Titlul asta creeaza probabil asteptarea unor marturisiri siropoase, cand nu m-am mai raportat doar la mine, ci la noi: la cuplu sau la familie. Numai ca nu prea are legatura cu lucrurile astea, dulcegarii care nu intereseaza pe nimeni. Are legatura cu ziua din care eu n-am mai fost eu, ci am devenit, pentru ceilalti, „noi” sau „voi”.

–  Ce facem noi aici? Ne jucam?

E o formula generala de adresare care, de altfel, nu-mi place deloc. Dar sunt intrebarile pe care le-am auzit non-stop de cand am nascut. De exemplu, cand micutele aveau cateva luni, erau in carucior, rontaiau o jucarie de plastic si, daca aveam noroc, taceau.

Nu stiu cum, dintr-o data, formula de adresare se schimba cand ai copii. „Noi mancam”, „noi ne jucam”, chiar si „crestem”, „facem pipi”, de parca facem toate lucrurile astea impreuna, in acelasi timp, la unison. „Acum dormim, suntem obositi”, spun si mamele in timp ce croseteaza pe banca in parc.

Apoi, pe langa plural, nu mai esti mama doar pentru copilul tau. Esti mama pentru toata lumea. Prima data m-a strigat „mami” o asistenta de la neonatologie, pe culoar, si mi s-a parut atat de ciudat sa ma strige cineva asa (nascusem de vreo doua zile, sigur nu ma strigau fetitele mele!) incat n-am schitat nici un gest. Curand mi-am dat seama ca acolo eram toate „mami”, era ca si cum m-ar fi strigat cineva, pe strada, „fetita” (ma rog, asta cu niste ani in urma, acum nu ma mai incadrez). Culmea e ca episodul „mami” nu s-a incheiat in maternitate, ci a fost un apelativ preluat de cateva colege din companie, cativa amici mai indepartati sau rude. Dintr-o data nu mai eram Mara, nu mai eram prietena, colega de la etajul sapte, ci devenisem „mami” pentru toata lumea. Apropiatii s-au prins, din fericire, ca ma bucur cand sunt strigata asa doar de doua fetite mici, dragute foc si care au tot dreptul sa-mi spuna „mami”, ca sunt ale mele.

Daca ati uitat, sa stiti ma numesc tot Mara, iar copiii mei cresc, mananca, alearga si sar intr-un picior – la persoana a III-a, nu la persoana I.

The post Ziua in care „eu” am devenit „noi” appeared first on Mara Coman.

Nebunia incepe cand afla ca esti insarcinata si nu se termina niciodata. Te urmaresc. Te suna. Te intreaba. Sunt curiosi. Si orice ai face, nu e bine. Ceilalti stiu cel mai bine cum sa-ti cresti copilul. Nu conteaza ce crezi tu; cine esti tu?! Ei au experienta.

Am citit pe Facebook, pe bloguri si pe site-uri: oamenii au teorii (si) despre orice e legat de copii. Ceea ce e OK – fiecare cu ideile lui. Dar nu-mi vine sa cred in ce hal se pot incaiera mamele. Indiferent de subiect, ele stiu mai bine. Sute si sute de comentarii pro si contra, indiferent ca e vorba despre cereale sau despre pompita pentru secretii nazale, biberoane sau sterilizatoare. Bepanthen versus Nivea. Nan versus Milupa. Nici nu vreau sa intru in topicul alaptat versus lapte praf sau in cel despre hrana bio sau din supermarket – de aici pornesc adevarate razboaie. Mamele isi pun armura de argumente si incep sa traga cu cuvinte. La nevoie, apeleaza la artileria grea: o sa-ti nenorocesti copilul, o sa regreti, o sa fie numai vina ta, doar ele ti-au spus ca ingredientul cutare provoaca autism sau cancer. Arunca in aer link-uri doveditoare si verdicte. O sa vezi tu!

M-am intrebat de unde au mamele astea nedormite atata energie ca sa se razboiasca in tratamente pentru colici. Si de ce tin neaparat sa-ti demonstreze ca e ca ele si nu ca tine. Satisfactia maxima e sa te convinga ca gresesti.

Indiferent cum iti cresti copilul, se va gasi cineva sa te contrazica. Si va incepe lupta:

–  il hranesti doar cu mancare bio? Reply: nu e bine, pentru ca se va imbolnavi imediat cand va intalni un aliment cu E-uri

– ii cumperi carne de la supermarket? Reply: nu e bine, ca are hormoni. E musai sa ai pe cineva la tara, care iti aduce saptamanal pui crescut la curte

– stai cu copilul acasa? Reply: nu e bine, esti casnica, trebuie sa ai o preocupare

– ai serviciu? Reply: esti o mama denaturata, nu petreci destul timp cu micutul

– l-ai dat la gradinita? Reply: indiferent de varsta, va fi ori prea devreme, ori prea tarziu

– il iei in brate daca plange? Reply: nu e bine, se va obisnui asa si va plange mereu, doar ca sa-l tii in brate

– nu-l iei in brate cand plange? Reply: esti barbara, n-ai suflet, micutul va avea probleme afective numai din cauza ta

Exemplele pot continua la infinit, energia mamelor cu bebelusi este mereu la cote maxime. Doar ca batalionul de mame nu intelege un lucru: copiii celorlalti nu sunt ai lor. N-au nici un drept sa judece. Fiecare isi creste copilul asa cum simte si incearca sa faca tot ce e mai bine pentru el, respectand lucrurile in care crede.

Si sper ca, dupa textul asta, sa nu ne certam pe Facebook :). De altfel, ca sa evit un contraatac puternic al mamelor, evit sa va spun ce crema pentru fundulet le-am cumparat fetitelor mele.

The post Cine te invata cum sa-ti cresti copilul appeared first on Mara Coman.