Cuvintele-cheie ale unui weekend prelungit au fost: TIFF, Cluj, petreceri și cafea

Anul trecut am plecat la TIFF cu gândul că o să mă relaxez – așa că mi-am luat cu mine și vreo două cărți. Credeam, cumva, că o să am timp și de citit. Anul ăsta, însă, am fost mai realistă. M-am pregătit cu pantofi sport – pentru că știam că o să alerg dintr-un loc în altul –, cu haine potrivite pentru petreceri (și care, cât de cât, să arate decent cu pantofii sport, că nu rezist pe tocuri toată noaptea) și cu un corector care să ascundă cearcănele. Știam că-mi place prea mult vibe-ul de la Cluj și că n-o să stau în camera de hotel, și să citesc. Așa că am amânat partea cu relaxarea pentru altă dată.

Ai greșit, dar nu te pot uita
Am ajuns joi, 31 mai, la 9 dimineața. Dormisem doar două ore – asta pentru că am încercat să termin tot ce aveam urgent pe to do list înainte să ajung la TIFF. Ah, și-am mai ațipit vreo 10 minute exact înainte de aterizare, dar nu mi-au fost de mare ajutor. Și știam că n-o să dorm prea mult în următoarele zile. Dar știam și că la Cluj mă voi întâlni cu prietenii de la Nespresso, care sunt, pentru a treia oară consecutiv, parteneri ai TIFF. I-am găsit în lounge-ul din Piața Unirii și am început să-mi revin după primele guri de Envivo Lungo – o cafea intensă, lungă, perfectă pentru diminețile în care m-am trezit prea devreme.

M-am întors în același loc spre după-amiază, unde m-am întâlnit cu Noemi, Cristina, Manafu și Otravă – știți doar, cafeaua aduce oamenii împreună. Nu știu ce au ales ei, însă eu am băut Fortissio Lungo, o cafea aromată, lungă și, din nou, intensă.

Și-apoi a urmat prima petrecere. Într-un loc foarte frumos – Chios, pe malul lacului cu același nume. O prietenă foarte bună care venise cu mine, cu același avion, mă întreba cum rezist: „Tu chiar ai dormit doar două ore? Că pari în formă!” Și eram. Ăsta e efectul pe care îl are asupra mea combinația de Cluj în timpul festivalului, prieteni dragi, petreceri și cafea bună. Mai mult, e și o evadare: acasă am un program (destul de) ordonat. Mă trezesc în fiecare dimineață la ora șase, fac sendvișuri, duc fetițele la școală și, în consecință, adorm destul de devreme, ca să o pot lua de la capăt a doua zi. Dar acum sunt la TIFF – am patru zile în care pot să-mi fac de cap!

Revenind la party-ul de la Chios, acolo n-am mai băut cafea. Însă n-am rezistat să nu beau un cocktail care arăta foooarte bine: sirop de grapefruit roz, apă tonică, gin și cafea (sortimentul se numește Rosabaya de Colombia). Eu nu beau cocktail-uri de obicei, dar arăta chiar foarte bine. Și era cumva combinația perfectă pentru seară: un pic de cafea (pentru că mai urma o petrecere) și un pic de gin (cât să îți facă chef de dans). Am plecat în grup spre cel de-al doilea party al serii, într-o curte interioară. Unde n-am mai băut cafea, ci vin roșu și am dansat… n-aș fi crezut, dar da, am dansat pe muzică românească de acum 15 ani. Sau poate 20. Nu vă spun la ce oră m-am întors la hotel, însă a doua zi nu-mi ieșeau din cap „Liberă la mare” și „Ai greșit, dar nu te pot uita / Tu ai fost și-ai rămas prima mea iubire.”

5 ore de somn
Mă trezește un soare puternic, care-mi bate fix în ochi. Atât de puternic, că-mi amintește de singurul weekend petrecut cu cortul, în Vama Veche. Mă uit la ceas și calculez: am dormit cinci ore. Trag draperia și încerc să adorm la loc. Nici o șansă. Mi-e ciudă: nu am nimic urgent de făcut în dimineța asta, îmi propusesem doar să dorm. Mai lenevesc vreo oră. Apoi mă hotărăsc să merg la micul dejun. Mă mișc cu încetinitorul, mă întreb care dintre prietenii mei s-a mai trezit la ora asta, ajung cumva în duș și reușesc să ies într-un final din hotel. Iau un mic dejun târziu – mai dregrabă un fel de prânz la ora 11. Nu prea-mi vine să recunosc că am mâncat un hamburger la micul dejun, dar probabil că ai văzut deja poza pe Instagram. Am nevoie de cafea ca de aer. Ristretto. Două, vă rog!

Mă uit la ceas și-mi dau seama că nu mai am prea mult timp. Am confirmat că la ora 13:30 voi fi la Casa TIFF, de unde voi pleca spre un eveniment privat. Locul e surpriză. Mașina urcă pe dealuri și ajungem în final la o vilă cu o curte superbă, cu un lac cu apă verde-verde, care n-are nevoie de nici un filtru de Instagram. Mi-e ciudă că nu-mi e foame (hamburgerul, vă amintiți?!), pentru că mâncarea arată senzațional. Prietenii de la Nespresso servesc și aici cocktailul cu cafea și gin. De data asta însă, eu beau cappuccino, apoi un pahar de rosé și, pe la trei după-amiaza, sunt fresh. Nici eu nu știu cum, dar ce mai contează?!

Înapoi în oraș, hotel, încă o petrecere. La Casino, tot pe malul lacului Chios. Lume multă, muzică, o priveliște faină. Și toată gașca bea cafea cu mine ☺. Plecăm apoi spre un club al cărui nume l-am uitat – urma și acolo să fie un party. Am mers pe jos vreo 40 de minute, am ajuns, am intrat: nu era nimeni. Jumătate din grup cedează: „Trebuie să dormim, dar mâine o să stăm până dimineața.” Noi, cei care n-am cedat, am mai stat la Charlie, în Piața Muzeului. Era prea târziu să mai comandăm de mâncare, așa că am ronțăit cartofi prăjiți de la un non-stop din zonă și am băut un pahar de vin. A doua zi, cei care voiau să doarmă ne-au povestit cum s-au oprit să-și ia un fel de plăcinte și au așteptat vreo jumătate de oră până au fost gata. Plus încă o jumătate de oră pe drum, până la hotel. Erau șanse mari să ajungem înaintea lor ☺.

Aici, acum
Îmi propun ca sâmbătă să mă odihnesc puțin și, de data asta, chiar reușesc. Nu fac nimic ieșit din comun când mă trezesc: merg din nou la locul care servește mic dejun toată ziua, beau o cafea Volluto (tocmai pentru că e mai puțin intensă), mă întorc în hotel și – surpriză – adorm iar. Când mă trezesc, fiecare e plecat pe undeva. Așa că mă duc să mă plimb prin Grădina Botanică. Când mă întorc, mă întâlnesc cu niște prieteni care iau cina: mă așez cu ei la masă. Se face seară și începe Gala TIFF și, imediat după, petrecerea de închidere a festivalului. Între timp, plouă cu găleata. Ce paiete, pe pantofi cu toc?! M-am îmbrăcat bine, pentru că party-ul e în aer liber. Din fericire s-a oprit ploaia, iar eu beau cafea de plăcere și ca să mă încălzesc – fără cofeină, pentru că am destulă energie și pentru că aș vrea totuși să mă odihnesc când ajung la hotel. Sunt undeva la etaj și, de acolo, văd mulțimea care dansează. Nici nu mi-am imaginat că pot fi atât de mulți oameni la un loc. La un moment dat, DJ-ul oprește muzica și ascultăm o fanfară care cântă live. E frumos. Mă bucur că sunt aici. E ultima mea zi la Cluj (duminică după-amiază plec spre casă, la programul meu cu trezit la șase dimineața) – de fapt, mulți dintre cei veniți din alte orașe se întorc mâine. Dar nimeni nu se gândește la ziua de mâine sau la săptămâna care urmează. Toți par că se bucură de ce trăiesc aici, acum. Asta încerc să fac și eu.

The post Cum să reziști la TIFF 3 zile și 3 nopți appeared first on Mara Coman.