Unul din noile obiective turistice din Oslo este parcul Ekeberg, care a fost deschis la final de septembrie. Am fost acolo intr-o zi rece si cetoasa, prietena mea mi-a povestit multe despre controversatul parc cu statui, locul unde o sa vedem opere de arta semnate, printre multi altii, de Dali, Renoir si Rodin.

Ne-am infofolit zdravan fular, caciula si manusi, ne-am urcat in tramvaiul 19 si am ajuns la locul magic. Parcul Ekeberg e construit pe o colina, asa ca de multe ori am avut senzatia ca nu sunt intr-un parc, ci in padure. De acolo, de sus, se vad foarte fain fiordul si panorama orasului. Am stat minute in sir si am facut fotografii, am admirat un loc care parea un pic magic – cine stie, poate mi s-a parut mie, de la ceata 🙂

Acolo, la Ekeberg, e unul din cele mai celebre restaurante din Oslo. Iar daca urci pe potecile din parc, o sa gasesti statuile si instalatiile marcate si pe harta parcului. Mi-au placut mult „The Couple”, semnata de francezul Louise Bourgeois, si „The Dance”, instalatia lui George Cutt. Acolo, langa „The Dance”, am simtit c-am inghetat de-a binelea si m-am bucurat sa o intalnesc pe doamna care vindea cafea si sirop fierbinte. Am ajuns apoi in dreptul unei alte instalatii, un felinar vorbitor care se aprindea si se stingea – si va jur ca, daca ar fi fost mai pe-nserat, mi-ar fi fost un pic cam frica. Apropo de asta, parcul intins pe 25 de hectare este deschis 24 de ore, dar eu una n-as recomanda nimanui sa se plimbe noaptea prin paduri, nici chiar prin padurile din Oslo.

Ziceam la inceput ca parcul asta e controversat: ei bine, pentru ca este proiectul unui om de afaceri norvegian, iubitor de arta, pe nume Christian Ringnes, care a investit peste 35 de milioane de euro. Faptul ca este un proiect particular i-a cam pus pe jar pe norvegenieni, care nu privesc deloc bine acest gen de filantropie – pentru ca traiesc intr-o tara in care statul chiar isi permite sa investeasca in arta. Bun, si ce e rau daca face asta si un particular, m-am intrebat eu. Se pare ca au fost proteste si dispute legate de faptul ca un particular amenajeaza un spatiu public si ca, in felul asta, impune publicului un anumit gen de arta (desi am inteles ca, totusi, operele expuse au fost alese de o comisie).

Mai mult, Christian Ringnes isi dorise sa dedice femeilor acest parc, dar, tot din cauza protestelor, a lasat-o balta. M-am mirat ca pana si asta a fost o tragedie, dar se pare ca intr-o tara ca Norvegia, unde egalitatea dintre sexe e foarte puternica, o dedicatie pentru femei nu-si are locul. Acum, intre noi fie vorba, femeile norvegiene cam joaca rolul de barbat, probabil ca s-or fi simtit jignite sa aiba tratament preferential 🙂

M-am intors acasa mirata inca o data de diferentele culturale. Acolo, un om de afaceri face o investitie foarte mare cu care amenajeaza un parc pe domeniul public si este criticat. La noi e mai simplu: nu investeste nici statul, nici particularii. Doar ca sunt aproape convinsa ca, daca un particular ar fi amenajat vreun domeniu public in Romania, ar fi fost ridicat in slavi, nu i-ar fi trecut nimanui prin cap sa protesteze. Norvegia e insa o tara bogata, care n-are nevoie de banii nimanui.

The post Parcul Ekeberg sau padurea norvegiana appeared first on Mara Coman.

Prima data am fost la Oslo acum cativa ani, in luna mai – un mai neasteptat de insorit si calduros. Imi amintesc cum eu, care urasc sa ma trezesc devreme, deschideam ochii inca de la ora 4 dimineata, pentru ca se lumina afara. La 10 seara inca mai era lumina. Acum am parte de ceva total opus: pe la 3 dupa-amiaza soarele paleste, iar la 4 dupa-amiaza e bezna. E iarna la Oslo, dar deocamdata e o iarna frumoasa. Ieri, cand am plecat, ningea in Romania, iar la Oslo era soare si vreo 5 grade cu plus. A fost o surpriza placuta, mai ales ca in geamantanul meu erau cele mai groase pulovere, sosete, manusi – garderoba de iarna grea.

Azi am mers mult pe jos, m-am dus pana la fiord, am facut cativa pasi prin padure (ce ciudat sa ai padurea in oras!), pana la castelul Oscar (Oscarshall). M-am infofolit bine (ca bate vantul, e nevoie de haine groase!) si am facut poze ca un mic japonez. Mi-am amintit de zilele in care am ceva de facut in Bucuresti, in vreun mall, la 2 sau la 3 dupa-amiaza, zilele alea in care e trafic, n-ai unde sa parchezi si, cand ajungi in final in mall, te intrebi cum de toata lumea e acolo, de parca nu munceste nimeni din orasul ala! Ei bine, azi, in drumul meu prin Oslo, m-am intrebat unde sunt oamenii astia. OK, inteleg ca pot fi acasa, in restaurante sau la birou. Dar daca e asa, cum ajung acolo? Se teleporteaza? Pentru ca nu e trafic si autobuzele nu sunt aglomerate. Am mers pe jos cu harta in brate si a trebuit sa ma descurc singura pentru ca, atunci cand as fi vrut sa intreb pe cineva incotro sa apuc, n-am avut pe cine.

La intoarcere am luat autobuzul si mi s-a confirmat inca o data ca sunt intr-unul din cele mai scumpe orase: o calatorie costa 30 de coroane norvegiene, adica 16 lei – cat un drum cu taxiul in Bucuresti.

Va las sa va uitati la fotografiile de pe langa fiord (chiar daca pare ca au fost facute undeva intr-o padure din afara orasului) si va mai zic doar ca merita sa veniti la Oslo, chiar si iarna. Cel putin acum, inainte de Craciun, orasul asta e decorat ca-n basme.

The post Primele impresii din Oslo appeared first on Mara Coman.