Comentarii la: Nici o femeie nu-și propune să facă avort

De: Mara

Mara — Thu, 28 Jul 2022 08:44:20 +0000

Ca răspuns la Anca. Mulțumesc pentru confesiunea asta atât de intimă. Cred că trebuie să vorbim despre asta ca să nu ajungem din nou acolo.

De: Anca

Anca — Sun, 10 Jul 2022 08:56:52 +0000

Trauma unui copil nedorit se intinde peste generatii. Eu am avut un astfel de copil la 14 ani pe vremea lui Ceausescu. Baiatul – nu ii mai pot spune astazi “iubitul” desi asa a fost- impreuna cu parintii lui au dat-o cotita, spunind ca “nu e sigur ca copilul ar fi al lui”. Parintii mei, rusinati ca au o fata gravida la 14 ani au pus capul in pamint si m-au internat la un spital in Bucuresti, sa nu se afle in oras ce si cum. Fetita mea a ajuns la “cel mai bun camin”, tot in Bucuresti. Apoi a fost adoptata. Parintii ei adoptivi au murit cind ea avea 8 ani, tatal, si 13, mama. A ramas singura, in bataia vintului. Atunci, la 13 ani, a aflat ca parintii ei erau adoptivi.
La 29 de ani a ajuns din nou la mine, dupa ceva cautari.
Am fost doua persoane mature, fata in fata, care cautau firul pierdut al legaturilor de singe si al amintirilor dintr-o viata uitata.
Anita, fata mea, e un copil traumatizat. Si eu, mama ei, sint traumatizata. Avem frici de abandon, frica de a iubi-pentru ca e similara cu abandonul care urmeaza dupa ce inima e atit de lasa incit sa iubeasca.
Anita cauta o familie, o casa parinteasca.
Insa noi, parintii ei, avem vietile si familiile noastre, in care ea nu are locul pe care si-l doreste- acela de copil. Desi nu mai este copil, evolutia ei emotionala a ramas acolo, la 13 ani.
Astazi toti bunicii ei naturali o acepta. Si tatal ei e mindru de ea. Dar anii pierduti si traumele pe care le ducem in bagaje nu ni le poate sterge nimeni, terapiile nu au cum sa stearga durerea sufleteasca.
Si, cel mai greu de dus, e ca nici astazi nimeni nu ne-a cerut iertare pentru viata noastra rupta in mii de bucatele.
A

De: Roxi

Roxi — Mon, 04 Jul 2022 15:48:07 +0000

Din păcate va ajunge. Întrebarea e doar când. Toate premizele exista deja.

De: Mara

Mara — Thu, 30 Jun 2022 08:08:55 +0000

Ca răspuns la Ralu. Și eu mi-am pus aceleași întrebări.

De: Mara

Mara — Thu, 30 Jun 2022 08:08:37 +0000

Ca răspuns la Lili. Trîim vremuri ciudate, așa e.

De: Mara

Mara — Thu, 30 Jun 2022 08:07:54 +0000

Ca răspuns la (alta) Iulia. Sper să nu ajungă molima asta și la noi.

De: (alta) Iulia

(alta) Iulia — Thu, 30 Jun 2022 08:07:17 +0000

Ca răspuns la Mara. Exact, ăsta e cuvântul – e nedrept. Indiferent de situație.

De: Mara

Mara — Thu, 30 Jun 2022 07:24:06 +0000

Ca răspuns la (alta) Iulia. Mulțumesc pentru confesiunea asta, Iulia. Adevărul e că oamenilor care n-au trecut prin ceva similar li se pare ușor să dea verdicte. Nici nu mai știu ce să zic. Mi se pare nedrept și crunt.

De: (alta) Iulia

(alta) Iulia — Thu, 30 Jun 2022 07:17:08 +0000

Mi-e tare greu să “vorbesc” despre asta, chiar și așa, în scris… Anul trecut, cam pe vremea asta, aveam în mână un test cu două liniuțe…
Apoi, la un control de rutină, la 20 de săptămâni, doctoriței mele ceva i s-a părut în neregulă, așa că m-a trimis de urgență la un specialist în imagistică, pentru o a doua opinie. Verdictul a căzut ca un ciocan în moalele capului – malformație cerebrală incompatibilă cu viața.
A urmat ceea ce se numește “avort terapeutic”. Sau “provocat”. Practic, nu chiuretaj, ci naștere provocată.

Nu vreau și nu pot să intru în detalii, dar citind ce se întâmplă zilele astea și gândindu-mă la legile din alte țări, stau și mă întreb: ce făceam, dacă eram într-una din țările alea? Mă lăsau să mor? Ce s-ar fi întâmplat cu copilul meu de acasă, cel viu și care are nevoie de o mamă vie? Nu pot merge mai departe cu gândurile…

Și nu, nici o femeie nu-și propune așa ceva 😞

De: Lili

Lili — Tue, 28 Jun 2022 20:59:33 +0000

Citind primele rânduri la fel m-a dus și pe mine gândul la serialul Poveștile Slujitoare. Din păcate lumea se transforma în ceva ce nu e tocmai de dorit. Nivelul educației e tot mai scăzut și impresia ca ne vom îndrepta spre tot mai rău. E vorba de controlul maselor.Nu cred în conspirații și etc dar parca se dorește controlul tot mai puternic în multe privințe al maselor prin lipsa de educație și indoctrinarea cu idei nu tocmai democrate. Avortul e una apoi vorbim de protejarea naturii dar noi tăiem păduri și vindem plante din plastic. A fost lumea în sinteza acum e în antiteza. Trăim vremuri ciudate. Parca e un ecran pe care se desfășoară imagini din filme dar acum e realitatea.