prea mult sacourile cambrate, cele de aici mi se par superbe datorită croiului. Se așază atât de bine, de parcă sunt desenate.

Și, dacă tot am scris despre COS, vreau să amintesc și bijuteriile brandului, care mi-au atrans atenția în ultima perioadă. Am tot vrut să-mi cumpăr niște cercei asimetrici cu perle, erau online, dar parcă voiam să-i văd în realitate. În magazinele de la noi nu i-am găsit și i-am ratat… (insert drama look :))

Dar avem și aici, la capitolul bijuterii, o colecție-capsulă lansată cu gândul la Sf. Valentin: piese unisex care pot fi suprapuse – inele, cercei, brățări și pandantive cu pietresemiprețioase din alamă reciclată placată cu argint sau aur. Sunt foarte frumoase texturile, tăieturile, detaliile.

Nu sunt genul de bijuterii comune, pe care le găsești în orice magazin de profil. Au personalitate.

Foto: COS și Nativa

The post Lucruri frumoase appeared first on Mara Coman.

STÂNGA: rochie COS, curea de la Recollections, geantă C&A, sandale Chloe. DREAPTA: Cămașă și pantaloni Zara, geantă Optimef, mules Nicholas Kirkwood, belt bag Chanel.

STÂNGA: rochie COS, sandale 5th Element. Pe umeraș: rochie The Road. DREAPTA: Sacou PNK Casual, bluză COS, jeanși Levi's 501, sneakers Adidas Stan Smith, rucsac Lasoki, șapcă Reserved.

STÂNGA: Sacou din in Zara, cămașă Reserved, fustă Happy Friday, pantofi Zara. DREAPTA: Bluză Zara, jeanși Levi's 501, geantă Coach, loafers Lasoki.

STÂNGA: Cămașă Wear Fior, geantă Lasoki, curea și pantaloni Zara. DREAPTA: Rochie Reserved, geantă de la Recollections, sneakers Skechers.

STÂNGA: Rochie COS, flats Reserved, geanta C&A. DREAPTA: Cămașa albă de vacanță creată de Noemi Meilman în colaborare cu Pineberry Shirts, geantă Lasoki, curea Zara, loafers Reserved.

The post Oglinda din curte appeared first on Mara Coman.

Am în minte acest text de multă vreme și l-am tot amânat, am zis să nu scriu când sunt furioasă. Și iată că acel moment a venit, sunt calmă ca o floricică, mănânc căpșuni și beau Nespresso, mi-am pictat unghiile (că-i duminică și am timp și nu pot să scriu așa, oricum) și sunt gata să vorbesc despre modă. Sau despre miturile legate de modă.

Din când în când, mai văd pe Facebook câte o persoană indignată pe subiectul show-urilor de modă. Nu se întâmplă neapărat în perioada show-urilor; de exemplu, acum câteva săptămâni cineva reciclase (din nou!) show-ul Rick Owens din primăvară-vară 2016. Nu menționase de când e, comentariul era ceva legat de faptul că a înnebunit lumea, vai, asta e moda de azi și alte smiorcăieli. Și o să vi-l las și eu aici, ca să știm despre ce vorbim :).

Sunt fascinată de părerea atât de bună pe care unii oameni o au despre ei înșiși, de sunt convinși că știu tot și că-și pot da cu părerea despre orice.

În primul rând, aceste evenimente se numesc fashion shows. S-H-O-W-S. Spectacole. Cele mai multe transmit un mesaj; au o poziție legată de ceva ce se întâmplă în lume acum. Nu sunt niște banale prezentări de haine, ci niște spectacole care au elemente-surpriză, care șochează, ne arată lucruri la care nu ne așteptăm. Pentru că moda nu e doar despre haine.

Acum nu zic că toate show-urile au o poveste demnă de spus, dar majoritatea celor care au prezentări la Fashion Weeks nu ajung acolo degeaba. Dacă am avea un minimum de respect față de domeniu, înainte să facem mișto pe Facebook (de la înălțimea vastei noastre culturi în modă), am putea măcar să căutăm pe google ce-a vrut să spună designerul. Nu trebuie să ne și placă, dar e posibil să ne schimbe perspectiva.

Sigur, cine a vrut să înțeleagă ce a vrut Rick Owens să transmită a aflat. Show-ul lui e despre feminism, despre femeile puternice și despre cum se susțin și se ajută una pe alta. E aici un text foarte bine scris care pornește fix de la comentariile din social media și care explică impactul pe care îl are acest spectacol când ești acolo, în sală și îl vezi live.

Și ajungem la cealaltă categorie de imagini din show-uri des share-uite pe Facebook.  Uneori, fotografiile sunt însoțite de comentarii alarmante: „Ați văzut??? Ați văzut ce se poartă?” Pe lângă faptul că fac alergie la acest se poartă, din nou, de cele mai multe ori e vorba despre un statement. Despre egalitatea dintre femei și bărbați, despre identitatea de gen, despre branduri care creează piese unisex – trebuie doar să ne dăm jos ochelarii de cal.

Daaaar da, sunt și bărbați care poartă fustă. Și e OK. Nu sunt neapărat ținutele mele preferate pentru domni, dar nu trebuie să-mi placă mie. De altfel, cred că nici unul dintre foștii mei iubiți mei n-ar fi arătat bine în fustă :). (M-am tăvălit de râs făcând  acest exercițiu de imaginație – recomand.)
Am păstrat în minte doar doi tipi pe care i-am văzut (și) cu fustă, styling-ul era chiar foarte cool.

Pe scurt: guys, cât timp mai găsiți pantaloni în magazine, zic să nu vă faceți griji. N-o să vă oblige nimeni să vă îmbrăcați ca pe podium (deși, în anumite cazuri, n-ar fi rău). Fetelor, nu vă mai stresați că, într-o zi, iubi o să vă împrumute fustele din dulap. Chill. O să rămână tot la cămășile cu mânecă scurtă.

Așa cum nu sunt sinonime nici cu haine multe și bani mulți și, mai ales, nici cu „nu-i stă mintea decât la pantofi”. Am văzut deseori oameni etichetați răutăcios doar pentru că știu să se îmbrace cu gust și pentru că sunt interesați de modă. De acest aspect exterior care n-ar trebui să conteze, pentru că sufletul și… vă las să continuați cu frumusețea interioară.

Să fie clar: bunul-gust și interesul pentru modă nu-ți anulează nici facultățile, nici masteratele, nici frumusețea interioară. Toate cunoștințele tale rămân la locul lor. Faptul că ai și o ținută plăcută este un plus, o dovadă de rafinament și de om deschis la minte.

Deseori m-am mirat că tot ce ține de stil sau de cum combini o piesă cu alta e catalogat drept neimportant. Nu ne intereseaaaază, noi suntem mai presus, nu avem noi discuții din astea, nu ne pierdem timpul cu prostioare de-astea.
În schimb putem să comentăm liniștiți când prima doamnă a României se întâlnește cu prima doamnă a Franței și, brusc, ne izbește că una are stil (e nevoie să menționez care?) și cealaltă doar încearcă, dar nu prea reușește. Ca să nu mai zic de sutele de articole despre cum se îmbracă doamna Dăncilă.

Acum, dacă stau să mă gândesc, cel mai simplu e să te uiți la oamenii care urmează să se îmbarce din Barcelona, să zicem, spre România. Și-apoi să-ți întorci privirea la altă poartă de îmbarcare, spre orice alt oraș din lume vrei tu. În aeroport chiar ai o imagine clară a diferenței de stil dintre locuitorii patriei noastre și – ei bine -, toți ceilalți.

Cei mai mulți români nu știu să se îmbrace. Nu au noțiuni elementare de bun-gust. Nu au stil. Este, și aceasta, o lipsă de educație – chiar dacă preferăm să ne ascundem sub declarații de genul „pe mine nu mă interesează hainele; eu citesc”.
Puteți citi liniștiți și într-o ținută frumoasă, și într-o haină bine croită.

Uneori aproape că-mi vine să spun că nu e vreo legătură între cele două, dar nu mi s-ar potrivi mie, dacă tot pledez împotriva exagerărilor.

Moda este o modalitate de expresie influențată de artele vizuale, dar și de provocările prin care o societate trece la un moment dat. Așa cum moda anilor ’20 (poate cel mai bine ilustrată în The Great Gatsby) e strălucitoare, cu rochii de seară cu franjuri, perle și accesorii cu pene, la o sută de ani distanță vorbim (și de) o reîntoarcere la ținutele comode. Fără prea multe party-uri în 2020, nu e nevoie să mai zic de ce.

Ei bine, toate astea nu au nici o legătură cu faptul că cineva, să-i spunem generic Maria, își cumpără trei rochii pe săptămână. Putem spune că Mariei îi plac rochiile, dar nu că Maria e pasionată de modă. Nu știu cât de clară sunt, dar am încercat: haine – multe sau puține – nu înseamnă neapărat modă. Nu înseamnă nici neapărat stil.
Iar dacă cumva Maria va povesti că și-a cumpărat trei „rochițe”, nu trei rochii, putem afirma cu o eroare de 1-3% că nu, nu are nicio legătură cu moda.

Scurtă paranteză, doar ca să menționez că diminutele în modă sunt aproape jignitoare pentru designer și pentru întreaga industrie, în general. N-ai cum să-ți cumperi o pereche de „săndăluțe” de la Aquazzura; n-ai cum. Pur și simplu ar trebui să nu ți le vândă. Ci să-ți spună „mulțumim frumos, dar noi nu vindem săndăluțe; avem doar sandale. Și ne rezervăm dreptul de a vinde produsele noastre celor care știu să le aprecieze.”

Să ne înțelegem: ca în orice domeniu, există brand-uri de lux. Ale căror haine și accesorii au un preț mare pentru că asta înseamnă lux, prin definiție. Nu există lux ieftin.

Dar să nu crezi că, dacă te acoperi, din cap până-n picioare, cu niște piese care costă mii / zeci de mii de euro, ai rezolvat problema. Nope. Bunul-gust nu se cumpără cu bani.

Am văzut de multe ori  persoane care se chinuie foarte tare să arate că au. Și cum fac asta: cu câteva piese evidente. Să se vadă de unde e geanta, de unde sunt pantofii, de unde e cureaua. OK, se vede, dar cel mai tare se vede acel „no sense of style”. End of story.

Sunt, desigur, o mulțime de piese superbe care costă pe măsură. Dar asta nu e totul. Ideea e să deschizi ochii, o carte, o revistă, un muzeu și să înveți cum să alegi piese de calitate în bugetul tău. Respiră, relaxează-te și nu-ți mai pune în minte să epatezi.

Ca în orice domeniu, și în modă există branduri de lux. Am zis mai sus: lux înseamnă mulți bani și lux înseamnă că doar puțini oameni au acces la el. Asta-i definiția. Dacă nu ne place șampania ieftină, de ce am vrea cașmir ieftin? Sau Chanel ieftin?
Dacă ar fi ieftin, l-ar avea toată lumea și nu ni l-am mai dori.

Am auzit de atât de multe ori această uimire și nemulțumire legată de prețul hainelor și accesoriilor de lux încât nici nu știu dacă are sens să încerc să spun de ce. De ce o broșă (semnată de un anumit designer) costă atât de mult, că nici măcar nu e din aur. Ei bine, tocmai pentru că un produs creat de un designer renumit valorează mai mult decât aurul la kilogram.
Pentru că plătești designul, numele, istoria unei case de modă și inovațiile pe care le-a adus în domeniu, pentru că are detalii cusute manual și materiale de cea mai bună calitate, pentru că lucrează cu cei mai buni meșteșugari, pentru că e o ediție limitată, pentru că îi crește valoarea în timp, pentru că e un produs pe care îl vei lăsa moștenire.

Știu că pentru mulți dintre noi aceste produse sunt inaccesibile. Nici eu nu mi le permit, însă e important felul în care ne raportăm la ele. Poți să le folosești ca sursă de inspirație și de frumos sau poți să plângi în fiecare zi că viața e nedreaptă pentru că tu n-ai geanta aia de la Bottega Veneta.

De fiecare dată când aud exprimarea asta, mor puțin. Nici nu știu din ce punct de vedere mi se pare mai nepotrivită. Scopul în sine de a avea o piesă, orice piesă, pe care e un logo, orice logo? Ideea de a adera – printr-un produs „de brand” – la o anumită clasă socială? De a pretinde, cu ajutorul unei asemenea piese, că suntem cine nu suntem?

Ca să nu mai spun că de multe ori am auzit folosită expresia asta lângă un brand care nu e neapărat… wow. De exemplu, cineva vorbea despre o geantă Guess ca fiind o geantă „de brand”. Pe lângă exprimarea în sine, care sună rău (serios că mor puțin de fiecare dată când o aud), no offense, dar Guess e un brand care are o istorie în domeniul jeanșilor. Dacă cineva își dorește ce ziceam eu mai sus – un logo care te plasează într-o anumită clasă socială, a celor care își permit piese de lux – , o geantă Guess chiar nu rezolvă problema. Ci o complică :).

Nu, nu trebuie să ai ceva de la un brand de lux. E frumos să ai și poți să-ți propui asta, cu relaxare. Ideea nu e să-ți faci credit ca să-ți cumperi o geantă Chanel, ci, dacă chiar ți-o dorești, să-ți propui să muncești mai mult, să avansezi în carieră și să ți-o poți permite. Vei decide atunci dacă ți-o cumperi sau nu.

Între timp, cumpără-ți haine și accesorii pe care ți le permiți. Alege-le pe cele pe care crezi că le vei purta mai des și din materiale de calitate, care nu se strică la prima spălare. Un look simplu și chic va fi mai apreciat decât o geantă scumpă, purtată cu stângăcie.

Deloc. Dacă nu știi foarte bine ce faci, poți să cazi foarte ușor în ridicol. De altfel, ținutele care mă fac să râd cel mai des sunt cele în spatele cărora se vede efortul. Încercări, transpirații, pentru ca în final să rezulte un outfit penibil.

Extravaganța e foarte dificilă și, chiar și atunci când e ce trebuie, place puținor oameni. Sigur, trebuie mai ales să-ți placă ție, așa că, dacă te simți bine cu o colivie și un papagal împăiat în păr, go for it. Doar să n-avem pretenția că e modă, da? Și nici bun-gust.

Altfel, cele mai reușite ținute sunt simple, cu un twist. Șic. Fără ore întregi în oglindă și bucle barbie doll. Un sacou, o curea în talie, sneakers, tocuri. Uneori, o pălărie sau o broșă. Fără rochii prea scurte și decolteuri prea adânci.
Rochiile până-n pământ, cu trenă și alte volane sunt de păstrat pentru serile în care o să mergi la Oscaruri.

Și să nu uit: e foarte important să te simți bine. Dacă ești nesigură sau dacă porți ceva incomod, o să știm toți. N-ai cum să ascunzi asta.

Gata, m-am răcorit. Îmi mai fac o cafea 🙂

Foto principală: Karina Tes / Unsplash

The post Moda nu e pentru toată lumea appeared first on Mara Coman.