Prietenii mei stiu ca ador cartile si revistele vechi; le-am adunat de peste tot si mi-au fost dragi mai ales cele care au insemnari, semnaturi, dedicatii. Am gasit multe in biblioteca alor mei: mama iubea cartile vechi si-mi povestea cat sunt de valoroase. Chiar mi-a dat cateva, in acele zile foarte grele, ca sa fie sigura ca vor ajunge la mine. Insa regretul meu este ca despre multe din ele nu stiu nimic; nu stiu de unde le avea si nici cum au aparut pe ele dedicatiile in franceza, scrise cu penita si tus.

Acum intelegeti de ce, ieri dupa-amiaza, m-am bucurat ca un copil cand Andreea mi-a facut cadou aceste reviste Marie Claire din 1938. A fost o dupa-amiaza superba, cu ea si cu Vicky, cu povesti despre reviste, copii si bunici – pentru ca revistele Marie Claire au fost ale bunicii Andreei. Acum sunt la mine acasa si imi sunt tare dragi; descopar in ele o alta lume, cu dulceturi si politeturi uitate.

A fost un gest atat de frumos, ca nici n-am prea stiut cum sa-l primesc. Dar m-am bucurat atat de mult, incat aseara n-am facut decat sa le rasfoiesc si sa ma uit la ele. Si m-am tot gandit cat conteaza sa cunosti oameni frumosi, care stiu sa-ti faca o bucurie. Multumesc, Andreea.

The post Reviste vintage Marie Claire appeared first on Mara Coman.

Casele parintilor ascund comori. Am gasit atatea lucruri pe care le credeam pierdute – ia mea de la gradinita, dantele de-ale mamei si stiloul meu auriu din generala. Si, nu stiu cum, dar am descoperit carti pe care nu le vazusem parca niciodata. Carti vechi, multe in franceza, cu dedicatie de la si pentru oameni de care n-am auzit. Stiu ca erau pastrate de mama, insa pe majoritatea nu stiu de unde le avea sau daca au vreo poveste.

Am gasit de curand o carte de bucate veche, superba. Se numeste „Carte de bucate pentru buna menagera” si este semnata de Ecaterina Dr. S. Comsa (autoarea a studiat la scoala de menaj din Viena). Eu am editia a XI-a, cu 1255 de retete si cu „185 de ilustratiuni in text”. Cu retete nebanuite, unele ciudate si de nepus in practica – precum garnitura de creste de cocos sau urechile de vita – , unele sofisticate – potarnichi cu sos de smantana sau porumbei salbatici. Si, bineinteles, multe care-ti fac pofta si pe care nu e bine sa le citesti, ca mine, seara, inainte de culcare. Va imaginati voi ce o sa visez eu in noaptea asta? Sau ce o sa cumpar eu maine din supermarket? Dupa lectura asta, sigur o sa vreau sa fac vreun experiment.

Dar pe langa partea practica, e frumoasa exprimarea veche si scopul foarte important pentru care a fost scrisa – pentru a fi „o buna menagera”. Redau mai jos un pasaj din prefata, ca nu ma pot abtine:

„O buna gospodarie este una din conditiunile esentiale pentru bunastarea si fericirea familiei. Barbatul aduna cele necesare traiului, iar buna lor intrebuintare si intreaga economie interioara a casei este de competinta si atributiunea femeii. Femeia, ca o albina silitoare, chiverniseste, prelucreaza si imparte, dupa trebuinta, cele adunate. Prima datorie a unei bune gospodine este stiinta si indemanarea de a pregati hrana necesara, fie ca sa poata pregati ea singura, la nevoie, fie ca sa poata conduce si exercita un control serios asupra acelei persoane care pregateste mancarile.”

Si inca un plus: cartile vechi miros frumos.

Am pus mai jos si o schita care-i ajuta pe cei incepatori, ca mine, sa afle ce carne de vita sa cumpere si care anume este cea „nutritoare”.

The post Buna menagera de Ecaterina Dr. S. Comsa appeared first on Mara Coman.