Comentarii la: Ce împărțim și ce nu

De: Mara

Mara — Tue, 13 Apr 2021 11:25:42 +0000

Ca răspuns la Laura G..

Laura, mulțumesc pentru gânduri.
Încep cu finalul: 1/3 e totuși bine, mie mi se pare că e un semn bun.

Am și eu un Gică (nu-l cheamă tot Gică!) și o mașină de spălat vase. Minunate invenții.

Am fete, n-am băieți. O să am de lucru 🙂

De: Laura G.

Laura G. — Sun, 11 Apr 2021 10:25:41 +0000

S-o iau pe rând, că e vorba de 3 generații 🙂
1. Copil fiind, am fost protejată în general, dar din când în când făceam ordine, spălam vasele, mai călcam rufe când am mai crescut – ai mei erau la job. Și voiam s-o degrevez pe mama. Tata făcea chestii minimale: dat cu aspiratorul, spălat vase (când avea chef!), reparat chestii prin casă că se pricepea.

2. Măritată fiind, mi-a displăcut întotdeauna să gătesc mâncare. Dacă vrei să mă pedepsești, zi-mi să fac o tocăniță și plâng cu vorbe. Soțul a înțeles și gătește el. Tot el face piața și mai dădea cu aspiratorul până a apărut ”Gică” (robotul) în viața noastră. Pe Gică eu l-am botezat și i-am dat nume de bărbat – asta spune ceva, nu-i așa? 🙂 Iar mie mi-au rămas restul treburilor – spălat/întis rufe, curățenie.

3. Băiatul nostru e mare, la casa lui, necăsătorit. De când era mic l-am îndemnat să se descurce singur (mâncat, spălat, ordine). Mereu îi picuram în urechi: ”dacă ești singur, ce faci? mori de foame în mizerie?”
De mulți ani nu mai stă cu noi și se gospodărește singur (ajutat de robot, mașină de rufe și de vase). Când vine acasă observ că are aceeași rutină: strânge masa, adună după el. Sper să-și păstreze obiceiurile și după ce se va însura.

Cât despre statistică, 1/3 îmbunătățirea egalității de gen, hmm… e ceva, dar încă este puțin, prea puțin.

De: Mara

Mara — Wed, 31 Mar 2021 19:18:38 +0000

Ca răspuns la Iulia. Mulțumesc pentru amintiri, m-ai făcut să zâmbesc. 🤗

De: Iulia

Iulia — Wed, 31 Mar 2021 19:13:10 +0000

In caxul meu treburile se impart destul de echilibrat si in general in functie de timpul liber pe care il are fiecare fiecare in ziua respectiva. Cu toate astea, parca simt ca de cand stam la casa s-a facut o impartire „nescrisa” a teritoriului si eu ma ocup mai mult de interior si el de exterior. 😁
Aspiratorul se descurca singur, am primit cadou „timp” de ziua mea, e minunat sa stiu ca pot sa ma inchid intr-o camera sa citesc in momentele respective. Iar legat de asta, mi-a ramas si o amintire de cand eram mica, in jur de 8-10 ani. La noi mereu dadea tata cu aspiratorul, termina programul mai rapid si poate erau si mai grele aparatele pe atunci, cine stie. In schimb, intr-o zi, urcand pe scara blocului a iesit o vecina sa aspire presul si eu cand am vazut-o am fost foarte mirata si m-am gandit – biata femeie, uite cum se chinuie ea sa aspire, ce ciudat. Abia mai tarziu mi-am dat seama ca asta se intampla in multe case, la noi era probabil ciudat, pe atunci.

De: Mara

Mara — Sun, 28 Mar 2021 12:36:34 +0000

Ca răspuns la Gabrielle. La tine e cu happy end :)

De: Gabrielle

Gabrielle — Thu, 25 Mar 2021 15:19:08 +0000

Si eu am fost protejata familiei care nu avea niciodata nimic de facut pentru ca faceau mama si bunica tot…
Am avut norocul sa dau peste un partener minunat care ma ajuta in gospodarie si pe care ma pot baza cu orice.

De: Mara

Mara — Fri, 19 Mar 2021 10:17:33 +0000

Ca răspuns la Alina Ana Alecu.

Alina, sună foarte bine.
Legat de copilăria noastră, cred că astea erau „trendurile”. Eu, de exemplu, nu știam nici o familie în care lucrurile să se întâmple altfel.

De: Alina Ana Alecu

Alina Ana Alecu — Fri, 19 Mar 2021 10:04:44 +0000

Exact asa a fost si in copilăria mea (mama și bunica gospodine, deși mama director de fabrica iar tata- nimic în gospodarie) si eu prințesă protejata. Chiar ieri îmi aminteam cum spuneam în copilărie și adolescenta ca eu am sa mănânc doar la restaurant. Si ce sa vezi, visul mi s-a îndeplinit ba mai mult, de 30 de ani anul asta, jumătatea mea gătește pentru noi și e foarte implicat în tot menajul si creșterea copilului ( 20 de ani). E adevărat ca am avut noroc sa găsesc bărbatul ideal pentru mine asa, din prima 😊

De: Mara

Mara — Fri, 19 Mar 2021 09:47:17 +0000

Ca răspuns la andra.

Andra, câte mai am de zis, nici nu știu cum să încep.
Sigur că ține și de educație.
Te înțeleg perfect apropo de împărțit sarcini, nici eu nu reușesc să le împart neapărat mai bine decât tine, dar lucrez la asta.
Mai nou am apelat și la device-uri care fac singure, așa că, de exemplu am scăpat de „cine dă cu aspiratorul”. Acum trebuie doar să mai găsim momentul propice :))

De: andra

andra — Fri, 19 Mar 2021 09:34:22 +0000

eu am avut un exemplu total diferit in familie; tatal meu o ajuta pe mama mea( si in ziua de azi) la tot in casa. Mama gateste, el spala vasele; ea face cumparaturi, el curatenie.. nici nu mi-am pus problema ca barbatul
meu va face altfel 🙈 oh ce m-am inselat. Totul tine se educatia de acasa la barbati/ mama lui facea totul si el are senzatia ca asa e normal/ eu nu. De aici apar discutii destul de des. Stam la casa si avem si catel si copil de 3 ani. Daca vrei curatenie in casa trebuie sa aspiri si sa speli zilnic in aceste conditii( avem o doamna care ne ajuta o data pe saptamana dar nu e suficient) El pune vasele in masina de spalat si le scoate; duce gunoiul, uda florile si face cumparaturi; in rest eu tot; Acum ca a crescut cat de cat baiatul ma mai descurc dar in primii doi ani de viata a fost tare greu..el uneori plecat cu zilele, eu singura cu copil si catel.