Surpriza e că m-am îndrăgostit de locurile astea. Atât de mult încât vreau să mă întorc. Ba chiar am discutat cu domnul V. despre ce șanse ar fi să ne mutăm aici. Nu prea sunt, dar ne-ar cam surâde.

Înainte să înșir părțile bune, vă zic ce dubii pe care le aveam înainte să ajung aici. Inclusiv cu vremea.

Când auzeam că sunt 22-24 de grade nu mi se părea mare chestie. OK, nu se compară cu iernile din România, nici cu primăverile, dar tot nu-mi suna a vară. Am pus costumele de baie în bagaj doar așa, să fie. În schimb am luat un fes, să nu îngheț pe undeva :)).
Eram convinsă că n-o să am nevoie de sandale sau flip-flops – greșit, dar aia e, am umblat în sneakers toată vacanța.

Nu știu cum să vă explic asta, dar 22 de grade la soare aici, în Tenerife, sunt vis. Am stat în rochie și-n pantaloni scurți și a fost mai mult decât bine. Am stat la plajă ore întregi, în costum de baie, fără cel mai mic disconfort.

Alt lucru care nu-mi plăcea e că majoritatea oamenilor îmi povesteau doar despre plaje. Mergi pe plaja aia, mergi pe plaja ailaltă.

Totul bine și frumos, dar eu, când călătoresc, vreau să văd și orașe, oameni, piețe. Ador plajele, însă am nevoie de mai mult de atât.
S-a lămurit și aspectul ăsta. Stăm în Capitală, în Santa Cruz de Tenerife, un loc care merită luat la pas. Iar de Purto de la Cruz m-am îndrăgostit – acolo mi-ar plăcea să mă mut.

Și acum să trecem la ale noastre. Motive pentru care vreau să mă întorc aici sunt destule, le înșir mai jos.

Am avut de la 19 la 27 de grade ziua. Mai cald când am ajuns, mai răcoare în ultimele zile. Dar ne-am simțit foarte bine, am putut să ne plimbăm cât am vrut (la 35 de grade nu aș fi rezistat), am stat pe malul mării, am făcut plajă.

Ioana și Maria au făcut baie în trei zile diferite. Eu doar în una și mi-a plăcut la nebunie. Aș fi regretat să nu fac asta și m-am simțit bine. Apa era rece, dar afară era foarte cald și a fost o combinație bună.

Încă ceva despre vreme: în sud, unde sunt plajele, de obicei e vremea mai bună. La noi, în nord, a și plouat câteva zile. Partea cea mai bună e că insula e destul de mică și reușeam să fugim de ploaie.
În cel mult o oră (hai, o oră și ceva dacă e aglomerat) ajungi cu mașina în cealaltă parte a insulei.

Am făcut asta câteva zile la rând: plecam pe ploaie din Santa Cruz de Tenerife și stăteam la plajă undeva în sud. Nu ne venea să credem că diferența e atât de mare.

Deși înainte să ajung aici aveam impresia că n-o să mă surprindă prea mult – doar am mai văzut plaje, unele de o frumusețe care m-au lăsat fără cuvinte – , am avut și în Tenerife niște wow moments. Ador Las Teresitas, plaja din Capitală, și Playa Maria Jiménez, plaja neagră de lângă Loro Park, din Puerto de la Cruz (fotografia de deschidere a articolului este de acolo).
Am stat pe ambele fără să fac nimic și mi-a fost bine. Mă rog, cu o carte, cu un pahar de cava, știți voi.

E plin de turiști și probabil că și ei contribuie la starea asta de vacanță. Dar pentru că sunt în Santa Cruz de Tenerife, în Capitală, sunt și mulți localnici.

Poate n-am stat de ajuns, poate nu am simțit eu toate măruntaiele orașului, poate că e și final de decembrie, însă n-am prea văzut oameni grăbiți, stresați, nervoși, agitați.

Mi se pare fascinant cum insistă să ne vorbească în spaniolă chiar și când e clar că nu înțelegem – bine, e straniu pentru mine că ei nu știu engleză deși lucrează în restaurant (în nord, că în sud vorbesc engleză toți). Dar uite că ne descurcăm și fără.

O întâmplare care m-a surprins plăcut: eram într-un supermarket și l-am întrebat pe vânzător ce program au pe 24 și pe 25 decembrie, când bănuiam că vor fi toate restaurantele închise și că, totuși, va trebui să mâncăm ceva.

Omul mi-a zis că pe 25 decembrie au program normal, dar am vrut să mă asigur, ajutată de Google translate, că m-a înțeles. Chiar e deschis în ziua de Crăciun? Sigur?

Ce credeți că a făcut el, deși în spatele meu se făcuse coadă, erau oameni care voiau să-și plătească cumpărăturile? Mi-a scris, frumos, pe bonul fiscal programul supermarketului în zilele de 24, 25 și 31 decembrie.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Mara Coman (@maracoman)

Am mâncat bine peste tot. Atât de bine încât cred că acasă mă așteaptă o lună cu broccoli, roșii, grătar de curcan și brânză din aia slabă și fără gust.

Ce am mâncat? Paella, creveți cu ulei și usturoi, jamon, tortilla de patatas, cartofii lor canarioți, cu sosurile delicioase, baby calamar, caracatiță, empanada (un fel de plăcintă umplută cu carne). Și apoi fructele: papaya, mango, maracuja, banane cultivate aici – care au o aromă minunată, ceva ce n-am simțit niciodată înainte.

M-am simțit ca într-un mic paradis culinar.

Inițial am crezut că mi se pare, apoi mi-am dat seama că e adevărat: totul e mai ieftin. Și benzina, și ce am cumpărat din supermarket, și ce am comandat la restaurant – sau, poate, în funcție de restaurant, să zicem că am plătit ca acasă.

În prima zi am fost la plaja Las Teresitas pentru că era aproape de Santa Cruz de Tenerife, unde am stat noi. Și m-am blocat când am aflat că un șezlong pe plajă costă 3 euro. Apoi m-am dus la bar: 2 euro un suc, 2,5 euro un pahar de vin. Nu-mi venea să cred.

Da, în sud (zonă cu mai multe plaje și unde e un pic mai cald), prețurile sunt ceva mai mari. 6 euro un șezlong la Playa El Duque, dar eram totuși în zona hotelurilor de 5 stele.

Încă ceva despre prețurile de la plajă: nu te obligă nimeni să cumperi șezlong sau băuturi de la terasa din apropiere. Poți să vii cu un prosop, să-l pui direct pe nisip, și cu sticla cu apă de acasă.

Mi-am dat seama de asta din primele zile. Nu am avut senzația aia că trebuie să văd tot și că nu am timp. Că trebuie să fac cât mai multe într-o zi. Că e acum ori niciodată.

Nu știu ce anume m-a făcut să mă relaxez, dar a ajutat enorm. Poate pentru că nu sunt într-un oraș cu 1000 de obiective de bifat, poate pentru că îmi doresc să mă și odihnesc și să nu ajung acasă frântă.

Am primit de la voi multe sfaturi cu locuri în care trebuie să ajung și le-am ales doar pe cele care ni se potrivesc nouă, acum, în formula asta.
Adică n-am mers cu mașina pe trasee complicate, pentru că fetelor le e rău. N-am făcut hiking pentru că nici nu e pe lista mea de dorințe, dar nici nu aveam echipament potrivit.

Din același motiv n-am urcat nici pe Teide. Nu dați cu roșii, vă cred că e o experiență – dar n-am simțit că-mi doresc să plec cu haine groase în caz că e vânt, plouă sau ninge (chiar a nins sus, pe munte.
Am urcat o dată pe un vulcan, în Santorini, știu ce ziceți cu view-ul și peisajul selenar, dar n-am avut chef să repet experiența. Poate data viitoare.

The post 7 motive pentru care vreau să mă întorc în Tenerife appeared first on Mara Coman.