Unul dintre lucrurile care-mi place la fetițele mele e că sunt puse pe șotii și că știu să glumească și să folosească și un pic de ironie. Uneori, glumele sunt pe seama mea și fac parte din categoria:

Mom, ce slabă ești! Acum am voie ciocolată?

Am parte de astfel de complimente legate de kilograme, de vârstă și/sau riduri – mă rog, teme pe care ne-am mai amuzat împreună.

De data asta au venit la mine ușor nemulțumite: mă desenaseră și, chipurile, am ieșit prea tânără!!!

Așteptau amândouă să intru în jocul lor și să protestez – să spun că eu chiar sunt tânără, n-am nici un rid etc., etc., etc. Doar că am rămas un pic uimită uitându-mă la desen pentru că era prima dată când mi-au pus fundițe și frunzulițe în păr și, mai mult, șuvițe deschise la culoare.

Mi-au zis că mi-au schimbat look-ul, că sunt mereu „prea serioasă” și că e „plic-si-si-tor”. Că motivul pentru care mi-au pus fundiță și pene (eu credeam să sunt frunze, dar nu!) e că au vrut să mă deseneze „frumoasă, ca o prințesă”. Așa că mi-au făcut și părul mai deschis la culoare, de parcă ar bate soarele prin el.

Și, uite-așa, o glumiță dulce-acrișoară s-a transformat într-un moment de îmbrățișări și pupături.

Sau, mai bine zis: „Eu, prințesă???”

N-aș risca să spun că dintotdeauna, dar fug de mulți ani de outfit-uri ultrafeminine, așa cum fug și de pene-n păr. Probabil că ăsta e motivul pentru care îmi zic copilele că sunt „prea serioasă”. Iar despre vopsitul părului am foarte puține lucruri de spus: părul meu natural e aproape negru. Așa că singura opțiune, în opinia mea, e să-l vopsesc… la fel. În nuanța lui naturală.
Negrul mi se pare că e prea evident pentru mine. Roșu? Nu, nici nu vreau să discutăm despre roșu. Și nu mi-am pus niciodată problema să-mi deschid culoarea părului: îmi imaginam cum aș arăta eu blondă, mă pufnea râsul și aici se termina discuția.

Pe de altă parte, o fundiță în păr? O pană?

Râd și-acum, dar oricum e pandemie, stau acasă din martie anul trecut, de ce nu m-aș transforma într-o seară în prințesă pentru fetele mele?

Cu accesoriile de pus în păr a fost simplu, că le-am împrumutat din cutia-cu-de-toate a fetelor. Și, când a venit timpul pentru următoarea programare la coafor, l-am întrebat timid pe Flavius Man – care deja îmi pregătise vopseaua în nuanța naturală a părului meu – ce ar zice despre o schimbare.

Știți cum mergeam, în adolescență, la coafor cu poza vedetei preferate decupate din ziar?
Eh, cam așa am făcut eu, doar că m-am dus cu desenele fetițelor mele.

Acum să nu credeți că, dacă Ioana și Maria mă desenau cu părul roz, chiar mi-l vopseam roz. Doar că undeva în mintea mea exista ideea de a face o schimbare; până la urmă e doar o culoare, e ceva temporar.

Așa că l-am întrebat pe Flavius ce părere are. Și, după ce m-am asigurat că părul meu n-o să fie roșu, l-am lăsat să facă ce a vrut el. Pentru mine e chiar un act de curaj, că nu am mai făcut asta NICIODATĂ.

Flavius, împreună cu Claudiu Vulea (Head Trainer Alfaparf Milano) au ales trei (da, trei!) nuanțe pentru părul meu. Una mai închisă, la rădăcină; una medie, pe restul părului și una cu reflexe aurii pentru niște șuvițe discrete. Iar vopseaua pe care au folosit-o face parte din gama Precious Nature de la Alfaparf Milano: un produs îmbogățit cu ingediete naturale gourmet (caramel și extract de cireșe, asta conținea vopseaua folosită pe părul meu), fără amoniac. E un lucru important, mai ales că părul meu este fin și fragil; îl pot deteriora imediat dacă folosesc un produs nepotrivit.
Însă gama Precious Nature a fost creată tocmai pentru a permite femeilor să facă schimbări de look fără riscuri.
Desigur, e de preferat ca vopseaua Alfaparf Milano să fie aplicată la salon, de un profesionist care știe de ce anume are nevoie părul tău.

M-am uitat în oglindă minute în șir.
Îmi trebuie ceva timp să mă obișnuiesc cu mine, dar îmi place.

Părul meu are tonuri de alună, poate și de ciocolată. În lumină se disting discret șuvițe cu reflexe aurii, care au ceva din blândețea mierii. Flavius îmi face și niște bucle, îmi fixează și fundița în păr, ca în desenul fetelor mele.

Ca să fie totul ca la carte, mă îmbrac și cu o rochie care are niște aplicații sclipitoare (Ioana și Maria au încă vârsta aceea la care se entuziasmează la tot ce sclipește) și-mi pun și ruj roșu. Ajung în fața ușii de acasă, o aud pe Ioana cum îmi cere parola (dacă nu știu codul nostru secret, nu-mi deschide!), i-o spun, descuie și rămâne cu gura căscată. Aproape imediat o strigă pe Maria:

– Meeer! Mama e blondă și are penele noastre-n cap!

Desigur că nu eram blondă, n-am fost nici o secundă blondă, dar așa știe micuța mea să facă complimente. De altfel, au fost amândouă încântate că părul meu are culoarea din desenul lor.

Au șușotit despre cum o să mă deseneze data viitoare :), își imaginează că o să meargă la nesfârșit povestea asta.

A urmat o seară între fete – că doar unde să mergem acum, în pandemie; și-au pus și ele în păr niște fundițe cu paiete, s-au dat cu rujul meu și și-au făcut chiar și șuvițe. Albastre, cu niște creioane speciale pentru pictat pe față. Mă rog, pentru o seară am fost „prințese” toate trei.

M-am obișnuit cu the new me și – pentru că am postat câteva poze și un video în social media –, am primit deja câteva complimente. Complimente adevărate, nu dulci-acrișoare :).

O prietenă cu care nu m-am văzut de ceva vreme m-a sunat să-mi ceară detalii despre culoarea părului meu, o alta mi-a scris să mă întrebe același lucru. Da, da, fetele fac asta între ele.

Pe lângă ce-am scris mai sus, mai vreau să adaug că vopseaua miroase foarte bine (poate nu e esențial, dar e foarte plăcut) și că am testat și alte produse din gama Alfaparf Milano. Folosesc un șampon pentru volum și un balsam care are o formulă mousse. Am chiar și un parfum pentru păr din gamă; să-ți parfumezi părul e un gest foarte cochet. Și, după un an ca 2020, avem nevoie de un strop de cochetărie.

The post Te-am desenat, doar că ai ieșit prea tânără appeared first on Mara Coman.