Povestea asta îmi amintește de fie-mea la 4 ani.

Eram prin Cluj cu ea, ne plimbaserăm muuult și am oprit la un restaurant să mâncăm ceva, că eram rupte. Ea a cerut și o limonadă cu lavandă și afine, ospătarul i-a adus-o. A luat o gură și mi-a zis ”Mami, nu-mi place. E pișcătoale.” Gust și… da, era făcută cu apă minerală, iar ei nu-i place apa minerală deloc.

Noh, în mintea mea rula programul standard: ”trebuia să întreb, e greșeala mea, aia e”, iar ei i-am replicat automat: ”Lasă că bei apă de la mami”. Dar domnișoara din dotare nu s-a mulțumit cu ce i-am zis eu, așa că în secunda în care ospătarul a trecut pe lângă noi, l-a chemat frumos și i-a zis ”Nu-mi place limonada pent’u că e cu apă minelală și eu veau una cu apă plată”.

Ospătarul și-a dat seama că nu ne-a întrebat cu ce fel de apă să o prepare, așa că i-a zis că imediat îi face alta și pe cea pișcătoare poate să o bea mami dacă îi place.

Și s-a rezolvat situația 🙂 Doar deschizând gurița aia mică.

M-a uimit asertivitatea ei și mi-am dat seama cât de multe am de învățat EU de la ea. M-am bucurat că a reacționat așa, într-un fel în care nici copilul, nici adultul din mine nu ar fi făcut-o. Și m-am ales și cu o limonadă moca :))))))

Mulțumesc 🤗🧡

Eu mai am de lucrat. Sau de înaintat în vârstă 😅

🤗

Mulțumesc, le transmit fetelor 🤗

Daaa, și mie mi-a plăcut 🤣