<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	
	xmlns:georss="http://www.georss.org/georss"
	xmlns:geo="http://www.w3.org/2003/01/geo/wgs84_pos#"
	
	>
<channel>
	<title>
	Comentarii la: Acasă	</title>
	<atom:link href="https://maracoman.ro/acasa/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://maracoman.ro/acasa/</link>
	<description>Blog</description>
	<lastBuildDate>Mon, 23 Mar 2020 18:53:04 +0000</lastBuildDate>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=6.6.2</generator>
	<item>
		<title>
		De: Mara		</title>
		<link>https://maracoman.ro/acasa/#comment-122476</link>

		<dc:creator><![CDATA[Mara]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 23 Mar 2020 18:53:04 +0000</pubDate>
		<guid isPermaLink="false">https://maracoman.ro/?p=463973#comment-122476</guid>

					<description><![CDATA[Ca răspuns la &lt;a href=&quot;https://maracoman.ro/acasa/#comment-122475&quot;&gt;Roxana&lt;/a&gt;.

Nu ești singura, cred că suntem mulți :)
Mă bucur că ai share-uit, probabil că majoritatea avem aceste ups &amp; downs.
Eu nu știu să fac prăjituri, poate ar fi momentul să încerc. Uite, deja mi-ai dat idei.]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<p>Ca răspuns la <a href="https://maracoman.ro/acasa/#comment-122475">Roxana</a>.</p>
<p>Nu ești singura, cred că suntem mulți 🙂<br />
Mă bucur că ai share-uit, probabil că majoritatea avem aceste ups &#038; downs.<br />
Eu nu știu să fac prăjituri, poate ar fi momentul să încerc. Uite, deja mi-ai dat idei.</p>
]]></content:encoded>
		
			</item>
		<item>
		<title>
		De: Roxana		</title>
		<link>https://maracoman.ro/acasa/#comment-122475</link>

		<dc:creator><![CDATA[Roxana]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 23 Mar 2020 18:38:01 +0000</pubDate>
		<guid isPermaLink="false">https://maracoman.ro/?p=463973#comment-122475</guid>

					<description><![CDATA[Ma bucur ca nu sunt singura care are multe din gandurile de mai sus. Sunt si eu pe acolo, prin multe fraze din text. Prietenul mi-a spus sa imi imaginez ca la portavoce sunt reclame, asta ca sa nu-mi piara pofta de mancare.
Am inceput sa folosesc cosmeticele uitate prin dulapuri, pana acum nu ma oboseam. 
Imi imaginez cum voi vizita locuri frumoase din tara la vara, ce haine voi purta, cu cine ma voi intalni.
Mi-e frica pentru parintii mei care merg la serviciu si strabat Bucurestiul zilnic, in timp ce eu pot lucra de acasa.
Nu ma uit la stiri, pe grupul cu prieteni incercam sa scriem doar informatii pozitive si glume.
Faceam prajituri zilnic, acum nu mai fac pentru ca ar trebui sa le mananc eu pe toate si pentru ca nu vreau sa fac risipa de ingrediente. 
Ma gandesc ca va fi prima masa de Paste departe de parinti (stiu ca nu e o tragedie, dar ma afecteaza).
Ma simt vinovata ca nu pot sa ii ajut pe cei bolnavi, dependenti de spitalele noastre...ca nu pot sa ajut personalul medical, care indura nedreptati de neinchipuit.
Ma simt egoista ca fac parte dintre cei mai privilegiati, care pot lucra din casa, ca nu sunt singura, ca ma plang de izolarea mea cand cei din jur incearca sa supravietuiasca in spitale, medici si pacienti.
Trebuie sa rezist, fara sa ma victimizez... nu eu sunt cea mai afectata. 
Imi imaginez zilele cand se termina tot, cand vom putea sa revenim la vietile noastre si ma vad plangand de fericire.]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<p>Ma bucur ca nu sunt singura care are multe din gandurile de mai sus. Sunt si eu pe acolo, prin multe fraze din text. Prietenul mi-a spus sa imi imaginez ca la portavoce sunt reclame, asta ca sa nu-mi piara pofta de mancare.<br />
Am inceput sa folosesc cosmeticele uitate prin dulapuri, pana acum nu ma oboseam.<br />
Imi imaginez cum voi vizita locuri frumoase din tara la vara, ce haine voi purta, cu cine ma voi intalni.<br />
Mi-e frica pentru parintii mei care merg la serviciu si strabat Bucurestiul zilnic, in timp ce eu pot lucra de acasa.<br />
Nu ma uit la stiri, pe grupul cu prieteni incercam sa scriem doar informatii pozitive si glume.<br />
Faceam prajituri zilnic, acum nu mai fac pentru ca ar trebui sa le mananc eu pe toate si pentru ca nu vreau sa fac risipa de ingrediente.<br />
Ma gandesc ca va fi prima masa de Paste departe de parinti (stiu ca nu e o tragedie, dar ma afecteaza).<br />
Ma simt vinovata ca nu pot sa ii ajut pe cei bolnavi, dependenti de spitalele noastre&#8230;ca nu pot sa ajut personalul medical, care indura nedreptati de neinchipuit.<br />
Ma simt egoista ca fac parte dintre cei mai privilegiati, care pot lucra din casa, ca nu sunt singura, ca ma plang de izolarea mea cand cei din jur incearca sa supravietuiasca in spitale, medici si pacienti.<br />
Trebuie sa rezist, fara sa ma victimizez&#8230; nu eu sunt cea mai afectata.<br />
Imi imaginez zilele cand se termina tot, cand vom putea sa revenim la vietile noastre si ma vad plangand de fericire.</p>
]]></content:encoded>
		
			</item>
	</channel>
</rss>
