Comentarii la: Simt nevoia să fac ceva cu mâinile

De: Mara

Mara — Thu, 30 Jan 2025 09:59:45 +0000

Ca răspuns la Oana Cana. Și eu mă gândeam la ceva cu ceramică :)

De: Mara

Mara — Thu, 30 Jan 2025 09:38:16 +0000

Ca răspuns la Luminița Stoica. Dacă e un semn, e unul bun :). Tare frumos cu pictura.

De: Oana Cana

Oana Cana — Thu, 30 Jan 2025 09:38:06 +0000

Așa am ajuns de curând la concluzia că vreau sa fac un curs de croitorie.
Cineva spunea mai sus că treburile casnice sunt un fel de meditație. Subscriu 100%.

De: Mara

Mara — Thu, 30 Jan 2025 09:37:39 +0000

Ca răspuns la GABRIELA NADINE STANESCU.

Mie mi-a placut mult cartea, am mai scris despre ea aici> https://maracoman.ro/o-carte-ca-un-balsam/ și aici: https://maracoman.ro/scriitoarea-katherine-may/

De: Luminița Stoica

Luminița Stoica — Thu, 30 Jan 2025 09:27:55 +0000

O carte pe care (încă!!) n-am citit-o..o s-o caut, suna interesant să pună pe hârtie ceea ce, instinctiv, facem fiecare dintre noi…Că proaspăt pensionata eu am inceput sa pictez. La început, pictura pe numere, apoi inspirandu-ma din varii imagini…Acum mă gândesc și la mandala, încă n-am incercat…mai cos cate ceva la mașină, mai fac mici reparatii, ordinea în dulapari și sertare nu se termină niciodată. O fi vreun semn?!😉

De: GABRIELA NADINE STANESCU

GABRIELA NADINE STANESCU — Thu, 30 Jan 2025 08:54:18 +0000

Minunat articol! Dacă nu ar fi fost mâinile mele, sigur aş fi luat-o razna în lungile luni de iarnă din Olanda! Aceste activități sunt ca o mantra, ca o meditație, cum bine spunea Cristina, mai sus. Şi azi, când m-am întors acasă, mā salvează micile activități casnice. Voi căuta şi eu cartea lui Katherine May.

De: Mara

Mara — Thu, 30 Jan 2025 08:01:46 +0000

Ca răspuns la Juliette. Problema cu prăjiturile e că vreau să le și mănânc :)

De: Juliette

Juliette — Thu, 30 Jan 2025 08:00:45 +0000

Așa este. Eu, în astfel de momente mă apuc de făcut prăjituri, aluat pentru chifle cu lapte și unt, sau tot feluri de mâncăruri. Însă eu știu că prajituritul mă relaxează, încă de mică.

De: Mara

Mara — Wed, 31 Jan 2024 12:11:40 +0000

Ca răspuns la Ardeleanca. Mama era pasionată de lucrul de mână. Tricotat, cusut, croșetat, brodat. Am lucrat și eu într-o vreme, dar am luat o pauză. Mi se părea că îmi răpește prea mult timp în unele perioade.

De: Cristina

Cristina — Mon, 29 Jan 2024 19:46:19 +0000

Subscriu.
Cred ca munca de rutina, casnica si fizica, este o forma de meditatie. Mie cele mai alambicate ganduri mi s-au limpezit in banale dimineti de weekend, trecandu-mi timpul in bucatarie in timp ce restul casei dormea, facand lucruri care nu trebuiau neaparat facute. Nu ma gandeam la ce ma framanta, dar revelatiile si solutiile mi se aratau pur si simplu, fara sa le caut si fara sa ma gandesc la ele.