🥰

Wow, mulțumesc mult pentru toate detaliile! ❤️
M-am gândit că are cumva de-a face cu targetul. E drept că în unele din poze (nu vorbesc aici de cele postate de tine) mi se par excesiv de serioase gagicile, dar până la urmă, vorba ta, nu pot să belească fasolea într-una. Și da, ai mare dreptate, rânjesc toate prin reclame de zici că-s pe ceva etnobotanice dubioase… Nu contează că e reclamă la cremă de hemoroizi sau detergent de geamuri, rânjet să fie :))
Hai că mi-ai oferit un material de lectură tare plăcut în această duminică seară în care simt că aș avea nevoie ca mâine să înceapă weekendul… 🥴
Mulțumesc!

2. Nu m-am odihnit, am cam alergat, mă simt de parcă am nevoie de un weekend :))
Revin la întrebarea ta și încep prin a-ți spune ceva revoluționar, și anume că nu am un răspuns foarte clar :)))
E vorba de target, adică brandurile care targetează femei mai tinere, până în 25 de ani, de obicei au modele care zâmbesc, sar, e numai veselie și fericire. Apoi, pe măsură ce targetul e mai matur și mai sofisticat, atitudinea devine mai serioasă, mai gravă. Nu înseamnă că femeile peste 30 nu mai zâmbesc, dar probabil rezonează mai degrabă cu genul ăsta de atitudine. N-am citit nicăieri, e o constatare personală.
În aceeași notă, când lucram la Glamour (care targeta femei mai tinere), guideline-urile ședințelor foto ziceau musai zâmbet. Când am trecut la Marie Claire, nu mai exista această mențiune – modelele puteau să zâmbească sau nu, dar să fie naturale.
Mai e probabil și explicația asta, că nu poți zâmbi natural în toate pozele (știu că nu zici de toate, dar :)), că la un moment dat pare fake și atunci e preferabil să nu ceri neapărat modelului să zâmbească.
Apoi, în ultimii ani se vorbește mult mai mult decât înainte de empowering women și atitudinea pe care o vezi în fotografiile de acum e mai aproape de curentul ăsta.
Și mai cred că reclamele neverosimile la tot felul de produse, precum detergenți, în care toate femeile râd tâmp, i-au făcut pe oameni să se cam sature de veselie afișată oriunde și oricând.
Personal, mie îmi plac și fotografiile în care femeile zâmbesc natural și nestudiat, și cele în care sunt serioase. Nu sunt chiar genul meu imaginile în care atitudinea modelului e patronizing, cu nasul pe sus, nu cred că rezonează cu foarte mulți oameni, dar e o preferință personală. Cel mai important e, din punctul meu de vedere, ca o fotografie să transmită o stare, să nu te lase indiferentă și să fie credibilă – să nu pară extrem de jucată și fake.
Nu știu dacă ți-am răspuns, dar măcar am avut la ce să mă gândesc zilele astea 🙂

1. ❤️
2. Apreciez că ți-ai luat din timp să răspunzi acum, mai ales după ce eu m-am trezit cu 2 zile întârziere să comentez 🙈
Odihnă plăcută și răspunde-mi oricând (și numai și numai dacă) ai chef! 🤗

1. Mulțumesc, mă bucur și eu de așa feedback 🤗

2. Să știi că îți scriu mâine, că e mai mult și sunt ruptă. La ora asta mă pleoștesc deja, așa sunt eu de când mă trezesc la 6:30.

1. Mă bucur teribil că scrii mai des de când ești freelancer 🙂 Deși nu apuc să comentez de fiecare dată, sunt aici și citesc. Ba uneori marchez câte 2-3 articole ca necitite, ca să fac un pic de binge-ing (cum fac și acum, de altfel 😁).

2. Asta e oarecum ca nuca-n perete, dar dacă nici tu nu mă poți lămuri, e clar, o să mor…nelămurită :))
De ce tendința asta a ultimilor ani ca modelele să fie super serioase în poze? Mi se pare mie, sau de ceva vreme nu am mai văzut genul ăsta de poze (shooting) cu vreo urmă de zâmbet? Care e explicația? E impactul mai puternic asupra privitorului așa? Întreb foarte serios și sper să nu mi-o iei în nume de rău, chiar sunt mega curioasă.
Altfel, pozele sunt senzaționale, am scrolat de vreo 4 ori prin ele, dar mă sâcâie treaba cu mutrele serioase… 🤔

Vezi? Ți-am făcut program 🙂